30 August 1265 – prima mențiune documentară a Hunedoarei

Prima mențiune documentară a municipiului Hunedoara, sub numele Hungnod (în germană Eisenmarkt, în maghiară Vajdahunyad, în traducere Târgu Fierului), datează din 30 august 1265¹, potrivit registrului de dijme papale.

Hunedoara va juca un rol important în istoria Transilvaniei și implicit a României
Vechimea acestei așezări ce a luat naștere la poalele dealului Sânpetru la confluenta râurilor Cerna și Zlaști, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Arheologii au descoperit atât în vatra orașului cât și în satele din împrejurimi de unde își trage seva, urme de locuire, datând din epoca pietrei. De asemenea pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului și a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetății un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari de fier și un atelier metalurgic comportând opt cuptoare din acea vreme. În actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit tezaure monetare din vremea dacilor, cunoscute sub denumirea „de tip Hunedoara²”, precum și monede romane de tip republican sau imperial cuprinzând o perioadă de timp îndelungată (183 i. Hr.-sec III. d.Hr.) ceea ce dovedește puternice contacte economice și nu numai, între două civilizații, una a „cetății eterne Roma” și alta plămădita de nemuritorii antichității daco-getice.
În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman, zona Hunedoarei a atras atenția lumii romane prin bogățiile sale, în special fierul. Acest fapt este ilustrat de urmele descoperite la Teliuc, o „villa rustica”, pe dealul Sânpetru era un castru roman în care se instalează un post de paza a Legiunii a XIII-a Gemina. Urme s-au mai descoperit lângă Castel și lângă gară. De asemenea vestigii din această epocă există și în satele Cinciș, Pestișul Mare unde era un vicus (sat roman), Mânerău, Nandru, Ghelari etc.

În 1409, la 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg dăruiește și înnobilează pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu din Cinciș, fiul lui Șerb. În același document pomenește și pe alti membrii ai familiei că stăpânitori ai cetății și domeniului regal Hunedoara. Este vorba de Mogoș și Radu, fraţii… și Ioan, fiul lui Voicu. Din acest moment, cetatea Hunedoara cunoaște o nouă etapă a dezvoltării sale. Iancu a amenajat cetatea pentru locuit, a construit sala cavalerilor și sala dietei în stil neogotic înfrumusețat de logiile exterioare ale acestei săli. De asemenea s-a construit aripa și turnul „ne boisa”(nu te teme), un eventual loc de refugiu în caz de primejdie.
După moartea lui Ioan de Hunedoara la 11 august 1456 la Zemun, lângă Belgrad, în Ungaria au loc lupte interne pentru tron în care sunt implicați și succesorii eroului din Hunedoara, lupte care dau câștig de cauza fiului lui Ioan, Matei Corvin, care devine rege al Ungariei medievale. În acest răstimp, soția lui Ioan, Elisabeta și fiul lor Matei vor continua lucrările de modernizare. Secolul XVII marchează noi lucrări la castel legate în mare parte de numele principelui Gabriel Bethlen. Se construiește aripa Bethlen (1622) așa cum o demonstrează și o inscripție descoperită pe ancadramentul unei ferestre.

În timpul Corvinilor, Hunedoara devine târg (opidum) al fierului, metal pe care pădurenii îl valorifica pentru alte produse, având valoarea de monedă. Avantajul economic din această epocă al domeniului și orașului Hunedoara se va menține și în secolele următoare. Orașul va ajunge în secolul XVII la o stare prosperă, locuitorii săi fiind scutiți de dări faţă de stat. Au beneficiat de privilegii încă din vremea regelui Matei Corvin, care în 1480 îi scutește pe hunedoreni de plată oricăror dări, scutiri care se păstrează și în secolele următoare. Ca urmare creste numărul locuitorilor care variază între 784 în 1512 și 896 în secolul al XVII.
După moartea lui Matei Corvin, Hunedoara intra în stăpânirea fiului acestuia Ioan, care se stinge de tânăr. Soția sa Beatrice de Frangepan, se va recăsători cu Georg de Hohenzolern, marchiz de Brandenburg în 1509. Georg de Brandenburg nu se va stabili în Hunedoara. El va numi un castelan cu drept de reprezentare, pe Gheorghe Stolcz.
Sfârșitul sec. XVIII, precum și secolele XIX și XX, marchează probleme noi, legate de conștiință de neam, de spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate românească autentică. În numeroasele biserici sau mănăstiri ortodoxe ca cele de la Cerna, Plosca, Prislop, Cinciș, Nădăștie, Mânerău, Zlasti și altele au fost scoli de dascăli, numeroși cnezi români îndeplinind funcția de preoți și dieci.

