Un alt război între Roma și Bruxelles

Autor: Octavian Știreanu

Tensiunea dintre premierul Italiei, Giorgia Meloni, și Ursula von der Leynen a înregistrat un nou episod. Mai întâi, Meloni s-a abținut la votarea Ursulei pentru un nou mandat în fruntea CE. Ulterior, pe 24 iulie a.c., a fost dat publicității un raport emis de Comisia Europeană care pune în discuție existența statului de drept în Italia. Poate că între cele două episoade nu este nicio legătură. Meloni a reacționat.

Subiectul prezintă un interes mai general, inclusiv pentru țara noastră. Nu este vorba despre o ciocnire de orgolii între două femei puternice, ci despre relația dintre birocrația bruxeleză și guvernele naționale, o relație care ne afectează și pe noi.

La câteva zile după publicarea raportului, Giorgia Meloni i-a transmis Ursulei von der Leynen o scrisoare decentă, dar fermă, în care demontează punct cu punct acuzațiile din document. (Acesta poate fi consultat aici: 29_1_58066_coun_chap_italy_en.)

Premierul Italiei afirmă că îngrijorările și criticile din raport reprezintă „atacuri stângiste și ipocrite” la adresa guvernului. „Conținutul documentului a fost denaturat pentru uz politic de către unii în încercarea de a ataca guvernul italian. Unii au ajuns chiar până acolo încât să susțină că statul de drept în Italia ar fi în pericol”, afirmă premierul italian în scrisoare.

Nu este cazul aici al unei dezbateri despre cine are dreptate. Dar a susține, într-un document oficial, că în Italia nu este stat de drept este cam riscant. Autorii raportului și-au asumat acest risc probabil ca să-și justifice leafa. Criticile se referă la faptul că legea audiovizualului italian nu ar garanta independența serviciului public în fața ingerințelor politice, iar diverşi jurnalişti şi prezentatori de la radioul şi televiziunea publice ar fi demisionat pentru că nu le-ar fi convenit linia editorială a acestora (!). În sfârșit, aceleași servicii publice n-ar fi respectat „condițiile de echidistanță” în campania electorală pentru europarlamentare.

Premierul Meloni respinge aceste acuzații, calificându-le ca fiind „atacuri stângace și pretențioase, care nu pot avea loc decât în contextul dezolant al utilizării de știri false care poluează din ce în ce mai mult dezbaterea în Europa. Este regretabil că nici măcar Raportul Comisiei privind statul de drept și în special cu privire la libertatea de informare în serviciul public de radiodifuziune nu a fost cruțat de profesioniștii dezinformarii și mistificării”, afirmă Giorgia Meloni. Textul integral al scrisorii acesteia poate fi consultat aici: https://www.ansa.it/sito/notizie/ politica/2024/07/28/la-lettera-di-meloni-a-von-der-leyen_f9f81f69-9224-4ec8-9740-0370785f6cd5.html

Până acum, de rapoarte cu privire la statul de drept în lume se ocupa doar paznicul democrației planetare, Departamentul de Stat. Birocrația bruxeleză nu avea în portofoliu rapoarte pe tema asta, se ocupă mai de curând de ele. Au fost inaugurate în 2020 și reprezintă o generalizare în spațiul european a fostelor rapoarte MCV pe care niște autori fără nume și fără chip le întocmeau anual doar pentru România și Bulgaria. Nimeni nu poate spune măcar un nume dintre cei care au semnat pentru România acele rapoarte an de an, timp de 15 ani.

Lipitorii de etichete au de lucru

Situația creată acum Italiei depășește o dispută interpersonală Meloni – Von der Leynen. Ceea ce se confruntă sunt două atitudini.

Pe de o parte este vorba despre o practică detestabilă a leadership-ului de la Bruxelles de a se erija într-un judecător universal al stărilor de lucruri din statele membre – indiferent că e vorba despre economie, justiție, cultură, fiscalitate, tradiții etc. Niște funcționari anonimi dau verdicte și formulează judecăți despre națiunile europene, fără să aibă nici pregătirea, nici legitimitatea pentru astfel de îndeletniciri.

Pe de altă parte, avem reacția unui premier care-și apără țara, plasând maculatura produsă de Bruxelles în „contextul dezolant al utilizării de știri false care poluează din ce în ce mai mult dezbaterea în Europa”.

Pentru această reacție, Meloni se va potcovi, probabil, încă o dată cu eticheta de anti-europeană. Lipitorii de etichete sunt cele mai răspândite forme de viață din politica actuală.

Propaganda care incriminează „anti-europenii” este de fapt ea însăși o practică anti-europeană. A fi occidental nu înseamnă a fi epatat de occident. Noțiunea de european, în sensul iluminist al termenului, ca și în viziunea fondatoare a Comunității Europene, n-are nimic în comun cu practicile unei birocrații veroase, obsedată de a se plasa deasupra statelor. Nu așa ceva a avut în vedere marele Proiect european al înaintașilor.

Se întreține o mare confuzie: opoziția față de abuzurile birocrației bruxelleze este considerată atitudine anti-europeană. Opoziția față de Green Deal-ul conceput de șeful de cabinet al lui Timmermans este considerată astfel. A fi anti-Timmermans înseamnă a fi anti-european. „Dai în mine, dai în fabrici și uzine”. Protestele masive ale fermierilor din mai toate țările au fost stigmatizate în același mod.

Dar cine are dreptul să împartă lumea în europeni și anti-europeni? Și după ce criterii? Cine deține etalonul acestei decizii? Lipitorii de etichete?

