Speranțele noastre au fost enorme. Țineau mai degrabă de visele copiilor.
Ne așteptam să întîlnim o Națională a Belgiei care a jucat cu Slovacia și ne-am trezit cu Belgia de pe locul trei în clasamentul FIFA, o echipă gata să lupte cu Argentina şi cu Brazilia.
Ne așteptam să jucăm cel puțin ca în meciul cu Ucraina și am jucat puțin peste cel cu Liechtenstein. Am greșit de două ori mai multe pase. În loc să fim peste ce putem, ne-am pierdut în fața numelor adversarilor și am scăpat ușor.
De cum arătau fețele jucătorilor români în clipele de așteptare pe tunelul de intrare pe teren s-a văzut că ne temem, că nu miroase a sărbătoare. Şi nici n-a fost.
Am ratat cam multe mingi care țineau de abc-ul jocului. Noi puneam stopuri pentru ca mingea să ajungă la belgieni. Şi am pasat tot la ei. Ei și cînd loveau prost aveau noroc și se trezeau cu mingile înapoi, ca pe tavă.
Cînd este să nu ai noroc și să nu-ți iasă nimic, îți rupi o mînă și în biserică.
Belgia a fost cu mult peste Belgia la care ne așteptam, iar noi, cu tot puhoiul de români entuziaști și cîntăreți, am jucat cu mult sub ce-am fi putut arăta.
Numai ratările lui Man și Mihăilă sunt semne că mai putem spera.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.