12 Mai 1945, zi la care Armata Română își încheie participarea în Al Doilea Război Mondial

Pentru Armata Română cel de-Al Doilea Război Mondial s-a încheiat la 12 mai 1945, odată cu eliminarea ultimelor cuiburi de rezistență ale armatei germane din Cehoslovacia. 
Înfrângerea nazismului și declararea victoriei la 9 mai 1945 a găsit Armata Română în prima linie de luptă alături de forțele Națiunilor Unite. Data de 12 mai 1945 reprezintă momentul de încheiere a efortului extraordinar depus de Armata Română pentru câștigarea războiului.

Început de către Germania nazistă cel de-Al Doilea Război Mondial a găsit România într-un moment delicat fără prea multe opțiuni strategice. Cursul evenimentelor anului 1940, prin rapturile teritoriale impuse României în vara acelui tragic an, au împins statul român într-o menghină a intereselor marilor puteri și într-o rețea de proiecții a statelor vecine interesate în dezmembrarea sa teritorială.
Participarea Armatei Române la cel de Al Doilea Război Mondial trebuie înțeleasă în două etape – până în vara anului 1944 în sfera operațiunilor Germaniei naziste și ulterior până la încheierea războiului alături de Uniunea Sovietică. În ambele situații, participarea a îmbrăcat un caracter complex, pe de o parte fiind vorba de implicarea într-o alianță de forțe cu anumite specificități, dar mai important de păstrarea liniei de apărare teritorială a tării.
Rupturile din teritoriu impuse statului român de Uniunea Sovietică și Ungaria la 26-28 iunie 1940 și la 30 august 1940 prin Dictatul de la Viena, au agravat criza regimului politic al regelui Carol al II-lea. După actul de la 23 august 1944 Armata Română aliată cu Armata sovietică începea operațiunile de eliberare a Ardealului de Nord, Ungariei și Cehoslovaciei de sub ocupația germană și de regimurile naziste sau fasciste. Soldații români au luptat eroic contra nemților și prin „Operațiunea Praga” au dus lupte grele cu trupele germane până în data de 12 mai 1945, pentru că trupele generalului Ferdinand Schoerner, care conducea Gruparea de armată – Centru nu doreau să se predea. Era un nazist feroce. Deși pe 8 mai 1945, comandanții germani au semnat capitularea cu Aliații, unitățile germane conduse de generalul Schoerner au opus în continuare o rezistență acerbă față de români și sovietici. Armatele 1 și 4 române au dus lupte eroice în Munții Tatra lovind puternic rezistența nazistă.

