„Legendarul Mircea Lucescu la Națională”, titrează televiziunile. După valul uriaș de simpatie și susținere (după părerea mea, provocat extrem de subtil!) pentru echipa națională a României, pentru prima dată Mircea Lucescu are ghinion. Preia Naționala care se bucură de un mare val de susținere în preajma unei echipe modeste, obligat să recurgă la 5-6 titulari care nu au echipe sau sunt rezerve la cluburile lor (nici acelea campioane în fotbalul mare din Europa). Să nu uităm că Mircea Lucescu ar prelua Naționala cu principalele două vedete rezervă la cluburile lor. Este vorba de Radu Drăgușin și de Ianis Hagi. Ba acordul lui Mircea Lucescu a fost publicat simultan cu trecerea lui Ianis Hagi la echipa a doua a lui Glasgow Rangers. Denis Alibec nu știm pe unde joacă. Mihăilă este și el o rezervă. Florin Niță caută și așteaptă. Horațiu Moldovan este pe drum. Nicolae Stanciu, Florinel Coman și Andrei Burcă joacă la echipe despre care nu știm mare lucru. Nici numele. Peste 90 la sută din publicul român nu poate preciza denumirea echipelor pe unde joacă o parte dintre componenții echipei naționale.
Un val de susținere asemănător celui care s-a născut în Germania pornind de la acel 3-0 cu Ucraina(?!) n-a mai existat de pe vremea Generației de Aur cu Gheorghe Hagi și Gică Popescu, cînd populația invada centrul orașelor mari. Entuziasmul de acum așteaptă aceleași performanțe de la o echipă cu jucători abia intrați pe drumul spre glorie. Unii nici n-au pornit. Iar cei care îi venerează nu prea mai știu pe la ce echipe joacă.
Al doilea mare ghinion stă în faptul că Mircea Lucescu nu mai are timp. El nu mai are răgazul de la Hunedoara, de la Brescia sau de la Șahtior Donețk unde a putut concepe proiecte sportive și s-a bucurat de răgaz pentru a construi. Unde a fost luat pe post de salvator, Mircea Lucescu n-a apucat să facă epocă, iar la Naționala din 85-86 a fost „mîncat” mai ales de politică și de rivalitatea Steaua-Dinamo.
Un alt mare ghinion al lui Mircea Lucescu stă chiar la Federația Română de Fotbal. Tandemul Burleanu-Stoichiță este pe cale să preia (dacă nu a și făcut-o!) un control total asupra FRF, exact cum a fost în mandatele lui Mircea Sandu. Extrapolînd, situația lor de la FRF începe să semene cu a primarilor betonați în funcții, a rectorilor de universități gata să se așeze ca aleși pe viață. Cu trucul alegerilor prin votul la grămadă, Burleanu și Stoichiță nu se mai tem decît de Bunul Dumnezeu și de DNA.
Trecînd peste calificarea la Europenele din 2024, în actuala formulă, FRF și-a pus amprenta pe cele mai mari improvizații. Plus faptul că n-a fost capabilă să creioneze nici un proiect serios pentru fotbalul românesc. Mandatele celor doi la FRF stau prea mult sub influența politicului și a lui Vasile Dîncu (plus SRI) și sunt dominate de disproporția importului de fotbaliști străini de mîna a doua în campionatul intern față de „exportul” în Europa. Din fotbalul românesc nu începe să se contureze decît un exod spre Asia și Orientul Mijlociu.
Nu dețin cifre exact, dar dacă ar fi să calcuăm cîți bani aduce fotbalul românesc în țară și cît scoate peste graniță prin tot felul de contracte meșteșugite pentru jucători modești am vedea că facem o afacere proastă. Investim cît investim în sărăcia altora, lăsînd copiii și juniorii noștri la voia sorții și importăm forță de muncă (și de joc) din alte țări subdezvoltate, flămînde după contracte mănoase. Cei mai mulți jucători români într-o echipă din Super Ligă (numită așa din legătura cu lumea pariurilor!) ajung să fie la Sepsi Sf Gheorghe! Drept urmare, ne plîngem că nu mai apar super-jucători și vedete de calibru și că nu mai avem șansa unei generații excepționale. Nici n-avem cum!
Care este norocul lui Mircea Lucescu? El vine din experiența sa copleșitoare și din sentimentul datoriei unui om care a fost obligat să lucreze prin străinătate ca un adevărat profesionist. La final de carieră, Mircea Lucescu se întoarce la prima echipă din fotbalul care l-a lansat. Și este obligat la un pariu. Ultimul. Și nu-l poate pierde.
Norocul lui vine de la faptul că poate să îl denunțe cînd simte că se împiedică de urmașii „Cooperativei”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.