Astăzi numele celor ce au fost pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia la 1 decembrie este extrem de mult scurtat restrângându-se la câțiva oamenii. Omiși fiind, voit zic eu, acei ce au dus la Alba voința comunităților Transilvane, „CREDENȚIONALELE”. Au fost 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate erau reprezentate.
Ioan Ienea a fost Deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1918 (unul dintre cei 1228 aleși să reprezinte , Canonic al episcopiei Greco-Catolice a Lugojului, protopop Greco-Catolic al Orăștiei, Senator.
Câteva date biografice ale unuia dintre cei 1228
S-a născut, în Lugoj Lugos/Lugosch/, la 24 februarie 1879, părinții săi fiind Iosif și Lucreția Ienea. Şcoala primară şi liceul le urmează în oraşul natal. În anul 1900, la terminarea studiilor liceale, îşi susţine cu succes examenul de bacalaureat, la Liceul Ramonţai din Oradea Mare. În toamna aceluiaşi an se înscrie la Facultatea de Teologie din Blaj, pe care o termină în anul 1904, în timpul facultăţii, frecventează şi cursurile şcolii normale, obţinând diploma de învăţător, la 15 iunie 1905 . Pentru a-şi perfecţiona pregătirea didactică, Ioan Ieneaurmează un curs de pedagogie, la Budapesta, atestat prin Certificatul de absolvire, nr. 975 din 24 iulie 1909 .
La 15 februarie 1906, tânărul Ioan Ienea se căsătoreşte cu Ana Baboiu din Romos, născută la 3 noiembrie 1876 . Soţia sa, mai mare cu trei ani, îi asigură liniştea şi echilibrul necesar pentru a-şi desfăşura viitoarea carieră didactică şi apoi clericală, în perioada începutului de secol XX. Din căsătoria cu Ana Baboiu, au rezultat doi fii, loan (Ionel), născut la 3 ianuarie 1907 şi Nicolae, ce a văzut lumina zilei, la 16 aprilie 1910 .
În urma şcolilor absolvite, Ioan Ienea acumulează o pregătire deosebită, stăpânind, pe lângă limba română, limbile germană şi maghiară, la care se adaugă o bogată cultură muzicală şi pedagogică . Este unul din motivele care îi îndreaptă paşii spre cariera didactică. începând din 29 noiembrie 1904, este angajat învăţător provizoriu la Şcoala greco-catolică din Lugoj , iar de la 8 decembrie 1906, devine învăţător titular .
Tot la Lugoj îndeplineşte misiunea de cantor al Catedralei şi conducător al corului Catedralei din Lugoj, în care cântase și el încă din clasele primare, și al Societății Corale Lira, unde funcționează până în 1914. A fost, de asemenea, o prezență activă în cadrul Reuniunii Învățătorilor Români Uniți din Ținutul Lugojului ca notar, vicepreședinte și delegat la examenele de sfârșit de an școlar, implicându-se, de asemenea, ca bibliotecar în activitățile Casinei Române din oraș.
La data de 28 noiembrie 1906 devine preot misionar eparhial . A fost numit învățător confesional român La 5 martie 1914, Ioan Ienea este numit preot în Orăştie şi administrator protopopesc al tractului Cugirului, iar după cinci ani de activitate prodigioasă, este ridicat, din 22 mai 1919, la demnitatea de protopop . El continua seria unor remarcabili protopopi care îndepliniseră această demnitate la Orăştie, între care amintim numele lui Nicolae Sanciali , loan Pop llieş , Iustin Moldovan , luliu Raţiu şi Vaier Traian Frenţiu . Timp de peste 20 de ani preotul şi protopopul greco-catolic loan I. Jenea, se va remarca prin zeloasa sa activitate desfăşurată pe tărâm bisericesc, şcolar, politic şi administrativ.
Hirotonit și confirmat ca preot printr-un decret semnat de episcopul greco-catolic al Lugojului, Vasile Hossu, în care îi erau evidențiate calitățile și recunoscute meritele. În calitate de preot în protopopiatul Lugojului, a participat, în 1906, la expoziția de la București organizată pentru aniversarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, împreună cu un numeros grup de intelectuali bănățeni greco-catolici, condus de canonicul Ioan Boroș. În 1914 este numit paroh și protopop în Orăștie. Împreună cu protopopul ortodox Vasile Domșa a prezidat în noiembrie 1918 prima mare adunare publică politică și națională a românilor din Orăștie.
