40 de colăcuți sau 40 de pahare cu vin?

Întrebare la care fiecare răspunde cum vrea, iar dacă ne bazăm pe obiceiurile zilei de 9 martie sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sebastia vom ajunge la concluzia: „La câte bordeie atâtea obiceie”.

Prăznuită pe data de 9 martie sărbătorea Sfinților Mucenici se suprapune peste începerea anului agricol tradițional dinaintea creștinării și a generat o sărbătoare tradițională Balcani. Mucenicii sau Măcinicii. În acea zi, se face curățenie mare în gospodării, incinerându-se gunoaiele strânse numai cu foc adus din casă, pentru a duce căldura din casă și afară.

În credința populară a românilor, în ziua Sfinților Mucenici se încheie zilele babelor, zile capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moșilor, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să alunge gerul, sau jocul copiilor peste foc. Este practic Anul Nou de primăvară, un ritual din calendarul popular românesc care are loc la echinocțiul de primăvară, însă fiind o reminiscență antică, – ba chiar neolitică, zic unii cercetători ai istoriei – sărbătorirea sa a rămas stabilită în popor înainte de schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian.

Obiceiuri și credințe populare

În ziua Mucenicilor, în Muntenia, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea sfinților, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau brădoși. În mod tradițional, în timp ce femeile fac 40 de mucenici de sărbătoare, bărbații beau 40 de pahare de vin. Obiceiul beției rituale este mai ușor de înțeles în cheia că, în trecut, practic românii obișnuiți sărbătoreau Anul Nou; vinul băut în ziua respectivă transformându-se de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.

În Moldova, mucenicii, numiți sfințișori, au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane (în memoria mucenicilor), și sunt copți din aluat de cozonac (făină, ouă, lapte, zahăr și drojdie), apoi unși cu miere și nucă. sau, mai nou, cu nucă de cocos. Forma lor 8 este un simbol al infinitului și al uniunii cu Cosmosul, în aliniere cu mitul deschiderii Porților Cerului.

În Dobrogea, se păstrează aceeași formă antropomorfică, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. În Muntenia, pe lângă brădoșii obișnuiți, se face o Uitată pentru morți, un mucenic mai mare, în formă de om, cu nas, gură, urechi, dar orb, pe care copiii îl joacă în jurul focului și care este dedicat celor morți care pe timpul anului au fost uitați. Pomenirea morților în ziua de Mucenici este răspândită în toate regiunile etnografice românești.

Brăduleți – Colăcei preparați la Sântoader, înmuiați în vin și mâncați de copii veri și văruțe în ziua Sântoaderului cel Mare în sudul Transilvaniei.

În Gorj și Mehedinți, exista obiceiul aflării norocului, adică se prepara o turtă din făină de grâu în care se introducea o monedă de argint sau de aur. După copt, turta se tăia în bucăți identice, care apoi, odată împărțite membrilor familiei, cel care găsea moneda era considerată cel mai norocos din casă.

Un alt obicei al Mucenicilor/Anului Nou de primăvară era pornirea plugului, cu un colac în coarnele plugului sau ale boilor, iar alții se dădeau de pomană.

Indiferent de tehnica preparării și forma modelată, Mucenicii se împart pentru moși și strămoși în ziua de 9 martie. E una din cele mai frumoase, mai bogate și mai generoase ceremonii. În această zi românii aprind o lumânare, împart un colăcel sau sunt fulgerați de un gând pentru toți dușii lumii, pentru pomenirea și iertarea tuturor pribegilor, români și neromâni, cunoscuți și necunoscuți. Suntem unul din puținele popoare care dăruiesc o zi din an pentru odihna puzderiei  semințiilor lumii, a imensei omeniri de dinainte de noi. Sunt recunoscător neamului meu pentru această zi , e una din zilele în care e un privilegiu să fii român.

Obiceiurile formează un scenariu ritualic specific: pregătirea hranei rituale (Sfinți, mucenici, Brădoși), curățenia de primăvară, beția rituală atestată de tradiția populară, deschiderea mormintelor și porților Raiului pentru întoarcerea spiritelor printre cei vii, aprinderea focurilor în curți și grădini, în fața caselor și pe câmp, curățirea oamenilor și a vitelor prin stropirea cu apă sfințită, bătaia pământului pentru a alunga frigul și a scoate afară căldura, aflarea norocului în noul an prin prepararea mucenicilor, culesul mierii și tăiatul primelor vii.

Ziua mucenicilor era totodată și un prilej de prognozare a vremii. Se considera că de plouă în astăzi, va ploua și de Paști; dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă îngheață în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă iar știuleții de porumb umple coșarele.

Obiceiurile și practicile descrise puteau fi întâlnite in preajma celui de-al doilea război mondial. Odată cu instalarea comunismului, ele au dispărut din obișnuința sătenilor, aratul a început să fie făcut cu tractorul pe pământul devenit proprietate colectivă.

Astăzi, dintre toate practicile străvechi, mai persista obiceiul ca femeile să coacă în ziua de 9 martie 40 de figurine din aluat, numite „sfințișori” „mucenici” sau „măcenici”, reminiscențe ale periodei neolitice ca simbol al fertilității, iar bărbații sa bea cate 40 sau 44 de pahare cu vin sau rachiu,  se credea că vinul băut la Măcinici se transforma de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.

Pe pagina de Facebook a Muzeului Național al Țăranului Român am dat peste o rețetă de Mucenici extrasă din volumul „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”. Ediție răscroită de Radu Anton Roman:

„Ingredientele pentru mucenicii muntenești sunt: 125 ml untdelemn, 500 ml apă, 1 linguriță sare, 1 kg făină (sau cât primește uleiul și apa). Sirop: 1 ceașcă miez de nucă măcinat, 3 linguri zahăr (sau cât vă place), 1 linguriță scorțișoară, coajă rasă de la o lămâie, zahăr vanilat.

Se încălzește puțin apa. Se cerne făina moviliță, se face o gropșoară. În gropșoară se toarnă apă călduță, untdelemn și sare. Se frământă până iese un aluat moale care se bate un sfert de oră, să se frăgezească. Se întinde pe o planșetă presărată cu făină. Se taie inele, cu un pahar mare și unul mic, și se răsucesc opturi. Se lasă să se usuce, 45 de minute. Se fierb măcinicii 1 oră în 1,5 l apă. Se adaugă tot ce e în rețetă și se lasă să mai undească încă un sfert de oră. Când totul s-a răcit, se ung cu miere de și se presară încă 2 lingurițe de miez de nucă fin măcinat, după care se împart, pentru sufletul morților, mai ales copiilor din vecini.”

………………….

Sursa text foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Iosif Berman | Interior de casă țăranească, Țara Oltului.