Daţi-ne o femeie!

România și Comisia Europeană s-au încurcat în dorința de a alcătui o reprezentativitate fără reproș. Proiectul butaforic de armonie pe țări, sexe și responsabilități se lovește de un cap de pod al independenței și suveranității.
Madam Ursula von der Leyen, în dorința de a face din Comisia Europeană și chiar din Uniune un model pentru armonia popoarelor de pe un continent, se agață de repartizarea pe sexe a posturilor importante din Comisie. Importul de modele și teorii neasimilate de peste Ocean a transformat Uniunea într-o complicată problemă de matematică politică, diplomatică și socială. Și nu este departe de trecerea la un calcul matematic al posturilor pe minorități sexuale, pe etnii și minorități, apoi pe contribuții financiare și pe anvergura dotărilor militare.
Marele proiect european la care România a aderat cu entuziasm tinde să devină o modalitate de intervenție în treburile interne și chiar în capitole mai sensibile din politică și din firea poporului român. Ba, pretențiile Madamei, dincolo de ridicolul situației, pare să o transforme într-un soi de comandant inflexibil al Uniunii Europene.
Nu vrea dînsa, nu-i bun! Punct. Ea a respins propunerea făcută de Marcel Ciolacu, semn că s-au pupat degeaba la întîlnirea protocolară. Victor Negrescu, europarlamentar român destul de familiarizat cu chichițele și mecanismul de la Bruxelles, nu corespunde ca sex. Că se pricepe sau nu, ce contează!? Că are idei sau proiecte importante, că este sau nu de acord cu madama, nu dă la calcul.
Sexul lui este mai important ca țara, ca propunerea României, ca ponderea sa în UE. Strică procentele figurației desenate în birourile Comisiei Europene. Trebuie să vină cineva cu alt sex.
Nu știu în ce măsură pentru rezolvarea situației Victor Negrescu ar fi dispus să se angajeze că și-ar schimba sexul într-o perioadă dată. Teoretic, se poate. Este chiar la modă, chit că mesajul transmis de Bruxelles este de-a dreptul imperativ.
– Dați-ne o femeie!
N-avem femeie pentru post, nu vom avea comisar. Sau vom primi un fotoliu de umplutură.
Speriat de bombe și de pierderea unor sume importante din PNRR, Marcel Ciolacu a căutat în ograda PSD-ului și a găsit o doamnă mai anonimă ca primarul de Dolhasca. Și-o fi zis că, decît să aibă necazuri cu birocrația, mai bine schimbă sexul propunerii. La urma urmelor este o femeie specializată în fonduri europene. Doamna Roxana Mînzatu face politică de prin 2015 și, în afara familiei și a colegilor de birou, n-a izbutit să se facă mai cunoscută, chit că a fost și parlamentar, chiar și ministru. Este specializată în fonduri europene. Asta înseamnă că Marcel Ciolacu a dat cu banul sau știe ce portofoliu am putea primi. Adică unul de contabil figurant. Sau, dacă ne călcăm pe bombeuri cu interesele altor țări, reprezentanta noastră ar putea ajunge comisar la Egalitate sau la Acțiuni Climatice.
Dacă nu trece Mînzatu, o împinge pe Simona Bucura Oprescu, la care, de cîte ori vorbește, se uită galeș ca la „România dorită”!
Se mai îndulcește procentul femeilor și se duce pe copcă expertiza comisiei.
A picat pe capul nostru ultima șansă de a cîrpi o aparentă distribuție a posturilor pe sexe. În țară, nimeni nu protestează. Se teme de dizgrație sau de colimatorul progresiștilor. Cum noi nu suntem ca G4media, sponsorizați și nici parteneri cu Comisia Europeană, ne facem datoria în a sublinia penibilul situației și neputința conducătorilor noștri. Este de mirare că Ursula von der Leyen nu ne-a cerut ca propunerea țării noastre să fie și femeie, și din familie mixtă cu un maghiar și să aibă experiență în aducerea la muncă a contingentelor de nepalezi.
Proporțiile matematice solicitate de Bruxelles se apropie de culmea ridicolului și se încurcă rău cu egalitatea de șanse, cu contribuția financiară și cu interesele țării noastre, și așa nereprezentate la Bruxelles.
Ce cîștig am avut cu un Dacian Cioloș comisar european? Sau cu Adina Vălean, parlamentar și comisar european de complezență pentru Crin Antonescu?
Adevărul este că, exceptînd doar cîteva posturi, comisarii europeni sunt niște politicieni de mîna a doua și a treia în țările lor, recompensați pe criterii confuze și mîndri de postul lor și de leafă, dar și ușor de dirijat într-o direcție sau alta de birocrația din spatele lor.
Dați (propuneți) Comisiei Europene o femeie! Altfel i se prăbușește proiectul.