Seniorii sunt și o resursă valoroasă de cunoștințe, povești și sfaturi. „Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea, bătrânețea e timpul de a o aplica.”, spunea Jacques Rousseau.
În fiecare an la 1 octombrie este marcată Ziua internațională a persoanelor vârstnice în vederea promovării drepturilor acestora, dar şi a unei imagini pozitive a îmbătrânirii, prin incluziune socială, lipsită de discriminare. Orice am face, oricât de buni am fi în domeniul în care activăm, oricât de mult succes am avea, totuși ne lipsește un lucru pe care doar bătrânii ni-l pot da: înțelepciunea, clădită în necazurile și bucuriile vieții.
Este ziua dumneavoastră și-mi plec cu respect capul cinstindu-vă în acest fel viața și munca. Astăzi, mai mult ca în fiece zi, vă sărbătoresc cu bucurie! Scriam la început că seniorii sunt și o resursă valoroasă de cunoștințe, povești și sfaturi, un „Dialog important” posibil să vă trezească amintiri:
„Buuuniii! Uite ce-am găsiiit!
– Ce faci cu bățul ăla?
– Nu e băț, este toiag!
– Al cui toiag este?
– Al tău!
– Eu am baston.
– Da, ai baston, dar dacă îl pierzi sau îl uiți în autobus uite, ti-am găsit un…
– O ghioagă ai găsit!
– Ce-i aia ghioagă?
– Armă de apărare arhaică.
– Dar ia spune-mi nepoate ce-s toate astea pe care le-am scos din buzunarele tale?
– Unde le-ai găsit buni?
– În sacoul de școală, în rucsac, în buzunarul de la vesta ta. Ce faci cu pietricelele astea?
– Numai două sunt pietre, asta mai neagră e o alună în coaja ei.
– Pana asta de unde o ai?
– E o pană magică! Era prinsă într-un gard de frunze.
– De unde știi că e magică?
– Fiindcă e zburlită.
– Piesele astea din lemn sunt șterpelite de la vreun joc?
– Buni! Eu nu șterpelesc! Erau pe jos, într-un colț în curtea școlii, sub un scaun.
– Si de ce le-ai luat? Arată jalnic.
– Arată așa fiindcă a plouat, cred, și s-a dus vopseaua.
– Și ce vrei să faci cu ele?
– Spuneam că sunt baterii sau stickuri de memorie.
– Aha.. înțeleg. Daa..semnul asta de circulație la ce e bun?
– Oh, da, îmi trebuie! Când aruncă vreun copil sau vreun om apa pe jos, ii arat că se face teren alunecos!
– Fermoarul asta stricat al cui este?
– Cred că e al cuiva. Era sub o frunză în parcarea trotinetelor. Și dacă zice cineva într-o zi „ai văzut un fermoar negru cu roșu?” eu îndată îi spun: „uite-l!”
– Guma asta cu dinozaur, ce-i cu ea?
– Îmi place, fiindcă are pe ea e un dinozaur pui.
– Robotul sau cosmonautul e încântat să stea și el în buzunar alături de dinozaur?
– Nu e robot, e o jucărie mică, un roboțel albastru. Iar capacul verde e de la un pix al mamei, am să-l pun la loc. Mi-a plăcut că e verde transparent. Buni, mai vrei sa ma întrebi ceva că vreau mă apuc de lucru.
– ???
– Vreau să desenez ceva cu stropi de ploaie, cu vânt, cu nori și păpădii care zboară.
…….”
De v-a plăcut „Dialogul” scris de povestașa Sabina Ivașcu, de v-a trezit (ca mie) amintiri sărutați-vă părinţii, bunicii și pe toți cei trecuți prin vremuri, de sunt departe rupeți-vă câteva minute pentru ai contacta. Ce mult aș vrea să o pot face și eu, însă…, din țintirim nu au semnal la telefon.
Astă zi ,dedicată vouă seniorilor de pretutindeni, este un bun prilej de a ne îndrepta gândurile către fiecare persoană de vârsta a treia şi de a le mulțumi tuturor pentru sfaturile lor!
Vă dorim sănătate, pace sufletească și frumusețe interioară!
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.