Frica pe cale să cîștige iar

Cineva îmi spunea cu tristețe că iar o să cîștige Frica. Frica întreținută cu propaganda orchestrată de oamenii din instituții publice. Cu falsurile ei grosolane. Că ieșim din UE, din NATO, că ne întoarcem în comunism, că vom reveni la carul cu boi, că ne ducem cu rușii etc. Mașinile de pompat frică au funcționat din plin. Furia a tăcut. Nu le-a contracarat. George Simion, nici atît. A evitat întîlnirile cu presa. A sărit peste mitingurile din campanie. S-a dus la o singură dezbatere, a pus la cale o coliziune cu o echipă speriată de la Digi24 și s-a dus să îi încingă pe francezi și să se răcorească pe seama implicării lui Emmanuel Macron.
Toate ieșirile sale au fost speculate împotriva lui. Plus greșelile neprovocate de adversari. Cea cu înscrierea pe liste pentru case ieftine, cea cu românii din Republica Moldova. Frica în război cu Furia s-a arătat a fi mai puternică pentru că a fost organizată și întreținută de autorități, de tinerii să le zicem studioși, de televiziuni, de intelectualii mobilizați.
Studenții din Cluj și din București au fost organizați să cheme populația la vot pentru a apăra țara de ieșirea din Europa, de parcă ar fi putut aluneca spre Africa. Sunt convins că mulți tineri nu înțeleg prea bine ce-i cu și dacă ar susține sau nu sprijinul militar pentru Ucraina. Anti-comunism, anti-fascism, anti-extremism, da! Chiar și anti-Putin!
Furia celor nemulțumiți n-a avut instituții, n-a avut decît o televiziune și n-a avut alături nici o instituție de stat. Cei plecați la muncă, șomeri, sătui de învîrtelile celor instalați la putere au pierdut. Furia nu a fost organizată. A fost instinctivă, fiziologică, individuală. Sistemul a funcționat perfect și în culise, și în televiziuni, și a dat o mînă de ajutor în diversiuni pe cînd nemulțumiții nu s-au văzut în stradă decît rar și numai în orașele mari.
Frica a provocat îndoială, a stîrnit zvonuri, a promovat pericole. Furia s-a clătinat în fața valului de pericole umflate, cele mai multe false, unele speculate, altele reale. Frica a fost promovată cu viclenie, Furia a suferit de naivitate, de amatorism. Cum să cîștigi războiul bazîndu-te pe o campanie sintetizată în sloganul „Respect” cînd el are o conotație defensivă, politicoasă, aristocratică, în timp ce George Simion este oricum, numai un om definit de respect nu. Cu „Respect” nu poate fi răsturnată nici o putere, nici un sistem și nu poate fi învins nici un bîlbîit. Respectul nu exprimă nemulțumirea și nici revolta. El este mai degrabă o invitație la conviețuire, la înțelegere, la politețuri. Cum să te înțelegi cu sistemul umblînd cu mănuși și învîrtind o sabie de catifea? Adică să te porți cu Respect în războiul cu un sistem care te-a oprimat și te-a călărit?
George Simion a crezut că poate câștiga susținători cu Mugur Mihăescu și cu publicul de la defuncta Vacanța Mare fără să își dea seama că îi oripilează pe studenți și pe intelectualii care nu suportă grobianismul. O fi crezut că face promovare la emisiunile de la Realitatea Plus, mereu încropite cu jurnaliști de umplutură și de mîna a treia. Și-o fi imaginat că susținerea lui Călin Georgescu poate ține locul de program și de viziune, că absența de la dezbateri îi acoperă limbajul și sărăcia de argumente și idei.
Discursul de la sfîrșitul campaniei cu proclamarea alegerilor a venit ca o ultimă gafă dintr-un final trist. El poate însemna pierderea partidului și o scădere de suflu pentru suveraniști.
SLĂBICIUNILE LUI George Simion și susținerile „sistemului” au adus României un președinte super votat pentru locurile comune puse în circulație printr-o cumplită manipulare colectivă.