Destinul unui inventator. András Faragó, a pus bazele medicinii naturiste din România

Izvoarele istorice ne releva date despre practicile medicinei antice pe bază de plante. Practica vindecării prin anumite ritualuri și leacuri este cunoscută și transmisă din generație în generație în zona Orăștiei, întrebuințările plantelor medicinale din medicina populară era și este cunoscută și răscunoscută plantele „de leac” sunt strânse din Munții Orăștiei de milenii.

Cu mult înainte ca prafurile și substanțele de sinteză chimică să fi apărut în viața oamenilor în Orăștie se înființa farmacia „La Leul de Aur”, la 1697.  Cu siguranță că leacurile și remediile erau obținute, în bună parte, din plante medicinale.

Preocupările pentru strângerea, cultivarea și prelucrarea plantelor medicinale datează în ținutul Orăștiei din cele mai vechi timpuri. Astfel, înscrisurile oficiale ale vremii consemnează înființarea unei farmacii în anul 1697 de către Johannes St. Piatkowski, farmacie unde se preparau leacuri pe bază de plante medicinale. De-a lungul timpului farmacia avut diferiți proprietari, pentru că începând cu 1877 să aparțină farmacistului Josef Graffius. În anul 1908 vine la Orăștie, ca tânăr ofițer András Faragó, acesta se căsătorește cu fiica lui Josef Graffius, care îi lasă ca dotă fiicei sale farmacia „La Leul de Aur” din strada Regina Maria nr. 8. Locul ce avea să devină „cartierul central și statul major” a ceea ce urma să devină cooperativa „Digitalis” care ulterior a devenit compania „Fares” din Orăștie.

Farmacistul-inventator  András Faragó a-a născut la 23 octombrie 1886 în Caransebeș, fiind descendentul unei familii de mici nobili, al cărui străbunic originar din Cătălina (Szentkatalin) din județul Trei Scaune a primit titlul nobiliar de la regina Maria Tereza. Tatăl a urmat Colegiul Bethlen din Aiud apoi ca ofițer honved trăiește dezastrul de la Aiud din 1849, după care devine inginer minier la salina de la Ocna Mureș. Cu ocazia desființării trupelor de grăniceri este trimis la Caransebeș unde, conform amintirilor fiului său, s-a bucurat de o mare popularitate în acest ținut multietnic. Aici îndeplinește cu mult tact ordinul imperial de desființare a trupelor de grăniceri. La data nașterii fiului său, îndeplinește funcția de secretar de stat la Caransebeș. Soția sa Vilma Csiszar a dat naștere la 22 copii din care la majorat au ajuns doar patru. András Faragó, la împlinirea vârstei de 60 ani (1947), scrie în autobiografia sa: „Noi copiii nu am moștenit de acasă nicio avere – doar cele zece porunci care ni s-au întipărit în suflet și de care ne ținem și astăzi.

„Leul de Aur”

Cu aproape o sută de ani înainte ca familia Faragó să fie înnobilată la Trei Scaune, în partea de sud a Ardealului, la Orăștie, Johannes St. Piatkowski  întemeiază prima farmacie din oraș cu denumirea Leul de Aur. Mai târziu, rude fiind, familia Fekete din Jeledinți, apoi în anii 1800 familii de sași din Orăștie, preiau farmacia. În 1877, Josef Graffius, provenit  dintr-o străveche familie de sași, vinde farmacia din Curtea de Argeș și cumpără farmacia Leul de Aur din Orăștie.

În familia Graffius se nasc trei copii. Friderika se mărită în 1908 cu tânărul ofițer trimis la Orăștie, Josef Faragó Jozsef, care studia la Viena pentru a  deveni farmacist. După moartea lui Josef Graffius, ei moștenesc farmacia pe care o conduc cu succes până la naționalizarea din 1949. Astfel începe activitatea de cercetare științifică a lui András Faragó, urmare căreia înființează cooperativa Digitalis pentru prelucrarea plantelor medicinale devenite renumite în acea vreme.

