M-am îngrozit nu cînd Marcel Boloș a anunțat dotarea inspectorilor fiscali cu pistoale, ci cu o zi înainte, cînd nevoit să clarific aplicarea unei taxe mi-am băgat nasul în OUG nr. 115 din 14 decembrie 2023, cea care a produs atîtea valuri cu reducerea cheltuielilor și cînd fraierii mai credeau că Marcel Ciolacu ne scoate direct în franci elvețieni.
Pe la punctul 175 al nenorocirii mi-am făcut cruce și am început să înjur. Politicienii noștri își ascund incapacitatea de a guverna îndărătul a sute și mii de prevederi și articole de lege. Ordonanța asta a lui Ciolacu (lemn Tănase și ultra fanfaron în materie de finanțe), tricotată sub semnătura lui Marcel Boloș și concepută pe seama minții unuia mai vechi din Ministerul Finanțelor este un mare fake fiscal. Seamănă cu un document scornit de un contabil lovit de tren, care și-a propus ca prin diverse paragrafe să astupe găurile din strecurătoarea fiscului și, implicit, a hoțiilor publice. Un fel de Bulă care vrea să salveze țara prin rescrierea a sute de articole de prin diverse legi și ordonanțe, în așa fel încît evazionistul să nu mai scape.
Toată reducerea de cheltuieli anunțată la trombonul cu cioc de Marcel Ciolacu trădează gîndirea prăfuită a finanțiștilor și a guvernanților români. În loc să reducă aparatul bugetar pe acolo pe unde avea burta mai umflată, Ciolacu și Boloș (doi care nici luați împreună nu fac un sfert de funcționar public adevărat) au cîrpit legislația pentru a speria contribuabilul și pentru a-l putea verifica și la sulurile de hîrtie igienică, și la ceștile de cafea.
Cînd Theodor Stolojan a ajuns premier, prima măsură răsărită din mintea lui de om cu mînecuțe cusute la cerebel a fost să comande seturi noi de cești cafea, dar mai mici decît cele folosite de funcționarii guvernamentali în precedentele mandate. Nu s-a gîndit să reducă numărul funcționarilor și să îi încarce cu responsabilități pe cei păstrați, ci să reducă băutul de cafea cu introducerea ceștilor mai mici, chiar dacă ar fi băut cu sutele pe zi.
Cam aceeași minte o are și Marcel Boloș. Speriat de bombe și de pierderea postului, ascuns într-un birou din Ministerul Finanțelor, el amînă analizele lucide și complexe și măsurile clare și trăiește captiv în tufele de prevederi fiscale rămase de la vechea generație de fiscaliști de pe vremea lui Ceaușescu. Din cînd în cînd, ca să mai atenueze din percepția găurii uriașe din finanțele publice, Marcel Boloș mai iese pe la televiziuni cu al său rînjet de om speriat care își propune să imite un zîmbet cald și generos și ne asigură că sunt probleme, dar este bine, că mai avem timp, că trebuie să ne străduim ș.a.m.d. Marcel Boloș este un ministru incapabil să ia decizii fundamentale, pentru că nu are nici gîndire financiară și nici viziune fiscală. A preluat un aparat funcționăresc împănat cu piloși și un set de practici care amestecă trecutul comunist, foamea funcționarului din societatea pretins democratică și varza din legislație. Boloș se ține de scaun ca Dracu de păcate. Viziunea lui rezultă din trasul cu urechea din ce i-au zis unii sau alții, de obicei din ce i-a povestit ultimul care a ieșit din biroul său.
La un moment dat, Marcel Boloș era un nume bun. Avea în CV-ul său o mulțime de succese la accesarea de fonduri europene obținute pentru Primăria din Oradea. La Oradea, Marcel Boloș s-a dovedit a fi un funcționar excepțional în materie de accesat bani europeni. Chiar și la Ministerul Fondurilor Europene, Marcel Boloș a făcut față și s-a străduit să mai repare ce se putea cîrpi din dezastrul lăsat de PNRR-ul lui Crisitian Ghinea și validat de Klaus Iohannis.
Știu sigur că Marcel Boloș și echipa sa cunosc în detaliu aberațiile din PNRR. Faptul că nu el denunță arată cît de mult ține la postul său și cît de tare se teme să recurgă la măsuri ferme. Toate acestea îl fac și responsabil de tolerarea dezastrului numit PNRR. Prin tăcerea sa, Marcel Boloș devine responsabil alături de Klaus Iohannis (cel care a semnat ca primarul!) de un PNRR întocmit de un ministru care a angajat țara într-un program care nu depășește înșiruirile dezlînate dintr-o lucrare studențească.
Să revin la Marcel Boloș și la ultima sa idee de redresare a ANAF-ului. Cică inspectorii vor avea dreptul să poarte pistol în timpul activităților de control. Cu pistolul umblau și activiștii comuniști în anii proletcultismului. Cu pistolul umbla și așa-zisa Gardă financiară de pe vremea lui Traian Băsescu. S-a umplut de ofițeri SRI ca să păzească marile hoții ale mandatului.
Ce vrea Marcel Boloș și ce visează Marcel Ciolacu? Strîngerea banilor ca la fumărit! Să dea și cu biciul în cei care nu plătesc!
Nu știu ce să cred. Avem marele ghinion să trăim de luni de zile sub papucul a doi proști? Ciolacu strînge zeci de milioane la partid și la guvern, iar inspectorii fiscali umblă cu pistolul după chiloți chinezești pe care scrie Bos cu un singur s. Iar Marcel Boloș, căzut din Plata Domnului în fruntea Finanțelor n-a aflat încă de învîrtelile inspectorilor și de legăturile lor cu clanurile mafiote. Ultimul show de la Vama București este un pachet de gumă de mestecat și propagandă electorală în pragul Bilanțului de la DNA. Nimic mai mult față de marile afaceri de care oamenii ANAF știu.Unii le și protejează. Nu există inspector și om de gardă și nici mahăr din SRI care să n-aibă protejatul lui. Adică firma lu Nașu. Ineficiența ANAF-ului nu vine de la contribuabili răuvoitori care evită să plătească. Marea gaură a Finanțelor din țara noastră vine din aplicarea legii asupra multinaționalelor și din marile tunuri date sub protecția ANAF-ului (cu sau fără pistol) de către clienții politici.
Ridicolul inițiativei lui Marcel Boloș ne spune un singur lucru. Că statul a ajuns la sapă de lemn, iar conducătorii lui (autorii măsurii) se tem de pericole și se înarmează, gata să ochească în populație.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.