America este aproape de un nou război

America este aproape de un nou război

Autor: Călin Marchievici


După asasinarea liderului Hezbollah și intrarea cu trupe în sudul Libanului, Israelul a fost ținta unui tir cu 180 de rachete venit din Iran. Cele mai multe rachete au fost interceptate, inclusiv de sistemele antirachetă de pe două distrugătoare americane din Marea Mediterană. Iranul a cedat presiunii de a ataca direct Israelul și a abandonat principiul de a nu se implica direct într-un război cu Statul Evreu. Până acum, de asta s-au ocupat milițiile sponsorizate de Iran în Gaza, Liban, Siria, Irak și Yemen – așa-numita ”axă de rezistență” sau ”cerc de foc”. După ”decapitarea” Hezbollah, ayatollahii de la Teheran au decis să intervină, pentru a păstra soliditatea acestei ”axe”. Însă în acest mod au intrat direct în colimatorul Israelului si al SUA.

Israelul a promis o ripostă dură la atacul iranian de marți seara, o ripostă mai puternică decât cea din luna aprilie. Poate însemna lovirea instalațiilor petroliere iraniene sau a facilităților nucleare. Dar poate însemna și o altă serie de asasinate. La rândul său, Iranul a promis că va escalada, dacă guvernul israelian va reacționa astfel.

O mulțime de analize din presa americana și britanică sugerează că Iranul trebuie să plătească scump pentru tirul cu rachete asupra Israelului, dar și pentru atacurile comise de milițiile sponsorizate de Teheran. Iar SUA ar trebui să ajute la riposta israeliană, pentru că poartă vina de a fi menajat regimul de la Teheran prin lipsa elementului de descurajare pe care America l-a întreținut în mod tradițional în regiune. Această linie analitică merge mai departe cu întrebarea de ce administrația Biden-Harris a făcut demersuri intense pentru o încetare a focului cu Hamas și Hezbollah, însă nu mișcă un deget pentru a iniția negocieri în același scop între Ucraina și Rusia? Mai cu seamă că războiul prin procură cu Rusia supune NATO și pe aliații SUA unor riscuri mult mai mari decât un război în Orientul Mijlociu, fie el și împotriva Iranului. Să fie vorba despre antisemitism? Sau despre lipsa unui electorat rus în SUA, în comparație cu procentul în creștere de musulmani? Sau să fie ura față de ruși și Rusia (tot mai prezentă în cultura populară alimentată de la Hollywood) și condescendența față de monarhiile cvasiabsolutiste din Golf?

Într-un interviu pentru The Spectator, profesorul John J. Mearsheimer exprimă o opinie cu totul diferită. Israelul are o relație nemaiîntâlnită în istorie cu Statele Unite, iar Ucraina nu se va bucura niciodată de un asemenea tratament. ”Nu încape îndoială că israelienii încearcă să atragă America într-un conflict militar cu Iranul. Iar americanii și iranienii nu sunt deloc interesați de așa ceva. Însă este posibil ca Israelul să atragă SUA într-un asemenea conflict. Cum? Sunt deja multe informații că secretarul Pentagonului a fost foarte furios din cauză că omologul israelian nu l-a notificat înainte de asasinarea lui Nasrallah. Și ce dacă? Israelienilor nu le pasă. Practic, pot face ce vor cu America, iar americanii vor înghiți pilula amară de fiecare dată și vor face ce vor israelienii. Așa merge treaba în SUA și, în general, în întregul Occident. Este total neserioasă ideea că SUA vor pedepsi cumva Israelul pentru că a făcut ceva nepotrivit în acest conflict”.

”Fără susținerea americană, israelienii nu ar fi putut face niciodată ce fac acum în Gaza și Liban. Sunt avioane americane, bombe americane, sume uriașe de bani din America, sunt protejați diplomatic de America. Israelienii au acest mare avantaj”.

”Mulți occidentali nu înțeleg că există limite pentru ceea ce poți face cu forța armată, în orice circumstanțe. Americanii și vest-europenii nu mai țin cont de asta și astfel am pornit foarte multe războaie nebunești în perioada unipolară. Am crezut că putem remodela lumea după asemănarea Vestului, sub amenințarea armelor. Nu a ieșit prea bine, pentru că acestea sunt limitele forței militare.

Problema este clasa politică – israeliana, americană, europeană. Asta contează, nu viitorul politic al lui Netanyahu. Israelul este o țară cu probleme. Problema este și economia israeliană, care nu merge bine – Moodys a retrogradat Israelul pentru a doua oară consecutiv. Înainte de atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Israelul era cuprins de proteste antiguvernamentale, se vorbea despre schimbarea constituției și chiar despre un conflict civil. Războiul din Gaza a trecut în plan secund aceste evoluții. Pentru că puterea militară are limite, Israelul este împotmolit în Gaza, nu a învins Hamas și nu a eliberat ostaticii luați acum un an. A decapitat Hezbollah, însă nu a învins aceasta organizație, iar acum invadează Libanul, suportă un tir cu un număr record de rachete venit din Iran și urmează să dea o ripostă.