Ofițerul devenit farmacist

Astfel este descris András Faragó în revista contemporană de farmacie. Cu siguranță a avut dreptate, pentru că Faragó, după absolvirea școlii de ofițeri de la Timișoara, a îmbrățișat cariera militară timp de treisprezece ani. În 1914 ca ofițer în armata austro-ungară este rănit în luptele din Galicia și ca urmare pune capăt carierei sale militare. Ca tânăr ofițer, s-a plictisit repede de viața desfrânată a ofițerilor pe timp de pace și acordă mai mult timp cititului, călătoriilor si studiului. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Farmacie de la Viena, pe care a absolvit-o în 1909. Ulterior căsătoriei cu Friderika Graffius, fata farmacistului de la Orăștie, efectuează un stadiu profesional la farmacia Leul de Aur din localitate.

Despre această perioadă socrul său Josef Graffius, un om deosebit de precis și intransigent, spune: „Farago Endre, locotenent în armata austro-ungară, farmacist stagiar din 8 iunie 1911 până în 31 mai 1914, a efectuat stadiul  în farmacia mea dând dovadă de un comportament ireproșabil evidențiindu-se prin cunoștințele științifice și practice, drept pentru care îl recomand oricui cu toată conștiința mea. Numitul, prin cunoștințele sale, poate efectua cu precizie orice lucrare scrisă drept pentru care certific acest lucru prin semnătura mea Graffius Josef.”

Cert este că având în vedere gradul de rudenie se observă și o anumită subiectivitate. Acest lucru nu este însă esențial pentru că Faragó într-adevăr a devenit unul din cei mai buni farmaciști ai timpului.

Persicolul-medicamentul minune

În urma experimentelor efectuate la farmacia Leul de Aur, András Faragó a constatat importanța deosebită a oligoelementelor în fiziologie. Pe baza acestei descoperiri produce timp de decenii Persicolul, medicamentul minune, în baza aprobării date de Ministerul Sănătății din România în anul 1929, în special pentru tratarea malariei, a tifosului și a tuberculozei.

Persicolul însă avea o gamă mult mai largă de aplicare. Timp de decenii a fost folosit cu succes pentru tratarea difteriei, malariei, tifosului, poliomelitei la copii, holerei, tuberculozei, leprei, ciumei, icterului, bolilor ginecologice și chiar și pentru tratarea tumorilor cancerigene. Popularitatea sa a ajuns la apogeu atunci când 600 de militari din garnizoana Orăștie întorși de pe frontul din Tranznistria au fost vindecați de tifos cu ajutorul Persicolului. Persicolul practic era o soluție coloidală de siliciu care după cunoștințele actuale are efecte benefice  asupra inimii, sistemului vascular, digestiv, osos, a conjunctivitei, și un rol important în creșterea imunității organismului. Rețeta experimentată de Faragó era compusă din 0,30% soluție coloidală de siliciu, 5% glicerină, 2,5% citrat de sodiu și 92,20% apă distilată. Știrea despre efectele miraculoase ale Persicolului s-a răspândit cu iuțeala focului în rândul populației. La sfârșitul anilor 20 primea zilnic scrisori pe adresa sa din Orăștie prin care era solicitat Persicol pentru tratarea diferitelor boli grave. Faragó studia fiecare solicitare cu multă atenție, răspunzând la fiecare scrisoare primită, anexând și modul de folosire personalizată a Persicolului. Coletele poștale erau însoțite și de o scrisoare de răspuns cu rugămintea ca beneficiarul să-l informeze despre starea sa de sănătate. Scrisorile de mulțumire nu au întârziat să apară.

La arhivele Faragó sunt păstrate scrisori de mulțumire ale părinților unor copii vindecați de leucemie sau tuberculoză osoasă. De asemenea, sunt scrisori de mulțumire din partea beneficiarilor pentru vindecarea altor boli grave cum ar fi cancerul de prostată, insuficiența renală etc. Se regăsesc scrisori de mulțumire primite de la medici, profesori universitari, academicieni.

După demonstrarea calității Persicolului de a reduce inflamațiile și de a curăța organismul de toxine, Faragó solicită Ministerului Sănătății aprobarea de a schimba denumirea Persicolului în Antitoxin, însă nu a primit această aprobare.

