FETIȚA CU STEAGUL

O minunată poveste scrisă de Hans Christian Andersen, „Fetița cu chibriturile”, istorisea despre o fetiță care moare înghețată, aprinzând câte un chibrit pentru ca visul ei de a fi alături de bunica sa să nu se stingă niciodată. Impresionant, nu?

Gafele care au încununat această ediție a Jocurilor Olimpice de la Paris, par să nu se mai termine. Una după alta, de la greșeli la manipulări, de la incompetență la furt pe față, ele calcă în picioare însăși spiritul olimpic înrădăcinat în antichitate.

Ultima din acest șir de gafe a fost o mascaradă cu iz geo-politic, garnisită cu ticăloșie și rea intenție. Americanii furioși că unitul popor chinez colectează mai multe medalii, trag cu dinții de orice colțișor de medalie ca să-și facă zestrea. Și chiar se bat pentru asta. Calcă în picioare orice, moralitate, principii, spirit olimpic, doar pentru a câștiga și triumfa.

Ana Maria Bărbosu, o fetiță cu vise și speranțe era la un pas de a urca pe podiumul olimpic. Și-a luat steagul pentru a-l flutura în fața mulțimii care o aplauda pentru performanța sa. Doar că, privind spre tabela care afișa rezultatele, uluită și confuză, vede că locul mult visat pe podium aparținea unei alte fete, din SUA, și ea plină de vise și de speranțe. Delegația din care făcea parte făcuse contestație iar juriul i-a mărit nota îmbrâncind-o brutal pe Ana Maria jos de pe podium. Acela a fost momentul în care steagul din mâinile româncei s-a prelins pe podea și acolo a rămas, iar lacrimile au început să curgă.

Steagul acela, abandonat pe podeaua sălii de sport nu era doar un simplu tricolor în albastru, galben și roșu, ci în el se găseau toate visele acestui copil. Erau acolo munca, ambiția, sudoarea, speranța, sacrificiul, proiectele de viitor ale unei copile care acum le vedea aruncate în noroi. În loc să fie înălțat pe catarg, tricolorul a rămas părăsit pe o podea ingrată, în fața a sute de oameni.

Da, în sport, unul câștigă și altul pierde dar de ce așa?

Și întrebările pot să curgă…

• De ce niște conțopiști de arbitrii pot judeca strâmb, netrași la răspundere?
• De ce delegația României nu a fost vigilentă la manevrele din spatele ușilor închise, asta trecând peste faptul că responsabila competiției de gimnastică era româncă, o gospodină ajunsă accidental în această poziție?
• De ce Federația de Gimnastică a întrerupt un firesc mers al lucrurilor de la Deva cea plină de tradiții, de izbânzi și de medalii?
• De ce nume mari ale gimnasticii românești au fost trimise la plimbare și înlocuite cu antrenori străini?
• De ce nu-i auzim pe vajnicii politicieni români vorbind despre sport decât odată la 4 ani?
• De ce rivalitățile geopolitice și economice internaționale intră cu bocancii în epuizanta muncă a sportivilor?
• De ce se perpetuează, în continuare statutul Comitetului Internațional Olimpic, ca fiind o organizație non profit și nu una subordonată ONU sau altui organism internațional?
• În ce buzunare intră miliardele făcute de acest ONG pe spinările pline de sudoare ale sportivilor?

Toate aceste întrebări își găsesc răspunsul în tricolorul udat de lacrimi și părăsit, pe podeaua sălii, de Ana Maria, care nu a mai urcat pe podium și care, cu sufletul înghețat, a murit un pic, intrând în maturitate și visând frumos, neînțelegând nimic altceva decât ticăloșia vieții, asemenea fetiței cu chibrituri.

P.S. Și ca să se pună capac la oala cu nemernicii și prostii, vine Prim Ministrul țării batjocorite și, supărat ca văcarul pe sat, declară că, în semn de protest, nu va participa la ceremonia de închidere a competiției, fără să spună nimic despre relația lui cu sportul românesc din ultimii 4 ani.

Curat murdar!

Sursa foto: Captură YouTube