”Despre starea școlei de meserii in Orascia, pre anulu scolastegu 1875/6”

Educația a jucat un rol deosebit de important în Transilvania. Asta se datorează și rolului central pe care l-au avut preoții în procesul educativ, biserica și școala fiind cele două instituții care au funcționat împreuna, ca stâlpi ai comunității.
Dovezi ale existenței de școli în Transilvania datează din secolul al XIV-lea
În 1334 este pomenită o școală la Orăștie/Broos. În Sebeș/Mühlbach este pomenit un dascăl în 1352, o școală în Sibiu/Hermannstadt în 1380, alta la Brașov/Kronstadt, în 1388.
Sistemul educativ era conceput în strânsă legătură cu Biserica, reprezentată de preot. Acesta avea și rolul de instructor, iar religia era materia de bază în educația unui tânăr. Limba latină era limba de predare, folosită în administrație, biserică, prin biserică este transmisă mai departe la universități.
Existența așa numitelor „Școli de duminică”, care existau începând cu anul 1832 în vechile burguri săseşti, cu rol de perfecționare a tinerilor meșteri, care aveau o programă școlară simplă care conținea în mare parte doar citire, socotit și scriere. De asemenea s-a luat act de faptul că unele asociații meșteșugărești, cum era de pildă cea sibiană, au decis încă din 1867 transformarea „Școlii de duminică” în Școală meșteșugărească. Marea problemă era cea a finanțării. În urma discuțiilor, Josef Meschendorfer a propus finanțarea din bugetul Universității a funcționării școlilor meșteșugărești. A propus o subvenție de 10.000 de florini anual, din care câte 4000 de florini pentru școlile din Sibiu și Brașov (2000 pentru fiecare școală), câte 3000 de florini pentru cele din Sighișoara, Mediaș și Bistrița (1000 pentru fiecare școală), câte 1400 de florini pentru Sebeș și Orăștie (700 pentru fiecare) și 1600 de florini, deci 400 de florini pentru școlile din Miercurea Sibiului, Cincu, Nocrich și Rupea. Ca și sedii s-a propus să fie folosite clădirile școlilor săseşti din fiecare localitate în parte.
De asemenea, comisia a stabilit planul de învățământ, numărul elevilor să nu fie mai mare de 30-40 pentru o clasă, faptul că la Sibiu și Brașov vor putea fi și clase paralele. Orarul era stabilit pentru 4 sau 5 zile, cu program între orele 18 -20 pe timpul săptămânii și duminica dimineața între orele 10-12. S-a hotărât ca aceste cursuri să fie adresate ucenicilor de meșteșugari indiferent de religie sau naționalitate.
În urma demersurilor făcute începând cu 1872 vor apare primele scoli meșteșugărești. Erau primele de acest fel din Ungaria. Astfel, la Sibiu s-a deschis școala la 23 septembrie 1872, urmată de cea din Brașov la 3 noiembrie 1872, Rupea la 9 ianuarie 1873, Agnita la 19 ianuarie 1973, Mediaș la 27 ianuarie 1873, Sighișoara la 23 noiembrie 1873, Sebeș la 2 septembrie 1874, Bistrița la 1 octombrie 1874 și Orăștie la 1 octombrie 1874.
Școlile de meserii vor fi foarte apreciate pe piață, deoarece doar în anul școlar 1882/83 un număr de 1115 ucenici le-au frecventat, fiind predate cunoștințe pentru un număr de 58 de meserii. Dintre acestea amintim că un număr de 88 de elevi sau îndreptat spre studii de comerț, 280 spre domeniul construcțiilor, 96 pentru industria chimică, 68 spre mecanică și 583 spre alte profesii meșteșugărești. După orașe elevii au ales astfel: Sibiu – 36 de meserii; Bistrița – 34 de meserii; Mediaș – 9 meserii; Brașov – 28 de meserii; Sighișoara – 24 de meserii; Orăștie – 22 de meserii; Sebeș și Rupea – 17 meserii; Agnita – 17 meserii.
După cum am văzut, școlile meșteșugărești se adresau și celorlalte naționalități.
Tot pentru același an școlar, după religie: 71,5% erau evanghelici, 20% catolici, 4,6% ortodocși, 1,9% mozaici, 1,8% greco-catolici și 0,2% legați de biserica armenească. După naționalitate, 79,8% erau germani, 11,2% maghiari, 6,9% români și 2,1% alte naționalități. Dacă în școlile din Sighișoara sau Agnita erau majoritari germani, pentru alte scoli, cum este cea din Orăștie, elevii germani erau minoritari și s-a ajuns ca în unele clase să se predea în limba română, în altele în germană și maghiară. De asemenea, referitor la educația anterioară a elevilor, 74,3% dintre ei proveneau din scoli primare, 12,3% erau absolvenți de gimnazii evanghelice, 11,6% de scoli reale și 1,8% nu au absolvit altă școală.
