Analiză. Război şi pace

de Ştefan Râmniceanu

În această perioadă tensionată, între interese şi raţiune, lumea întreagă îşi pune întrebarea: Europa este în pragul războiului sau al păcii? Pentru U.E., în imaginarul său colectiv, tancurile ruseşti sunt deja la Varşovia sau la Paris. Pentru popoare însă, în majoritatea lor, rezolvarea pe cale paşnică a situaţiei este imperativă.
Dacă Ioan Paul II rostea memorabilul îndemn « Nu vă fie frică! », Emmanuel Macron repetă cu obstinenţă « Fie-vă frică! ». Nu face decât să inoculeze reflexul fricii din perioada covid. A fost ales în al doilea mandat pe fondul războiului din Ucraina şi acum se pozitionează în şef de război într-un raport de forţă cu Rusia. Asistăm din ce în ce mai mult la o diplomaţie a spectacolului, care trebuie să impresioneze cetăţeanul şi să-l convingă de pericolul rus iminent. Macron vreă să se servească de conflictul ucrainian pentru a federaliza UE. Se fabrică o criză prin intermediul unei propagande intense.
U.E. se pregăteşte de război. Narativul care este folosit pentru a convinge să unească populaţia europeană într-un stat federal este faptul că Rusia este o ameninţare existenţială la adresa Europei. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, primul ministru britanic Keir Starmer, şefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen şi şefa diplomaţiei europeene Kaja Kallas ţin un discurs anxiogen: Rusia – care de trei ani, cu o armată epuizată nu a reuşit să cucerească decât 18% din teritoriul ucrainian, trebuind să facă faţă şi zonei Kursk – se pregăteşte să atace Europa si N.A.T.O.
Vidul de putere în U.E., accentuat şi de schimbarea de atitudine a administraţiei americane în raport cu Europa şi războiul din Ucraina, la care se adaugă propunerea de mutualizare a armei nucleare franceze în U.E., toate acestea constituie oportunităţi în proiectul lui Emmanuel Macron de federalizare a Europei şi de a se plasa după terminarea celui de-al doilea mandat de preşedinte al Franţei, în fruntea unui suprastat federal european. Preşedintele Macron a devenit portdrapelul cruciadei anti-ruseşti. El declanşează o ostilitate care nu există. Un război european în Ucraina este sinucigaş si de el nu va profita decât elita globalistă. Pentru acest scop, este obligatoriu ca ţările europeene nu trebuie să basculeze în suveranism! Acesta a fost motivul esenţial pentru care au fost anulate alegerile din România, trecându-se peste voinţa poporului roman. Un nou concept de societate s-a născut, post-democraţia, care nu serveşte decât sistemului centralizat european pentru a-şi păstra permanent puterea şi a decide în locul naţiunilor şi al popoarelor. Pentru a-şi atinge acest scop, Bruxelles-ul construieşte profilul preşedinţilor de care are nevoie, cei care vor îndeplini ordinele viitoare.

Lumea nu se rezumă la Ucraina, dar U.E. şi tehnocraţii ei au făcut din ea întregul proiect european de înarmare şi federalizare; marele plan strategic de înarmare al Europei va costa popoarelor europene opt sute de miliarde de euro. Oare Ucraina trebuie să câştige sacrificând prin război Europa? Deciziile se iau unilateral la nivelul şefilor (al unor şefi) de state şi al Comisiei Europene, fără ca popoarele Europei să fie consultate. Europa riscă să fie aspirată inexorabil în acest conflict creat de euro-atlantism încă din 2014 prin instaurarea operaţiunii « Maidan », finanţată de administraţia americană prin Victoria Nuland. Există un adevăr care nu poate fi contestat, chiar dacă el este evitat: fără dorinţa de extindere a NATO în Ucraina, acest război nu ar fi existat. Şi nici sutele de mii de morţi, nici distrugerea unei ţări, nici criza economică a Europei, nici fractura şi ura enormă generataîntre oameni, ca să nu ne gândim la un posibil al 3-lea război mondial, catastrofal pentru întreaga omenire. Deci este eronat cand se spune ca nu a fost provocat. Biden, cel care este regretat de către UE, a comis o imensă eroare istorică făcând acest război prin procură. Să ne reamintim, pentru că aşa este corect faţă de istorie, că singura exigenţă pe care Rusia a impus-o la desfiinţarea pactului de la Varsovia, acordată lui Gorbaciov, a fost de a se respecta linia de securitate a Rusiei şi că în nici un caz, Ucraina nu trebuie să devină membru NATO. Pentru cei care au uitat.

U.E. este o organizaţie, nu este un stat, ea nu poate fi reprezentată decât de naţiunile europeene. Nu există naţiune europeană. Fiecare naţiune are istoria, tradiţia si modul său de viaţă. Nu îi poţi impune o uniformă decisă de o ideologie tehnocrată. Un stat nu se poate construi cu funcţionari tehnocraţi, ceea ce se întâmplă în momentul de faţă, cu oamenii gri de la Bruxelles. Putem avea acelaşi concept de conştiinţă europeană şi apartenenţă la civilizaţia europeană, însă ele se referă la memoria noastră colectivă, ele nu pot identifica un stat. Deconstrucţia naţiunilor nu aduce echilibru în societate, dimpotrivă se petrece o ştergere a identităţii, care este de fapt scopul acestei Europe federale. Europa este în situaţia actuală fără cap, suflet şi corp, asistăm la abolirea lumii noastre interioare.