Peste 20 de mii de soldați români au murit în Cehoslovacia
Oasele lor împânzesc cimitirele eroilor din Ceho-Slovacia. Trupele române înaintau vertiginos și victorios spre Praga, dar sovieticii au ordonat generalilor români să se oprească pentru ca nu românii să elibereze eroic capitala Cehiei, ci sovieticii. Vestea capitulării germanilor a fost primită cu mare bucurie de militarii români aflați pe front, pe 8 mai 1945, dar, din păcate, alte câteva sute de militari români vor muri în ultimele lupte cu germanii, care nu doreau să se predea. În timp ce Occidentul petrecea cu artificii și șampanie pacea, militarii români cădeau în luptă pentru libertatea Europei contra nazismului. Unitățile române au primit ordin să continue lupta împotriva germanilor și după 8 mai 1945. Între 1-5 mai 1945 am acționat în Cehoslovacia. Divizia 9 făcea parte din Armata IV română.
«Misiunea noastră era să ne regrupăm dispozitivul, să trecem la vest de râul Morava și apoi să înaintăm pe direcția orașului Brno-Praga. Starea de spirit a armatei noastre era foarte bună. Cu toții aflasem că în Germania lucrurile se vor schimba în curând și se simțea oarecum o scădere a forței combative a inamicului.
Între 1-5 mai 1945, divizia noastră a trecut la vest de Morava și urma să acționeze în această zonă în care se afla postul de radio Donau. Acest post de radio se afla pe un platou și consta într-un turn de antenă, cu lucrări de campanie, pasagere în jurul ei. Înălțimea la care se afla acest post de radio era circa 300 de metri. Aflându-se în dispozitivul de acțiune al nostru am primit ordin că să luăm legătura cu două brigăzi cehoslovace, care urmau să depășească dispozitivul nostru și să atace în direcția postului de radio Donau. În adevăr, așa s-au petrecut lucrurile, aceste două brigăzi au venit și au intrat în dispozitivul nostru și urma ca în dimineața de 8 mai să atace și să cucerească zona în care se găsea postul de radio Donau.
În dimineața de 8 mai au trecut la atac. Atacul a fost însă oprit de foc puternic german. Semnalez că în seara de 8 mai, în timp ce unitățile noastre se aflau în dispozitiv pe linia frontului au început să se tragă tot felul de rachete, câmpul de acțiune devenise iluminat puternic și se striga pe întregul front: ,,Ura! Războiul s-a terminat. A început pacea!” În realitate lucrurile nu au stat așa. Primisem ordin de la Armata a IV-a ca să continuăm acțiunea. La acest ordin erau anexate o serie de instrucțiuni suplimentare care pentru prima oară apăreau într-un ordin de luptă. Ni se comunica ce avem de făcut în cazul când germanii vor înceta lupta și se vor preda.
În seara de 8 mai și în cursul nopții de 8 spre 9 mai am trimis patrule formate din circa zece oameni conduși de un ofițer cu steaguri albe și prin megafoane le adresam somațiunea de a înceta lupta întrucât Germania este acum condusă de amiralul Karl Donitz care a dat ordin de încetare a luptelor. Spre surprinderea noastră germanii nu au răspuns îndemnurilor noastre. Văzând că atacul cehilor nu a reușit, cu aprobarea ofițerului sovietic care controla activitatea noastră de luptă, am hotărât să continuăm noi atacul în ziua de 9 mai 1945. Am atacat postul de radio Donau după toate regulile, așa cum făcusem pe toată durata războiului. După o pregătire puternică de artilerie când unele proiectile au lovit turnul de emisie, infanteria a pornit la atac. Nemții au părăsit poziția și au început retragerea, organizând anumite insule de rezistență. S-a trecut la o urmărire a lor care a durat patru – cinci zile, până la 12 mai. Am făcut prizonieri, dar mulţi soldați germani s-au îmbrăcat civil și au dispărut în imensul codru care era în spatele postului de radio», așa a fost cucerit postul de radio Donau cum arată amintirile generalului Dumitru Ghițescu – cavaler al Ordinului Mihai Viteazul (în timpul războiului căpitan – șef Birou operații Divizia 9 infanterie Dobrogea) înregistrate pe bandă magnetică în Arhiva de istorie orală.
Înfrângerea nazismului şi declararea victoriei la 9 mai 1945 a găsit Armata Română în prima linie de luptă alături de forţele Naţiunilor Unite. Data de 12 mai 1945 reprezintă momentul de încheiere a efortului extraordinar depus de Armata Română pentru câştigarea războiului.
România a plătit, în decursul războiului, cu prețul vieții a 1.100.000 militari și civili, dintre care 315.000 uciși în timpul luptelor sau în lagărele de concentrare rusești și naziste, 340.000 râniți, 370.000 dispăruți și 100.000 deportați, precum și mari pierderi materiale, greu de cuantificat.
Pentru România, la fel ca pentru o mare parte dintre țările Europei Centrale și de Sud-Est, sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa a însemnat trecerea, prin teroare și represiune, la procesul de instaurare a regimurilor totalitare comuniste, după modelul Uniunii Sovietice.

Surse: „Documente privind istoria militara a poporului roman 1945-1947”, Editura Militară, București, 1988; „Istoria Militară a Românilor”, Editura Militară, București, 1992; Ionuț Țene, articolul „Pentru Armata Română cel de-al doilea război mondial s-a încheiat cu incidentul armat de la Oradea contra sovieticilor din iulie 1945”, https://www.napocanews.ro/2025/05.