35 de ani de la cea mai violentă mineriadă din România postdecembristă

La 13 iunie 1990 a început cea mai violentă mineriadă din România postdecembristă, când protestele pașnice din Piața Universității au fost reprimate brutal, iar minerii au fost readuși în Capitală sub pretextul reinstaurării ordinii.

Sintagma „mineriadă” a apărut în anul 1990, devenind termenul generic pentru acţiunile de reprimare de către mineri a manifestanţilor din Bucureşti, care se pronunţau pentru democraţie, libertate de exprimare şi pluralism politic. Mineriadă „cuvânt care nu se mai regăsește nicăieri în lume cu o semnificație similară. Un cuvânt care, legat de numele lui Ion Iliescu, definește situația în care un om politic cocoțat în cea mai înaltă și importantă poziție din stat, pune în mișcare o anumită categorie profesională (în cazul nostru minerii) pe care o asmute, diversionist, asupra restului societății.”, scria Vasile Surcel în articolul „28 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990“.

În aceste zile , autoritățile au declanșat represiunea violentă împotriva protestatarilor din Piața Universității din București, care manifestau pașnic împotriva regimului condus de Ion Iliescu. Forțele de ordine au intervenit în forță, arestând sute de persoane, devastând sediile unor organizații și redacții independente.

În zilele următoare, au fost aduși mii de mineri din Valea Jiului în Capitală, sub pretextul restabilirii ordinii. Mineriada din iunie 1990 a fost cea mai sângeroasă dintre cele trei desfășurate în acel an, soldându-se cu morți, răniți și o gravă deteriorare a imaginii internaționale a României în contextul post-comunist.

„Moarte intelectualilor!“

«Ziua de 13 iunie 1990 a fost marcată de haosul unor acțiuni de stradă care au instaurat haosul în Capitala României. Au fost o serie de episoade ciudate, care lăsau impresia că Bucureștiul este asediat de forțele unor puteri oculte: autobuzele Poliției au fost incendiate, sediul televiziunii a fost atacat, fapt care a dus la oprirea emisiei TVR.

Minerii și-au făcut apariție a doua zi, cu noaptea în cap: Aduși cu trenuri speciale, câteva mii mineri au venit în centrul Capitalei și au intrat în Piața Universității urlând furioși „Moarte golanilor!“ și „Moarte intelectualilor!.“», mai menționează articolul citat

«Apoi, au pătruns în sediul Facultății de Geografie și Geologie, precum și în Facultatea de Arhitectură. Înarmați cu bâte și furtunuri groase de cauciuc prevăzute cu inserție metalică, minerii au ajunşi în interiorul instituțiilor de învățământ superior, i-au bătut cu sălbăticie pe toţi cei prezenţi, iar unii studenţi au fost arestați. Toată Universitatea a fost devastată suferind același tratamentul brutal prin care trecuseră Geografia şi Arhitectura. Laboratoarele au fost distruse, cărţile incendiate, profesorii şi asistenţii maltrataţi, arestaţi. Mulţi studenţi au fost bătuți crunt chiar sub ochii poliţiştilor care nu au făcut absolut nimic pentru a-i împiedica. Mai mult decât atât, Poliţia a fost cea care a pus la dispoziţie dubele în care au fost încărcați cei arestați de către mineri.», mai menționează articolul citat.

Victime

Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenței de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniților este de 746 iar numărul morților este de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Viorel Ene, președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor”, a declarat că „Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnești și Străulești. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morților este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent și nu a existat nicio poziție oficială împotrivă”.

Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, în haosul din acele zile şi-au pierdut viaţa opt persoane. Peste 1.600 de oameni au fost răniţi sau reţinuţi abuziv. În perioada 13-15 iunie 1990 au fost bătuţi şi arestaţi 200 de copii. Cel mai mic avea 9 ani.

Efecte

În plan intern mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertății presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme(doar din punctul de vedere al puterii FSN), împiedicarea prin amenințare a apariției ziarului România Liberă. Sediile partidelor de opoziție au fost devastate. Puterea FSN nu a reușit să genereze probe cu care vreuna din persoanele arestate să fie condamnată în justiție. Acționând ca o forță independentă de stat minerii s-au substituit forțelor de ordine și implicit au subminat statul, iar consecința a fost acțiunea împotriva statului în următoarele trei mineriade (împotriva guvernului Petre Roman în septembrie 1991 și a guvernului Radu Vasile în ianuarie 1999 și februarie 1999). Efectele în plan extern au fost catastrofale, România a fost exclusă de la orice finanțare a organismelor internaționale și a fost întrerupt acordul de asistență cu FMI. Mii și mii de tineri au plecat din țară. Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită și România a devenit membru al NATO și al Uniunii Europene.

Procesul mineriadei din 13-15 iunie 1990

Vreme de mai bine de un sfert de secol, justiția română s-a ferit ca dracul de tămâie să rezolve dosarul „Mineriadei din 13-15 iunie 1990“. Dosar care a fost deschis, închis iar apoi redeschis, după cum au decis partidele ajunse la cârma țării.

Ulterior, țara noastră a fost condamnată la CEDO pentru tergiversarea rezolvării „Dosarelor Revoluției“ și a „Dosarului Mineriadei din 13-15 iunie 1990“. În ambele dosare, cei implicați sunt acuzați de comiterea de crime contra umanității.

Dar, deocamdată, la 35 de ani de la acele episoade cumplite, lucrurile merg deosebit de greu și încă suntem extrem de departe de pronunțarea unor sentințe, oricare ar fi acea.