Dintre materiile studiate, conform planului de învățământ se predau următoarele materii: istorie și geografie, limbi (germană, maghiară, română) cu cursuri cu modele de a scrie acte și corespondență socotit, comerț, geometrie, desen de specialitate, desen liber, modelare, cunoștințe de arhitectură, fizică, mecanică și tehnologie mecanică, chimie și chimie tehnologică. Materiile erau predate de profesori de la celelalte scoli din orașe, fiind plătiți cu un onorar pe ora predată. Doar în Bistrița era un director separat numit în frunte, în rest era numit director un profesor de la alte scoli.
Anul 1884 va aduce modificări în planul de învățământ și în numărul de școlarizare al elevilor datorită Legii scoliilor profesionale. Prin lege școlile aparțineau de administrația locală și acolo unde erau mai mulţi de 50 de ucenici toți trebuiau să urmeze școala. Acest lucru a făcut ca în localitățile mai mici elevii majoritari să nu fie germani, ci de altă naționalitate.
Această lege a fost secondată în 1893 de o nouă legislație cu privire la organizarea școlilor meșteșugărești de ucenici, care a făcut ca intervenția statului în planul de învățământ să fie accentuat. Această situație a rămas așa până după Primul Război Mondial, când scoliile meșteșugărești din orașele săseşti au fost considerate școli private sub finanțarea Bisericii Evanghelice C. A. din Transilvania.

Să revenim la „starea școlei de meserii in Orascia, pre anulu scolastegu 1875/6” citând:
«Către Onorata Comisiune școlară
În interesul Conclusului Universitarii națiunei săseşti (Universitatea Națiunii Săsești, organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni constituit la ordinul lui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la 1876 ca „administrație autonomă”. Universitatea Săsească, îngloba cele șapte scaune ale Sibiului – Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea -, Scaunul Șeica și cel al Mediașului, formate mai târziu, precum și Districtul Brașov și Districtul Bistriței.) din anul 1871 Nr. 397 punctul (§) 13 și § 16 din statutele școli de meserii asternu al doilea raport despre starea secției de meserii din Orăștie (Orascia).
Anul școlar la școala de meserii din Orăștie se înființează din 1 Octobre 1875.
În această scoală s’au propus obiectele prescrise de onorata Universitate în anul 1871 Nr. 397 prin cei 3 învățători aleși de Comisiunea școlară, totul după planul aprobate de adunarea scaunală a Orăştiei si Programa sus I.
Școala de meserii în Orăștie consta în înțelesul § 7 din Statute fiind de trei ani despărțiți între ei „cari primului despartiementu formedia nn’a scola pragatitoria, adeca: pentru atari invetiacei, cari fiendu dein parenti seraci seau dein alte cause nu sa’u potutu bucura de o frecventare a ore cărei scole — ci după împrejurări s’au aplecatu la invetiarea meseriei; — se pregatescu in acelu despartiementu — precumu s’au potutu vede la esamenului dein astu anu, deintre cei ce nu conosceau neci batăru literele — mulţi la finea anului sciura a ceti fluentu fiacare in limb’a sa, asi scrie numele, si diceri intregi; — er in ceieialte doue despartiemente (II. si III.) a scolei demeserii s’au propusu obiectele prescrise in § 14 den Statute.”
Numărul învățăiaceilor de meserii a fost în anul acela de 168. Față cu anul „trecutu sevede o in aintare îmbucurătoare, fiindu ca in anulu trecutu au fostu numai 67, asia dar cu 101 mai mulţi ca in anulu trecutu.
In anulu acest’a s’au eliberatu ca sodali (meseriași atestați) 22.
Prelegerile s’au tienutu ca si in anulu trecutu conformu §-lui 8 dein Statute si după impartirea orei orii sub I.”
Serbări expoziții
Fiendu —- ca partea cei mai mare a meseriasiloru porta si economia rurala, Direcţiunea a fostu silita (aici în sensul de s-a grăbit) a ronduii ca si in anulu trecutu 1874/5 urmatorele ferii (serbări), precumu: dein 4-7 Decembre 1875 pentru tergulu de tiara dein 24-27 Decembre 1875 feriile Crăciunului pentru cei celu serbedia dupa Calendariulu nou; dela 4-10, Januariu 1876 feriile Crăciunului pentru cei celu serbedia dupa Calendariulu vechiu; dein 10-18. Apriliu feriile Pasceloru (învierii Dom.) dein 1-25. Juniu feriile Rosalia. loru (Pogorirei spirit, santu) a tergului de tiera si sapei cucuruzului ; dela 11-18. Juliu 1876 feriile secerei.
Prein urmare nu s’au tienutu scola in 63 dile, la care adaugandu-se si 41 Sambete provediute cu feriile susu mentionate, resulta ca in decursulu anului scolastecu 1875/6 dela 1. Octobre 1875 pona la 9. Juliu 1876 in restempu de 283 dile, subtragendu-se feriile de 104 dile s’au tienntu prelegeri in 179 dile, a 2 ore pe di seau 358 ore pentru fiacare invetiacelu; apoi fiendu numerulu invetiaceiiloru in acestu anu 168 preste totu vinu 60144 ore.
