FABULĂ. Vinul și apa

de Valentin David; ilustraţie de Liviu Stănilă

S-au întâlnit pe masă, la agapă,
Butelia de vin cu cea de apă
Și plictisite de-așteptare lungă,
Au început întâi să se împungă,
Apoi cu invective felurite
Au declanșat o ceartă la cuțite:
Strigat-a vinul tare, cu ocară:
-Ești fără îndoial-o apă chioară,
O zeamă inodoră, insipidă,
Dar versatilă: Poți să fii acidă
Sau bazică, dorind valențe noi,
Te deghizezi cu zahăr și codoi,
Esențe fără număr și măsură,
Nu ești nevinovată și nici pură.
Azi ești de gură, mâine de picioare,
Când moale, plată, dură sau chiar tare,
Ești fiartă, saramură de murat,
Rotită în mașina de spălat,
Mai mult, fiind o fire băgăreață,
Te schimbi în nea sau grindină cu gheață.
Apreciată ești de filozofi,
Dar unii nu te vor nici în pantofi.
Eu sunt făcut din strugure-aromat,
Cules cu grijă, stors și fermentat,
Pe masă sunt la regi și nu am trac,
Ca must, ca  vin sau prețios coniac.
Și urc mereu poeții in Parnas,
Fiindcă doar „in vino veritas”
-Îți este inutilă cuvântarea,
Rostit-a apa, tu îți schimbi culoarea,
Dar chiar și incoloră-s baza vieții,
Sunt elixirul ce-l slăvesc poeții.
Pe mine mă găsești ca temelie,
În tot ce este azi celulă vie:
În plante, în insecte și în fiare,
Reptile, păsări, mândre zburătoare,
În pești, în alge, în delfini, balene
Și alte vietăți subpământene.
Produc lumină, electricitate,
Nu stări cumplite de ebrietate,
Nici o eternă sursă de scandal,
Bătăi, viol și salturi peste cal,
Că nu degeaba zaci închis în beci,
În largi butoaie, fi’ndcă te întreci
Cu gluma și cu alte poante slabe,
Îți pui admiratorii-n patru labe
Și poți corupe-n bahice orgii,
Mireni, ba chiar călugări în chilii.

Morala 1
O băutură este-nșelătoare,
Se suie-n cap, dar cade la picioare.

Morala 2
Cum vinu-i păcătos înveterat,
Cu mult alai, la cramă-i botezat.

Morala 3
În Cana Galileii, doar Cristos
Schimbat-a apa-n vinul tămâios!