De asemenea, nu s-a reușit înregistrarea Persicolului în străinătate. Faragó a încercat să negocieze fără succes producerea Persicolului cu ministerul german al sănătății, cu producători de medicamente din străinătate, dar aceștia nu s-au arătat interesați de Persicol, nu au fost de acord cu preluarea producerii lui. Mai mult ei chiar au încercat să scoată de pe piața medicamentelor Persicolul, acest produs relativ ieftin de la Orăștie.

Din păcate nici situația după cel de-al doilea război mondial nu a fost mai favorabilă. Autorităţile au persistat în ideea de a sufoca orice inițiativă privată mergând până la interzicerea producerii și comercializării medicamentelor de către Sfatul Popular Regional Hunedoara, sub denumirea de Faragó. Persicolul a fost catalogat ca un produs dăunător pentru sănătatea publică, precum și ceaiurile medicinale preparate de-a lungul deceniilor. Desigur, în timp, soluția coloidală de siliciu a fost reinventată, astăzi producătorii de medicamente îl comercializează cu circa 150 euro/litru.

Digitalisul

La fel ca soluția coloidală de siliciu, ceaiurile preparate de  Faragó au apărut din nou pe piață. Istoria acestora a început tot în anul 1920. Tânărul farmacist orăștian a desfășurat experiențe serioase folosind plantele medicinale din zonă cu ambiția ca unele din cele mai folositoare plante să le înnobileze și să le cultive. Pentru aceasta însă avea nevoie de teren agricol și forță de muncă. De aceea în 1929 înființează cooperativa Digitalis, printre membrii fondatori regăsindu-se atât ingineri cât și cetățeni simpli proprietari de teren agricol. Președinte al cooperativei Digitalis a fost ales Samoilă Ciumașiu, profesor din localitate, iar postul de director tehnic era ocupat de András Faragó, el fiind sufletul și conducătorul de facto a cooperativei.

Primele întruniri ale cooperativei s-au ținut la școala de băieți. Mai târziu sediul cooperativei s-a mutat la cazinoul condus de András Faragó, punând la dispoziția cooperativei și spații din locuința sa pentru producție. În 1936 a reușit să închirieze terenul stației de curent și să înființeze aici spații pentru uscarea plantelor. Atunci se produceau deja 12.000 kg de medicamente  și a fost editat un catalog care cuprindea un număr de 365 feluri de produse (plante medicinale tocate, zdrobite, amestecuri pentru ceaiuri, extracte din plante, siropuri și uleiuri volatile.) Majoritatea produselor proveneau din producția proprie. Pe cele 8 hectare de teren ale cooperativei erau cultivate 32 de feluri de plante medicinale. Pe lângă aceste culturi, Faragó vizita împrejurimile Orăștiei, munții din zonă precum și Munții Retezat de unde aduna cantități importante de plante medicinale din flora spontană. Culegea cu mâna sa rădăcinile de Gențiana galbenă. De obicei luni de dimineață se urca în camionul său Ford și împreună cu șoferul se mutau pentru câte o săptămână în Retezat.

Era foarte riguros în culegerea plantelor, respectând cu strictețe timpul culesului precum și modul de colectare, pentru a obține eficiența maximă a plantelor –  își aduce aminte orăștianul Bela Fulop, care a avut privilegiul să-l cunoască personal pe Faragó. Printre amintirile sale păstrează și o întâmplare când, aflându-se în biroul lui Faragó a venit un client pentru o sticlă de Persicol. Faragó a cerut un litru de apă distilată de la ajutorul său, apoi pe rând a tras sertarele biroului său și din substanțele aflate acolo a adăugat în apă cantități mai mici sau mai mari din ele. După care  a pus dopul, l-a scuturat și l-a predat cumpărătorului. Nu a folosit niciodată cântar farmaceutic, avea o măsură incredibilă din ochi, mai povestește Bela Fulop. O specialitate renumită a Digitalisului era Digitalispurpurea adică degețelul roșu, pe care Faragó a reușit să-l aclimatizeze obținând recolte însemnate prin fertilizarea solului și recoltarea plantelor înaintea coacerii semințelor. Cu timpul suprafața cultivată s-a mărit ajungând la peste 20 hectare, datorată și faptului că a închiriat terenuri de la Mănăstirea Franciscană, de la familia Barcsy și de la familia Vlad din Bobâlna.