Analizele privind Israelul nu ar trebui să se concentreze doar pe campaniile din Gaza și Liban, pe potențialele bombardamente asupra Iranului. La fel, nici problemele juridice și popularitatea lui Benjamin Netanyahu nu ar trebui să fie constant în centrul analizelor. Nici măcar succesele Mossadului, prin operațiunea pagerelor explozive și penetrarea totală a Hezbolalh, nu ar trebui să fie valorizate excesiv, câtă vreme vorbim despre informații care pot fi relativ ușor de cumpărat (Israelul este o țară extrem de bogată în regiune, comparativ cu vecinii arabi supuși valurilor de sancțiuni și de imigranți).

”Ideea că Israelul și SUA ar putea remodela Orientul Mijlociu printr-un război în Liban și apoi printr-un conflict cu Iranul este o iluzie”, spune profesorul John J. Mearsheimer, care subliniază că armata israeliană nu a reușit, într-un an de conflict sângeros (cu acțiuni la Tribunalul Penal Internațional si Curtea Internațională de Justiție), să își atingă obiectivele stabilite pentru campania din Gaza. Și la fel se va întâmpla si cu obiectivul actualei invazii în Liban, care este revenirea la casele din nordul Israelului a circa 60.000 de cetățeni. Nici Netanyahu și nici generalii israelieni nu pot garanta că operațiunile din Liban vor duce la încetarea tirurilor cu rachete care i-au facut pe acesti oameni să-și părăsească casele.

Yitzakh Brik, general în retragere din armata israeliană, a scris, în urmă cu două săptămâni, pentru Haaretz: ”Cu siguranță că forțele armate, care nu au reușit să înfrângă Hamas, nu vor putea să distrugă Hezbollah, care este de sute de ori mai puternică decât Hamas. Israelul nu are suficiente trupe pentru a rămâne pentru o perioadă lungă în teritoriile pe care le cucerește și nici trupe care să le înlocuiască pe cele care au stat mult pe front”.

Este de notat și o diferență față de războaiele purtate de Israel în perioada războiului rece, cu un sprijin mult mai mic din partea Statelor Unite în fața Egiptului, Siriei. Acum, Israelul a depins de sistemele antirachetă de pe navele americane și vest-europene din Mediterana, în cazul atacului iranian din luna aprilie, a depins de arme și informații americane din Liban pentru operațiunea abia pornită în Liban și va depinde din nou de sistemele antirachetă americane în schimburile de tiruri cu Iranul ce vor urma.

”Dacă israelienii ar fi pe cont propriu, ar fi mult mai inteligenți din punct de vedere strategic. Părinții fondatori ai Israelului au fost niște strategi foarte, foarte inteligenți, oameni care au înțeles care sunt limitele puterii lor și care au acționat foarte inteligent pentru a crea Statul Israel. Dacă ne uităm însă la liderii actuali ai Israelului, ei acționează prostește din punct de vedere strategic, iar asta se întâmplă pentru că liderii aceștia cred că pot face orice și, chiar dacă ajung să aibă necazuri, Uncle Sam îi va salva. Și, desigur, au dreptate să creadă asta. Însă este bine pentru viitorul Israelului?”, spune Mearsheimer.

La un an de la atacul Hamas de pe 7 octombrie, războiul din Gaza, invazia terestră din Liban și un șir spectaculos de asasinate au făcut ca Iranul să simtă că îi scade credibilitatea în rândul milițiilor pe care le sponsorizează în Orientul Mijlociu. Motivația pentru a obține cât mai repede arma nucleară va crește mult la Teheran, iar asta ar pune Arabia Saudită pe următoarea poziție pe listă, iar Turcia ar putea urma. Regimul de la Teheran se confruntă cu probleme economice mari și o presiune îi societate, un motiv în plus pentru care trebuie să reacționeze dur de ”umilințe” în conflictul indirect sau direct cu Israelul. Împreună cu garanția sprijinului american pentru Israel, aceasta creează condițiile pentru mai multă distrugere și suferință in regiune. Deliberat sau nu, premierul Netanyahu a produs așa-zisa ”october surprise” (lovitura din campania prezidențială din octombrie data cu prea puțin timp înainte de vot pentru ca rivalul să mai poată reacționa). Acum, pe fondul alegerilor, al protestelor care cuprin Beirutul si Bagdadul, chira pe fondul șicanelor tot mai periculoase ale marinei militare și miliției maritime chineze în bancurile și atolii din preajma Filipinelor, administrația Biden trebuie să se asigure că reacția Israelului la tirul cu rachete al Iranului va încheia actualul ciclu al violenței.

Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.