Elevii
In anulu acest’a a fostu numerulu invetiaceiiloru 168 dein aceştia cumu sau amintitu mai susu, s’a eliberatu cu sodali 22 insi, si unulu dein caus’a morbului (bolii) a parasitu scol’a.
Dupa tote provocările făcute ca si in anulu trecutu Directiunei poljtiane dein partea Comisiunei şcolare totu nu s’au facuiu paşii cuveniintiosi de a cerceta invetiaceii scol’a regulata; decatu a bea dein 23 Fauru si si aceasta regularitate a duratu numai pona in Apriliu 1876 caridu era a inceputu a scade numerulu frccuentantoriloru, desi cu tota energi’a dein partea Directiunei şcolare s’a facutu pa¬şii necesari, trametiendu eu finea fiacarei lune”
Listele de lenevire
„Banii de pedepse pentru lenevire, in tenorea §-lui 19 dein Statute nu s’au incasatu, neci pentru 1874/5 neci pentru anulu acest’a.
Pe langa tote acestea greutati cu depunerea esamenului in 9, Juliu 1876 aflandu-se unii invetiacei, cari a doveditu diligintia intru cercetarea scolei, moralitate si invetiatura, prein decisulu Comisiunei şcolare, fusera de Pre¬şedintele acesti’a premiaţi – acesta se va vede in Raticciniulu (rațiunea) anului curinte; er ceialalti fusera animaţi a face pasi mai diligenţi catu intru cercetarea scolei atatu intru invetiatura dein causa, ca invetiaceii dein aceasta scola suntu o parte însemnata de prein satele vecine, unde nu s’au potutu bucur’a de cercetarea unei scole si nesciindu ceti si scrie, invetiatorii fusera siliţi a face si acumu paşii primi; er ceealalti abea frecuentara scol’a poporale – afora de 2 insi cari ajunsera pona in 1-k gimnasiale, Obiectele de invetiatura.”
Despre problemele școlii
„Cunoscientiele cambiali (contabilitate primară), desemnulu technicu teclmologi’a si modelari’a nu s’a potutu propune, inse pe anulu venitoriu-sperandu a ave invetiacei apti se va propune cu tota energi’a.
In anulu acesta s’au procuratu prein Presiedintele Comisinnei şcolare Dr. Tincu si unele aparate fisicali.
Raportulu acest’a ascernandu-lu Onoratei Comisiuni şcolare cu totu devotamentulu viu amc rogâ, ca catu mai de tempuriu se faca dispusetiunile necesari prein autoritatile competente avisandu pe fia care invetiacelu de meseria despre tempulu începerii prelegeriloru pentru anulu scolastecu 1876/7 si cu ori ce ocasiune a face cunoscuţii maeştriioru detorinti’a loru facia cu aceasta scola multu folositori – culturei generale, ca dein anu in anu frecuen- andu — se totu mai regulaţii — esamenele inca voru arata resultate catu mai imbucuratore caci numai asia se va pote ajunge scopulu doritu.”
Membrii Comisiunei şcolare
Suntu totu cei dein ani precedenţi, adeca: Domnii Dr. Avramu Tincu, Presiedinte. Josef Schenk, Nicolau Popoviciu, Claudiu Yladu, Uia Herlea, Joaiiu Teutsch si Nicolae Trifu.
Semnează Nicolau Barsanu, Directoru.»
(foto școala de arte și meserii Orăștie 1929)
În loc de epilog
Cei 168 cursanții de la Orăștie, și nu numai, învățau ȘAPTE ZILE DIN ȘAPTE fiind împărțiți în două clase – mecanică respectiv chimie – fiind pregătiți în meseriile: comerciant, lăcătuș, blănar, tinichigiu, fierar, tâmplar mobilă (măsar), rotar, dogar, pantofar, croitor costume populare (caltiunar), frânghier (funar), curelar, croitor, țesător, zidar, dulgher, pieptănar, sitar, pălărier, olar, argăsitor, măcelar, împletitor de coșuri (paneriu).
Se predau: limbile germană, maghiară, română. Aritmetică (comput)și geometrie, contabilitate primară (Cunoscientiele cambiali), mecanica, chimie, fizică, desen tehnic și desen liber, geografie și istorie.
Elevii erau de etniile: germani, iudei, germani și români. Având religiile: evanghelici, mozaică, greco-catolici, ortodocși, romano-catolici. Cu vârstele cuprinse între 14 și peste 18 ani.
Putându-se trage concluzia unei excelente conviețuiri inert-etnice și multiculturale și din acest punct educațional în Transilvania, deci rog pe cei ce caută disensiune să mai lectureze. Dumnezeu să binecuvânteze ARDEALUL!
Surse:
„DESPRE STAREA ȘCOLEI DE MESERII IN ORASCIA, PRE ANULU SCOLASTEGU 1875/6 ORASCIA, 1876, TYPOGRAFIA LUI FRANCISCU SCHÄSER”;
Nicolae Teşculă, „Asociaţionismul Săsesc și sistemul de educație tehnic din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea” din revista Sargeția –seria nouă – nr. 40, Deva 2014.