Fostul Combinat Siderurgic Hunedoara
Construcția a început în august 1882 fiind oficial inaugurat pe 12 iunie 1884. În luna mai a anului următor a intrat în funcțiune al doilea furnal iar în anii următori Hunedoara va deveni cel mai important centru siderurgic din zonă, în august 1895 atingând într-o lună capacitatea de 109 tone pe zi.
După 1920 uzina, cunoscută acum sub numele de Uzinele de Fier Hunedoara, a continuat să fie un centru siderurgic și minier, deținând o capacitate de producție considerabilă și având în proprietate numeroase surse de materie primă. Între 1937 și 1940 a fost construită o secție modernă de producere a oțelului și o secție de rulare cu echipamente importate.
După Al Doilea Război Mondial, conform concepției vremii, industria hunedoreană a cunoscut o dezvoltare fără precedent. În anul 1957 Hunedoara avea o populație de 36.000 de locuitori și își dobândise tot mai mult imaginea de oraș industrial. Uzina, cunoscută în această perioadă sub numele de Combinatul Siderurgic Hunedoara, angaja muncitori din satele învecinate dar și din Moldova și Muntenia, îndemnați să se stabilească în oraș în timpul procesului de industrializare forțată din perioada comunistă. Acest proces a făcut ca populația orașului să explodeze de la 4.800 de locuitori în 1930 la aproape 90.000 în 1990, Hunedoara devenind astfel cel mai mare oraș mono-industrial din țară.

Oraşul Hunedoara a fost declarat municipiu la data de 17 februarie 1968.
În preajma revoluției din 1989, în Hunedoara, se produceau peste 3 milioane de tone de oțel, peste 2 mil. tone cocs metalurgic, încălțăminte, tricotaje etc. Ca urmare s-a dezvoltat spațiul de locuit, și s-au construit noi așezăminte de învățământ, sănătate sau cultură. S-au construit 12 scoli generale, 5 licee, un spital modern, un institut de învățământ superior, două stadioane, o sală de sport, piscină, iar după 1989 s-a construit o popicărie modernă, capabilă să găzduiască mari concursuri internaționale.
Hunedoara s-a schimbat mult în ultimii ani. Combinatul siderurgic Hunedoara a intrat în declin după 1990. Numărul salariaților Siderurgica Hunedoara a fost redus de la peste 17.000 de oameni în 1997, la 7.500 în 2002 și circa 2.500 odată cu privatizarea din 2004. În anii 2000, valurile de disponibilizări s-au suprapus cu cele ale marilor demolări de pe vechea platformă siderurgică din Hunedoara, care au lăsat în locul construcțiilor uriașe de beton o întindere de ruine.
Gara din Hunedoara era pustie la 140 de ani de la inaugurarea căii ferate ce lega Hunedoara de Simeria și de acolo cu lumea. Din 2018, niciun tren nu a mai plecat din gara Hunedoarei.

Dintre obiectivele de interes cultural şi turistic amintim: Castelul Corvinilor (sau al Huniazilor), cel mai important monument de arhitectură gotică laică din Transilvania, supus unor ample lucrări de restaurare; Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (1458, cu transformări din 1634; picturi murale interioare din 1654); Biserica Reformată (ctitorită în 1644 de Peter Bethlen, nepot al principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen); Turnul-clopotniţă (amplasat deasupra intrării situate pe latura de vest, de factură barocă); Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (sec. al XIX-lea); Biserica cu hramul „Schimbarea la Faţă” (sec. al XVIII-lea); Centrul vechi al Hunedoarei (cuprinde un ansamblu arhitectonic realizat în perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX); fortificaţia de pământ de pe Dealul Sânpetru; Muzeul de Arheologie, Istorie şi Etnografie; Muzeul Casa Breslelor; Grădina zoologică din Hunedoara; Lacul de agrement de la Cinciş, numeroasele biserici sau mănăstiri ca cele de la Cerna, Plosca, Prislop, Cinciș, Nădăștie, Mânerău, Zlasti și alte multe locuri din împrejurimi.

1.Dan Ghinea – „Enciclopedia geografica a României” Ed. Enciclopedica, București, 2002

2.Moneda a fost bătută undeva prin secolele III-II înaintea erei noastre. Este un tip reprezentativ, numit Rădulești – Hunedoara. Monede de acest tip au fost găsite în special în partea de sud vest a Transilvaniei. Moneda este bine bătută și conservată pentru acest tip monetar. Baterea slabă a aversului este ceva tipic.

Surse: www.infoturismhd.ro.; www.primariahunedoara.ro; https://www.castelulcorvinilor.ro/.