În 1908, cu prilejul pelerinajului făcut la Roma de reprezentanții bisericii greco-catolice lugojene, la jubileul celor cincizeci de ani de preoție a papei Pius al X-lea, Ioan Ienea a dirijat, sub cupola bazilicii San Pietro, Liturghia lui Gavriil Musicescu, în interpretarea corului colegiului „De Propaganda Fide”, unde urmau cursurile mai mulți seminariști români. Era prima liturghie românească auzită în vestita biserică și interpretată în prezența Sanctității Sale. În 1911 a fost prezent la Blaj, la serbările jubiliare prilejuite de cei 50 de ani de la înființarea ASTREI.
Preotul Ioan Ienea a prețuit, de asemenea, istoria. Din anul 1933 s-au păstrat câteva însemnări ale sale după două vizite de documentare la cetățile dacice de la Costești și Grădiștea Muncelului, prima împreună cu episcopul Lugojului, iar cea de-a doua, cu canonicul Auguste Leman, doctor în teologie și litere, profesor la Universitatea Catolică din Lille și un profesor universitar din Paris, personalități istorice interesate de valoarea istorică a vestigiilor din Munții Orăștiei. Reîntors la Lugoj în funcția de canonic al episcopiei, a fost ales delegat al Capitlului din oraș la alegerea episcopului de Lugoj, Alexandru Nicolescu, în scaunul mitropolitan de la Blaj.
Din activitatea politică notăm:
Ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918 a fost delegat al Protopopiatului Greco-Catolic din Orăștie, luând parte la dezbaterile purtate în sala din „Cetate” sub prezidiul lui Gheorghe Pop de Băsești.
Crescut din tinerețe sub influența politică a lui Coriolan Brediceanu, a fost un membru activ al Partidului Național Român din Orăștie, ajungând chiar președinte al organizației locale. La 15 decembrie 1928 a fost ales și senator pentru județului Hunedoara din partea Partidului Național Țărănesc.
La 24 aprilie 1919 Consiliul Dirigent Român din Sibiu îl numește profesor provizor de limba română pentru elevii români de la Liceul reformat Kún din Orăștie. După deschiderea Liceului românesc „Aurel Vlaicu” din Orăștie este numit ca profesor auxiliar de istorie și geografie în cadrul acestuia, funcționând în această funcție timp de trei ani.
La 1 iunie 1934 episcopul Dr. Alexandru Nicolescu îl numește canonic la Lugoj, unde funcționează până la 1 iulie 1942, când se pensionează.
Ioan Ienea s-a remarcat prin înființarea mai multor coruri și societăți corale; printre acestea, merită a fi menționat corul mixt Unirea de la Orăștie, ale cărui baze au fost puse în anul 1922. Ioan Ienea a fost dirijorul acestui cor până în anul 1933, când este numit în oficiul canonic al Lugojului, locul său fiind luat de Valeriu Bora. A fost și unul dintre dirijorii Corului Reuniunii Meseriașilor din Orăștie, menționat în acest post de către presa locală în anul 1923, când a susținut diverse concerte în care a prezentat prelucrări folclorice, organizând și grupul de colindători al reuniunii. Tot Ioan Ienea a fost cel care a susținut, începând cu anul 1922, constituirea unui cor care să corespundă necesităților comunității greco-catolice din Orăștie, cor care a funcționat până în 1948 sub numele de Gloria.
Recunoașteri:
Pentru meritele sale a primit mai multe distincții printre care Medalia „Răsplata Muncii pentru Biserică”, clasa I în anul 1923.
Din 1928 este membru al Ordinului „Steaua României”, în gradul de ofițer.
Trece în eternitate in ziua de 3 august 1954, la Lugoj.
………………
Surse:
Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, „Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia”, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003;
Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005;
Dan Orghici – Adrian Ioan B. Secui, „Oamenii din Ținutul Orăștiei – Călindaru’ Foii Interesante”, vol. I, ed. Măiastra, 2023.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.