„Ca și profesor, eu cred că trebuie să fii vertical!”

Simona Maria Aldea director la Școala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad” din Orăștie scria în spațiul virtual un mesaj emoționant, care-mi pare binevenit în mare parte, pentru părinți și elevi. Ca om al urbei cunosc majoritatea dascălilor, majoritatea „sunt unul și unul” și merită respectul nostru.

„Școala asta nu e ușoară. De ce? Pentru că are peste 950 de elevi. De toate felurile. Și care învață, și care vin doar să vină.

Avem elevi buni, avem elevi năstrușnici, avem din toți și de toate.

E normal până la urmă.

Avem învățători și profesori f buni. Dedicați meseriei. Nu au mulți elevi olimpici, că nu au de unde! Spumă, pleacă!

Părinții au cel mai important rol în triada, elev părinte, profesor! Doar că e foarte comod să nu ți asumi nimic, iar apoi,  să dai vina  pe școală! Îmi cer scuze părinților care chiar fac asta!

Păi copiii se mai și bat! No care nu ne am bătut la școală măcar o dată în 12 ani?

Trebuie să fim realiști,  să vedem lucrurile aşa cum sunt! Nu să ne ascundem după cuvinte pompoase și să uităm ce avem în curte!

Societatea actuală, media, nu ajută cu nimic! Promovează nonvaloarea, încurajează câștigul obținut ușor, nu îndeamnă nicicum copilul către studiu!

E trist. Foarte trist!

Noi, generațiile care am făcut școala când era școală, cred că nu înțelegem aceste aberații! Îmi cer iarăși scuze dacă supăr prin ce spun!

Dar, nu se poate să obții rezultate bune fără să înveți! N ai cum!

Mi se pare că nu mai vrem să fie nimic bun din ce a fost. Se făcea școală pe vremuri! Acum, nu mi spuneți că profesorii nu și fac treaba! Ca majoritatea și o fac! Dar, repet, fără triada, părinte elev profesor,  e cam zero!

Ca și profesor, eu cred că trebuie să fii vertical! Notele, să fie exact cât merită elevul!

Altfel, ei și Părinții lor nu și vor da seama de valoarea lor.

Mi se pare că totul o ia la vale în jos! În loc să progresăm, ne ducem constant în jos!

Sunt profesor din ’89. Cred în valori, cred în performanță!

Nu văd nimic  în a promova toleranta,  incertitudinea,

Nu suntem cei mai buni părinți dacă le luăm telefoane de mii de lei, dar nu i verificăm zilnic la teme și ce fac!

Vreți să facă copiii voştri ceva, implicați vă în tot! La școală, stau 6 ore! Restul sunt cu voi. Va observa, va judeca, şi de acolo își dezvoltă comportamentul…

Apoi, vin la școală…

Vreți rezultate? Implicați vă în tot!

Spuneți le cu blândețe când greșesc, ajutați i să fie mai buni, dându le exemple acasă., verificați-le temele , întrebați i cum le a fost ziua, etc… pe scurt: aveți grijă de copiii voștri!

Noi, cadrele didactice,  ne străduim oră de oră! Dar, fără voi, e ca și zero!

Telefonul e mult mai tentant decât orice predau eu la clasă .

Și asta pleacă tot de la părinți.. să scape cumva. Iar când ajung la școală, li se pare normal să-l folosească…

Cât despre mine, am fost năstrușnică, nestăpânită, uneori dusă de val.

Cu timpul, mi am dat seama, ca fără muncă zilnic, nu faci nimic!

Sunt directorul unei școli cu elevi aşa cum am fost eu de a lungul timpului… un copil normal… cu bune , cu rele…

Doar aşa înveți să fi cumva.

Nimeni nu e perfect! Învățăm mereu să fim mai buni .  Din greșeli, din experienţe .

Nu există un tipar! Suma experientelor trăite te fac ceea ce ai devenit.

Societatea, prietenii, familia, totul însumează dezvoltarea sau regresul  tău

Mereu poți alege direcția în care mergi

Până la urmă e vorba de viitorul tău! Ți-l alegi, nimeni altcineva în locul tău.

Un bun prieten are o vorbă: „suntem din toți și din toate!”

Avem elevi care zâmbesc, și elevi cărora le plânge sufletul de când se trezesc şi până adorm.

Asta e realitatea.

Ne străduim mereu să fie mai bine…”, este postarea pe facebook al Simonei Aldea.

Am o problemă, ca ziarist, cu generalizarea din următoare propoziție „Societatea actuală, media, nu ajută cu nimic! Promovează nonvaloarea, încurajează câștigul obținut ușor, nu îndeamnă nicicum copilul către studiu!”, ori nu-i așa. Mass-media își face treaba după cum știe că trebuie să facă și promovează destule valori umane. Ori noi, „Cotidianul” și „Cotidianul de Hunedoara” am scris, dându-vă un singur exemplu, despre dr. Aurel Vlad rememorându-i personalitatea chiar și atunci când dumneavoastră ați „uitat”. Apoi articolul de față nu vă dă dreptate!

Și da! Muncim pentru banii! Dar nu asta fac cei ce merg la muncă pe toată Terra?

Da, „E trist. Foarte trist!” când generalizezi. Vă înțeleg oful, nu știu cum este să fiu director de școală dar știu ce fac colegii mei și eu.

Cineva comenta: „Cunosc majoritatea dascălilor, … de aceea nu sunt de acord ca „spuma” să plece.

Da, au plecat când terminau ciclul gimnazial, dar când au ajuns la liceu și ulterior la facultăți, au avut toți acea bază, bază pe care și-au format-o exact în această școală.  Sunt de acord cu tine că trebuie sa existe această triadă, părinte-elev-profesor, dar mai știu un lucru că, generația noastră s-a format datorită faptului că NICIODATĂ un părinte nu se ducea la școală „să tragă de mânecă” un dascăl pentru că vezi Doamne, a luat o notă mică. Vrem educație, atunci să-i lăsăm pe dascăli să-și facă treaba…!”

Ca încheiere vă las aici câteva rânduri sub semnătura lui Cornel Nistorescu: „Nu știu în câte orașe din țara noastră profesorii s-au bucurat de atâta copleșitoare considerație (ca în Orăștie n.a.). Localnicii și elevii de liceu își ridicau respectuos  pălăriile și șepcile în fața lor și îi omagiau cu sărbători și cântece, cu titluri și onoruri. Orașul acesta, ridicat ca o cetate de pază pe Valea Mureșului, cu vremea, prin voința localnicilor a  devenit o referință culturală, medicală și de învățământ. Și continuă să fie, chiar dacă  autobuzele și microbuzele de pe văile din împrejurimi, în loc să aducă elevii la licee și la  internate îi duc pe absolvenți la muncă în Spania și Italia.”