Pe lângă acestea a lucrat cu mai multe duzini de culegători care recoltau plantele din flora spontană. O parte din produsele cooperativei erau vândute atât în farmaciile din țară precum și exportate în Ungaria, Anglia, Germania, Elveția, Olanda, Belgia. Digitalisul avea reprezentanță proprie la Londra, Viena, Berlin. Între timp, Faragó a experimentat și concentrarea plantelor în capsule. În 1940 a înființat un laborator aparte pentru studierea uleiurilor  volatile. Produsele Digitalis au participat cu mare succes și la expoziții internaționale (Leipzig 1941, Milano 1942). În 1949, cooperativa Digitalis avea deja 75 de membri, numărul produselor depășind cifra de 500.

Căderea și ridicarea

În 1949, ca urmare a naționalizării, Digitalisul din Orăștie a devenit o sucursală a Plafarului, cu sediul în București. În arhivele vremii se poate urmări confuzia din acea perioadă privitoare la statutul cooperativei. Între anii 1948 si decembrie 1949, actele cooperativei,  întocmite și semnate de Faragó, ajuns între timp președintele cooperativei, purtau câteodată datele cooperativei Digitalis iar alteori datele Plafarului. Fabrica s-a mutat în spațiul fostei fabrici de armament. „Uzina de Vagoane și Armament Astra trebuia desființată și trecută pe producție de pace, așa că mi s-a încredințat uzina reușind să o transform într-un an într-o uzină chimică și de medicamente”, amintește în autobiografia sa Faragó. Naționalizarea însă a dus la decăderea prelucrării plantelor medicinale în Orăștie. András Faragó a fost tot mai mult marginalizat iar în 1965 prin ordin au fost interzise toate produsele dezvoltate de el.

Plafarul la sfârșitul anilor 80 avea o ofertă subțire de ceaiuri medicinale, profilându-se mai mult pe producerea de lichioruri. În 1990, fabrica din Orăștie se desprinde de Plafar București și sub denumirea de Fares, continuă activitatea până la privatizarea din 1995 când se întoarce la activitatea tradițională de prelucrare a plantelor medicinale, ajungând în scurt timp între firmele de succes. În prezent sunt cultivate peste 200 hectare de teren cu plante medicinale oferind multe sute de produse de ceaiuri, capsule, tincturi, uleiuri volatile etc. Nu de mult au reapărut și rețetele tradiționale ale farmacistului András Faragó, pe baza cărora prin codificarea literală  sunt comercializate astăzi sub numele renumitului farmacist.

Personalitate de seamă, nemeritat uitată

Activitatea farmacistului András Faragó a intrat nemeritat în uitare. Pe mormântul familiei din cimitirul protestant din Orăștie se află scris doar numele socrului Graffius și Faragó fără alte date.

Farmacistul care a trăit 79 de ani a avut un talent deosebit, degradarea sănătății sale cu certitudine s-a datorat și piedicilor puse de autoritățile regimului comunist. Faragó era o personalitate verticală cu un umor sănătos, cu convingeri ferme.

În autobiografia sa amintește de mai multe ori că pentru el șovinismul, nepotismul constatat în armata română, cât și celelalte doctrine ale secolului XX au rămas noțiuni necunoscute. Datorită multiplelor preocupări științifice putea să trăiască departe de viața publică, a îndeplinit însă mai multe demnități, cu multă conștiinciozitate. În 1927 Grof Mailath Gusztav, episcopul romano-catolic ardelean, l-a numit epitropul bisericii  romano-catolice din Orăștie, funcție de care s-a achitat cu multă conștiinciozitate.