În Franţa, se discută politic liber de o nouă Franţă, de un popor nou care să înlocuiască poporul francez. Să dăm cheile diversităţii incluzive, » să dăm cheile tinerilor africani şi arabi plini de idei şi de avânt, şi să rămânem consilierii lor, » afirma J.L. Mélanchon, şeful extremei-stângi LFI, fără ca nicio ripostă sau sancţiune să vină din partea guvernului. Există o spaimă generală a Franţei faţă de populaţia cu origini afro- arabe de aprox. nouă milioane şi rebeliunea ei. Faptul că ideea de naţiune, de stat, de popor ancestral este pusă astfel în discuţie, reprezintă eşecul planificat al democraţiei, încălcarea ei, diversitatea civilizaţională având ca scop reducerea unui popor la condiţia de minoritate. Incluziunea, construcţie ideologică a progresismului, ascunde islamizarea Europei, un proces în plină desfăşurare. Belgia, Anglia, Franţa, Suedia sunt deja gangrenate. Diversitate-Comunitarism-Prozelitism-Separatism=ascensiunea islamului în Europa, adevăratul pericol, nu fantasmul tancurilor ruseşti pe străzile Europei, pretextul pentru aruncarea Europei în război. În cercurile intelectuale franceze, în presa nealiniată discursului ideologic oficial, se discută despre acest mare pericol care generează o recrudescenţă fără egal după holocaust, a rasismului contra evreilor şi a antisionismului. Însă politica oficială a UE, cea care urmăreşte să înlocuiască populaţia şi caracterul creştin al Europei este imigraţia în masă. Universalismul nu înseamnă însă mai mulţi imigranţi în Europa.
Mondializarea, care trebuia să aducă echilibrul în lume, şi-a arătat limitele şi inegalităţile. Astăzi, popoarele şi naţiunile o refuză. Returul statelor puternice este consecinţa care se prefigurează. America vrea să fie din nou Marea Americă. China tinde să refacă Imperiul de Mijloc; Turcia vrea să se identifice cu Imperiul Otoman; Iranul tânjeşte după gloria Imperiului Pers; Rusia a fost de două ori imperiu…

Există un mit al influenţei ruse. Singurul patriotism admis este patriotismul ucrainian, altfel eşti considerat anti-european, aliat al Rusiei. Orice partid care se opune Sistemului sau ar câştiga alegerile, este desemnat ca fiind sub influenţa Rusiei, deci nu este valabil, trebuie anulat şi expulzat din câmpul democratic după exemplul experimentului românesc. Rusia a devenit pretextul fundamental al strivirii alegerilor democratice de către U.E. Dacă nu împărtăşeşti neo-marxismul progresist al Comisiei Europene eşti manipulat sigur de ruşi şi eşti considerat pericol fascist al Europei. Nu ţi se dă dreptul la alta explicaţie. Trebuie să te supui. Perimetrul democraţiei se va restrâge, puterea decizională va fi total în mâna instituţiilor judecătoreşti şi a birocraţilor pentru a contra majoritatea care nu împărtăşeşte această ideologie. U.E. a decis că România nu poate avea decât un preşedinte agreat de ea. Autoritaritarismul ce se profilează nu va mai permite contestarea tehnocraţiei oficiale.

Cei pe care îi credeam reprezentanţii noştri, guverne, presedinţi, de fapt sunt dirijaţi de sistemul globalist centralizat. Morala se modifică. Cetăţenii care utilizează libertatea de expresie pentru a afirma altceva decât ideologia sistemului sunt cenzuraţi şi hărtuiţi.Desemnaţi trădători,consideraţi de extremă dreapta, împotriva Europei şi NATO, reprezintă spiritul înfrâgerii. Anti-trumpismul autorizează toate intoleranţele. Trump a devenit noua imagine a fascismului. Biden era idolul, el care întruchipa decadenţa progresismului woke şi cancel culture, transgenerismul, rasismul alb, discriminarea pozitivă, continuarea războiului, diminuarea până la inexistenţă a rolului U.R.S.S. în înfrângerea fascismului, invitându-l pe Zelenski la comemorarea a 80 de ani de la debarcarea în Normandia, ca şi cum Ucraina ar fi fost una din forţele decisive în balanţa celui de-al doilea război mondial. În locul Rusiei, care a contribuit fundamental la înfrângerea nazismului! O rescriere a istoriei în cheie progresistă. Dacă critici woke-ismul esti trumpist, culpabil de excludere a diversităţii, eşti suveranist, reacţionar şi identitar.

Naţiunile s-au trezit. O naţiune care nu îşi apără interesele şi suveranitatea nu este o naţiune liberă. Visul de grandoare al unora este plătit de popoare. Asistăm la crearea unor mitologii viitoare pentru gloria liderilor politici europeni actuali. «Privilegiul celor mari este că pot vedea dezastrul de la balconul palatului» (Ulise către Ahile)
« …demonul războiului frânge lanţurile raţiunii şi se năpusteşte liber şi plin de bucurie asupra lumii. …Raţiunea, cea eternă şi tăcut răbdătoare, poate aştepta, neclintită. Uneori, ea trebuie să amuţească. Însă timpul ei vine, revine totdeauna. », scria Stefan Zweig.