Botezul Domnului și sfințirea apelor

Creștinii ortodocși prăznuiesc pe data de 6 ianuarie Botezul Domnului sau Boboteaza. Această sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește aghiasma cea mare.

***

La 30 de ani, la plinătatea vârstei bărbatului desăvârșit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezătorul învăța și boteza cu botezul pocăinței; iar despre Iisus le spunea: „Se află în mijlocul vostru Acela pe Care voi nu-L stiti” (Ioan 1, 26). „Nici eu nu-L știam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33-34). Când a apărut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfânt, Îl recunoaște și-L arată mulțimilor, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Această mărturie era foarte necesară israelitenilor, care așteptau pe Mesia cel profețit cu multe veacuri înainte. Hristos îi cere lui Ioan să-L boteze, iar acesta, după o împotrivire de adâncă smerenie, primește să-L boteze, după rânduiala lui. După botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste Iisus, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are și un alt scop: Epifania – arătarea Sfintei Treimi – moment în care El avea sa fie descoperit lui Ioan și, prin acesta, lui Israel, ca Fiul lui Dumnezeu și ca Mesia.

***

Ceea ce s-a întâmplat cu Paștele iudaic, se întâmpla și cu botezul. La Cina cea de Taină întâlnim și Paștele iudaic și Paștele nostru; Hristos a pus capăt celui dintâi și i-a dat început celui de-al doilea. Și acum la răul Iordan a împlinit botezul iudaic, dar în același timp a deschis ușile botezului Bisericii. Botezul lui Ioan era un botez de pocăință, care îi făcea pe oameni să-și osândească păcatele lor. Acest botez nu era o taină, ci un ritual, pentru că nu ierta păcatele. Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune însuși Sfântul Ioan când zice : „Acela vă v-a boteza cu Duh Sfânt și cu foc”. Dar Duhul Sfânt nu fu­sese încă dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos însuși, de sus, de la Tatăl (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind în lume la Cincizecime (Fapte, 2, 1-4). Apostolii trebuiau să se îmbrace mai întâi ei înșiși cu toată puterea Du­hului, cum s-a și întâmplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4), ca apoi ei să boteze cu apă și cu Duh Sfânt, cum au și făcut începând după Pogorâre cănd s-au botezat adăugându-se apostolilor „ca la trei mii de suflete” (Fapte, 2, 41).

Cu botezul lui Ioan s-a botezat și Mântuitorul, dar nu pentru că El avea nevoie de curățire de păcate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arăta importanța și lucrarea botezului pe care îl va institui și a împlini Legea, ca să se descopere lumii taina lui Dum­nezeu cel in Treime închinat, în numele Căruia să ne botezăm și noi. Taina botezului a fost instituită de Hristos însuși îndată după în­vierea Sa din morți, odată cu trimiterea apostolilor la propovăduirea Evangheliei către neamuri: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzeasca toate câte Eu v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei, 28, 19-20).

Hristos se afundă în Iordan și Duhul pogoară peste ape. A trebuit să se scufunde Fiul în firea omenească și prin ea în apă, pen­tru ca noi, scufundându-ne în apă, să ne înălțăm spre viața Sa dumnezeiască în Duhul Lui cel Sfânt. În Cuvân­tul întrupat, apa și Duhul se unesc din nou.