Pe lângă aceasta, a fost conducătorul Casinei Maghiare, fondată de familia Kún. A susținut multe prelegeri științifice în cadrul academiei culturale din cadrul Casinei, pe diferite teme științifice și sociale. O dată, la cererea doamnelor, în cadrul seratelor culturale, a fost rugat să țină o prelegere despre moda feminină, ocazie cu care a militat împotriva snobismului în modă, remarcând că fetele vin la bal îmbrăcate la fel, parcă în uniformă, în dauna hainelor care să exprime personalitatea fiecăreia. De altfel, discursurile sale erau presărate cu mult umor și  pe înțelesul tuturor. În prelegerea ținută despre efectele vitale ale macului pentru sănătate, ilustrează importanța acestuia prin utilizarea lui la cornulețele cu mac.

Nu a avut niciodată ambiții politice cu toate acestea a condus Partidul Maghiar apoi Madoszul din Orăștie, străduindu-se să se achite onorabil de aceste însărcinări.

A activat în cadrul comandamentului pompierilor voluntari din 1922, precum și în sprijinirea  activității sportive din oraș. În 1929 la apariția noii legi a sănătății care favoriza fabricile de medicamente în dauna micilor drogherii, înființează un fond de presă și împreună cu colegii de breaslă încearcă să influențeze opinia publică pentru sprijinirea demersurilor pentru apărarea drogheriilor. A considerat că respectarea legii este obligatorie pentru toți inclusiv pentru el. Atacurile împotriva sa nu au avut nicio bază reală, cerând autorităților să respecte la rândul lor legile. Ani de zile s-a judecat cu armata maghiară apoi cu statul român pentru obținerea pensiei de handicap ca urmare a unui accident feroviar. În ciuda lucrărilor sale științifice excepționale, nu a dispus de o avere deosebită.

În notițele personale și  în scrierile sale amintește de multe ori faptul că nu dispune de bani. Neavând copii, ultimii ani de viață i-a petrecut în singurătate. Regimul a înghețat datele despre activitatea sa științifică. Activitatea sa laborioasă, dincolo de salvarea vieții multor concetățeni, începe să dea roade din nou.

În zilele noastre trăim renașterea  medicinei naturiste. Deziluzionați de medicamentele oferite de marile concerne chimice occidentale, care aduc profituri  uriașe producătorilor, tot mai mulți apelează la medicina naturistă bazată pe plante medicinale, în general cu succes. Plantele medicinale care cresc spontan în Ardeal, probabil că au fost culese și utilizate de secole. Cultivarea acestora însă în mod conștient pe aceste meleaguri a început cu  aproape o sută de ani în urmă. Farmacistul Endre Farago din Orăștie, în anii 1920 a plantat mai multe hectare de Digitalis purpurea (degețelul roșu), mentă, mușețel, lavandă şi alte duzini de plante medicinale. Cu ceaiurile, siropurile și alte extracte din aceste plante, a întemeiat fabrica denumită acum Fares.

A trecut în eternitate la 27 decembrie 1965 fiind înmormântat la Orăștie.

…………………..

Surse: András Faragó – memorii; Adela Herban, Marcela Balazs – «András Faragó  și Samoilă Ciumașiu, întemeietorii cooperativei „Digitalis” din Orăștie», preluat din Sargetia (ACTA MVSEI DEVENSIS), nr. XXI-XXIV, 1988-1991; Gazeta de Hunedoara, Deva, nr.50, anul IV, 16 decembrie 1925, p.1; Camelia Stanciu, „Scurt istoric al corpului pompierilor voluntari din Orăștie”, Sargetia XXXV-XXXVI, 2007-2008; Dr. Liana Mureşan, Conf. Dr. Alexandra Csavdári, articolul „Professor Ioan Bâldea at his 80’s anniversary”, Studia UBB Chemia, LXIV, 2, Tom II,  54(3)/ 2009; Dan Orghici și Petru Romoșan, „Almanahul oamenilor de la noi”, ed. Vorba, Orăștie 2012; Gaspar-Barra Reka, „Inedit – Andrei Farago – András (Endre) Faragó  – memorii”, Placheta Farmacistul Farago Endre, Orăștie, 2014; „Oamenii din Ținutul Orăștiei- Călindaru’ Foii Interesante”, Volumul II, coordonat de Dan Orghici și Adrian Ioan B. Secui, ed. Măiastra, 2023.