Nevoile mă poartă pe drumuri, trebuia să merg de la Orăștie la Cluj, cum trebuia să ajung într-un anumit loc la o anumită oră am hotărât să merg cu trenul. Proastă inspirație.
Am rezervat biletul iar la ora 1 din noapte ajung în gară. Urc cu liftul și realizez că trebuie să cobor, pentru a ajunge pe peron, tot atât cât am urcat însă de astă dată cu tot bagajul pe scări. Cobor cu chiu cu vai după ce am tras două pufuri din șpraiul pentru astm și nu pot să nu mă întreb la ce bun o mai fi liftul și cum ajunge pe peron o persoană cu dizabilități locomotorii?
Mă zoresc nițel este ora unu și cinci minute iar trenul cu care voi călătorii pleacă la unu și 16 minute. Ajuns pe peron răsuflu ușurat, mă uit la tabela din gară și dau cu ochii de o altă surpriză pregătită călătorului nocturn de CFR. Trenul de la București are o întârziere de 65 de minute.
Ce mai pot zice, ce pot să fac?
Nimic!
Urc aceleași trepte pe care le-am coborât de câteva minute, cobor cu același lift hotărât să aștept în sala de așteptare.
Ți-ai găsit!
Este închisă, cum închisă este întreaga gară. „No, fain!”, îmi zic, „mai rău de atât nici că se poate!”, conchid rămas pe gânduri. Sunt „prizonierul” gării pentru o oră și ceva. Deoarece în Orăștia anului 2024 NU sunt mijloace de transport în comun, noaptea doar dacă ai „pile, cunoștințe și relații”, ori dacă mergi „la produs” poți găsi un taxi, restul muritorilor o iau „perpedes apostolorum” ori cu „doi-ul încălțat” adică pe jos.
Revin cu același lift și pe aceleași scări pe peron, începe să bată un vânt rece ce aduce o putoare de „să-ți rupă nasul”, duhori de la fecalele porcilor din fermele aflate în apropiere îmi mai aduc o și neplăcută surpriză iar asta nu-i marca CFR, ci amprenta stampilei puse de ing. primaru’ urbei că de…, cu pixul său a fost semnată autorizația de funcționare a crescătoriilor de porci și tot același pix a condamnat locuitorii zonei să suporte zilnic miasmele.
După atâtea surprize nu-mi rămân multe opțiunii așa că timp de un ceas și ceva o să butonez telefonul și mă uit la gara nu de mult renovată, prin acoperișul căreia a răzbătut ploaia și bucăți de tencuială s-au desprins de la etaj. Oare o mai fi în termenul de garanție?
Timpul trece și urc în tren. Vagoanele…, dar mai bine nu, NU mai scriu de o altă surpriză pusă la cale de CFR. Va trebui să mă gândesc și răs-gândesc, de mai multe ori, la o nouă călătorie cu trenul.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.