Astăzi, 24 ianuarie, comemorăm victimele Holocaustului și totodată omagiem supraviețuitorii lagărului Auschwitz.
Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la eliberarea, de către trupele aliate, a celui mai mare lagăr de concentrare nazist şi, totodată, de la înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), această fiind aleasă ca „Ziua internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului”, fiind marcată în fiecare an la 27 ianuarie, conform rezoluţiei A/RES/60/7, a fost adoptată la 1 noiembrie 2005 de către Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). În 1945, în ziua de 27 ianuarie, forţele aliate au eliberat lagărul nazist de concentrare Auschwitz-Birkenau din Polonia.
Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului. Numărul exact de victime nu este cunoscut, dar majoritatea estimărilor contemporane sunt în jur de 1,1-1,6 milioane.
Auschwitz este numele german al orașului din apropiere, Oświęcim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei. Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele, ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei și alte naționalități din întreaga Europă.
După cotropirea Poloniei, armata germană a preluat, sub conducerea ei, cazărmile orașului Oswiecim, transformându-l în cel mai mare complex de lagăre al perioadei naziste. Din vara anului 1940, Auschwitz a fost declarat lagăr model și pus la dispoziția delegațiilor internaționale, iar când au fost întrebați de ce au înființat acest lagăr, naziștii au spus că este singura măsură aptă să asaneze această lume de elementele ei precare. La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale mitralieră. Doi ani mai târziu, capacitățile de „cazare” ale lagărului Auschwitz I nemaifiind încăpătoare, s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre, respectiv Birkenau (Brzezinka și Auschwitz II). Aceste două noi capacități de ucidere în masă și-au arătat foarte curând productivitatea, dimensiunile crimelor din această perioadă, depășind orice limită a imaginabilului.
Pe 27 ianurie 1945, soldaţii Armatei a 60-a a Primului Front Ucrainean au deschis porţile Lagărului de Concentrare de la Auschwitz. Prizonerii i-au întâmpinat ca pe nişte adevăraţi eliberatori. Într-un paradox al istoriei, soldaţii care reprezentau oficial sistemul totalitar stalinist au redat libertatea prizonierilor sistemului totalitar nazist. Armata Roşie a obţinut informaţii detaliate despre Auschwitz abia după eliberarea Cracoviei, aşa că nu a putut ajunge la Auschwitz mai devreme de 27 ianuarie.
În Auschwitz I, Birkenau şi Monowitz aşteptau eliberarea aproximativ 7.000 de deţinuţi. Alţi 500 de prizonieri au fost eliberaţi ulterior din taberele Lagărului. Peste 230 de soldaţi sovietici, inclusiv comandantul Regimentului 472, Col. Simen Lvovich Besprozvanny, au murit în luptă încercând să elibereze Auschwitz I, Birkenau, Monowitz, precum şi oraşul Oświęcim.
În lagăr, soldaţii au găsit numeroase urme ale crimelor comise:mai întâi, 600 de cadavre ale prizonierilor împuşcaţi în timp ce ofiţerii SS se retrăgeau sau care decedaseră din cauza bolilor. Câţiva soldaţi au suprins primele imagini ale lagărului eliberat pe film, documentarul cu titlul „Cronica Eliberării Lagărului” putând fi vizionat în cadrul Muzeului de la Auschwitz-Birkenau.
Prizonierii găsiţi în viaţă au primit ajutor atât de la soldaţii şi medicii sovietici, dar şi de la locuitorii oraşului Oświęcim şi ai localităţilor învecinate. Apoi au sosit şi alţi voluntari, majoritatea de la Crucea Roşie din Polonia. Prizonierii care erau într-o condiţie fizică relativ bună au părăsit Auschwitz imediat după sosirea armatei sovietice. Dar majoritatea celor internaţi în spital au fost nevoiţi să aştepte trei sau patru luni până să fie capabili să plece acasă.
Mesajul acestei zile de omagiere și totodată comemorare este cel de promovarea a diversităţii, a respectului faţă de celălalt, egalitatea fiecărei ființe umane în raport cu celelalte, respectarea drepturilor și libertăţilor fiecăruia. Astăzi, mai mult ca oricând, simțim nevoia de combate și condamnare a narativelor de negare și distorsionare a egalității dintre noi. Astăzi când radicalizarea discursului public antisemit, xenofob, instigator la ură este uzitat la maxim reprezentând cea mai recentă expresie a intoleranței și discriminării trebuie să cultivăm solidaritatea, unitatea, toleranţa şi compasiunea, astfel ca generaţiile următoare să poată trăi în libertate şi pace.
Amintirea victimelor să rămână veşnică în inimile noastre!
…………
Surse text și foto Memorialul și Muzeul Auschwitz-Birkenau https://www.auschwitz.org/en/
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.