de Valentin David; ilustraţie de Liviu Stănilă
Pe porc îl apucase logoreea
Văzând un porcușor de Guineea
Ce ronțăia un morcov, jucăuș,
Întins comod pe-un strat de rumeguș.
Invidios, el a strâmbat din rât,
Căci i-au rămas lăturile în gât
Și-a grohăit cu glasul său semeț,
De au fugit găinile-n coteț:
-Privind neînsemnata ta statură
Ce-a apărut subit în bătătură,
De ore bune, creierii mi-i storc,
De ce pretinzi mereu că ești un porc.
Priveste-mă pe mine, sunt voinic,
Am rât, copite, coadă și șoric,
Cotlete, șunci și ceafă de oțel,
Că ar muri de ciudă și-un vițel.
Te cred că traversat-ai un ocean,
Dar semeni mai curând a șobolan!
Dar porcușorul calm, netulburat,
Privindu-l lung, urgent a replicat,
C-o voce de tenoare de duzină,
De-au clănțănit paharele-n vitrină:
-Într-adevăr ești porc, dar opinez,
Că ai și trup și creierul obez;
Manânci lături, porumbul cu găleata
Ești foarte mândru că îți crește spata,
Când fiecare masă, negreșit,
Te-apropie mai tare de cuțit.
În locul tău, dihanie dementă,
Aș fi în greva foamei permanentă!
Morala 1
Pe porcul încrezut, abominabil,
Chiar lăcomia-l face vulnerabil!
Morala 2
Oricât ai vrea s-o suci și s-o întorci,
Mulți oameni tind să se transforme-n porci!
Morala 3
Ajung mulți porci, pe față sau discret,
Să se înfrupte, lacomi, din buget!
Artistic: superbă!
Învățături: de nota 10!