Oligarhia celor 6 lideri

Prima flamă între premierul italian și Ursula von der Leynen a izbucnit cu ocazia votării noii conducerii a UE.

În perioada premergătoare votului, Ursula von der Leyen a petrecut luni în șir făcând tot posibilul să construiască o anume relație cu Meloni. Cu toate acestea, la summit-ul din 17 iunie al celor 27 de șefi de stat și de guvern, premierul italian s-a abţinut la votarea Ursulei von der Leyen și a votat împotriva numirii fostului premier portughez Antonio Costa ca preşedinte al Consiliului European şi a prim-ministrului eston Kaja Kallas ca şefă a diplomaţiei UE.

Această poziționare la vot a fost decisă în semn de protest pentru aranjamentele de culise făcute de „grupul celor 6”, care și-au împărțit între ei puterea într-o reuniune privată, înaintea summit-ului propriu-zis, Italia fiind lăsată în afara aranjamentului.

Când cei 27 de lideri se adunaseră în summit, funcțiile fuseseră deja convenite în cadrul unei întâlniri secrete între reprezentanții la paritate ai celor trei grupuri politice principale: Olaf Scholz și Pedro Sánchez din partea S&D, Donald Tusk şi Kyriakos Mitsotakis din partea PPE, Emmanuel Macron şi Mark Rutte din partea Renew.

Este acesta un mod european de a face politică? Nouă, când stăteam pe la ușile UE, ni se vorbea despre transparență, democrație, dezbateri de idei, vot liber și alte asemenea lucruri sfinte. Acuma asistăm cum șefii UE se stabilesc în întâlniri secrete, noaptea ca hoții.

Cei 6 au împărțit între ei titularii funcțiilor de conducere ale UE, trasând un „cordon sanitar” care să împiedice accesul altor grupuri politice din PE la cașcavalul puterii. La decizie n-a fost invitată și Giorgia Meloni, care a rămas dincolo de cordon, deși eurodeputații partidului pe care-l conduce, Fratelli d^Italia, fac parte din grupul Conservatorilor şi Reformiştilor europeni (ECR), al treilea ca forță în PE.

Grupul celor şase lideri a format, potrivit şefei guvernului italian, o „oligarhie”, ignorând procedurile democratice, dar și mesajul transmis la urne de cetăţeni la alegerile europarlamentare din 6-9 iunie, la care formaţiunile conservatoare și suveraniste au înregistrat un avans substanțial.

Meloni a calificat acordul celor 6 ca fiind „greşit ca metodă şi substanţă”. Ca metodă – pentru că încalcă principul transparenței și dezbaterii deschise a mai multor candidaturi. Și greșit ca substanță întrucât acordul ignoră voința electoratului european de la recentele alegeri, în care grupul ERC din care fac parte și eurodeputații Fratelli d^Italia i-au devansat pe liberalii de la „Renew”.

Premierul italian consideră că este vorba despre un „acord de excludere”, pe care-l respinge „din respect pentru cetăţeni şi pentru mesajul care a venit de la aceştia în alegeri. Să continuăm să lucrăm pentru a da în cele din urmă Italiei greutatea pe care o merită în Europa”, a adăugat ea.

Un alt exilat dincolo de cordon, Viktor Orban, a calificat cabala celor șase ca fiind „un acord ruşinos” și un „abuz de putere”. „Alegătorii europeni au fost păcăliţi”, a scris premierul ungar pe platforma X. Dreapta „a format o coaliţie a minciunilor cu stânga şi cu liberalii. Noi nu susţinem acest acord ruşinos!”, a adăugat premierul ungar, adăugând și argumentul că Ursula von der Leyen a folosit statul de drept ca instrument politic împotriva Ungariei.

Italia și China: cooperare globală planificată

După scrisoarea trimisă președintei CE, premierul italian a plecat într-o vizită de 5 zile în China, fiind primită la cel mai înalt nivel. Vizita demonstrează „voința de a începe o nouă fază de colaborare”, afirma Giorgia Meloni, având în vedere că Italia a decis anul trecut să se retragă din „Belt and Road”, proiectul emblematic de infrastructură globală al Chinei.

Premierul italian a semnat un plan de trei ani pentru aprofundarea cooperării. Potrivit unei declarații emise de biroul premierului chinez Li Qiang, cele două țări urmăresc să sporească „cooperarea reciproc avantajoasă între întreprinderile mici și mijlocii în domeniile construcțiilor navale, aerospațiale, noii energii, inteligenței artificiale”.

Cei doi lideri au participat la un forum de afaceri Italia-China unde au anunțat șase noi acorduri care acoperă diferite domenii, inclusiv vehicule electrice și energii regenerabile.

Giorgia Meloni  s-a întâlnit  cu președintele chinez Xi Jinping, cu care a discutat probleme de guvernanță globală de interes comun, inclusiv AI, schimbările climatice și reforma Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite.

Xi și-a exprimat, de asemenea, intenția Chinei de a explora cooperarea cu Italia în domenii emergente, cum ar fi vehiculele electrice și inteligența artificială.

Italia, care este al patrulea partener comercial al Chinei în Uniunea Europeană, rămâne dornică pentru o relație economică puternică cu Beijingul. Irene Pivetti, fostul președinte al Camerei Deputaților din Italia, a declarat că vizita va avea ca rezultat reluarea unei cooperări globale planificate în domeniile industrial, tehnologic și culturală.

„Investițiile chineze în Italia reprezintă aproximativ o treime din nivelul investițiilor italiene din China”, a spus Meloni în timpul forumului, adăugând că „este un decalaj pe care mi-ar plăcea să-l văd redus în mod corect”.