Alin Negru iubeşte România şi a găsit un mod interesant de a arăta acest lucru: a înfiinţat un blog de călătorii prin care ne provoacă să redescoperim peste 600 de obiective turistice ce ar trebui văzute măcar o dată în viaţă.
„Am creat acest blog pentru a promova locurile frumoase din România și astfel îmi doresc să inspir românii cu dor de ducă și de cunoaștere, că să-și exploreze țară. Dorința de a-mi cunoaște țară m-a făcut să bat România în lung și în lat, iar prin acest blog mi-am propus să prezint și să promovez locurile pe care le-am vizitat, astfel încât să fie descoperite și de alți români. Am scris despre locurile din România pe care le-am considerat mai frumoase- unele mai puțin vizitate, altele neconsiderate de interes turistic, dar cu mare potențial”, scrie Alin în argumentul publicat pe ŢARA DACILOR
Pentru acest sfârşit de săptămână vă propunem un traseu din judeţul Hunedoara, surprins de Alin Negru într-o călătorie de o zi.
TRASEU TURISTIC LA CETATILE MALAIESTI SI SALASU DE SUS, CASA MEMORIALA LUCIAN BLAGA, BISERICA STREI SI CASCADA LOLAIA
Vă recomand să faceți un traseu de o zi până la cetățile medievale Sălaşu de Sus și Mălăieşti, la Casa Memorială Lucian Blaga, la Biserica Strei – una dintre cele mai vechi biserici din Transilvania, și la frumoasa cascadă Lolaia.
Noi am venit din Albă Iulia și atunci ne-am oprit și la CASA MEMORIALĂ LUCIAN BLAGA din Lancrăm, pe lângă care am trecut de prea multe ori, fără să zăbovim un pic. Voiam să ne reamintim cu această ocazie, cunoștințele din perioada școlii și să aflăm câte ceva despre viață personală a poetului, filozofului și diplomatului român Lucian Blaga – cel pe care îl găsim pe bancnotă de 200 lei. Am aflat că a fost fiu de preot și că în primii ani de viață nu a vorbit. Că între primele sale poezii a fost și Zamolxe – zeul dacilor și i-am citit ulterior această operă. Lucian Blaga a studiat filozofia la Viena – unde și-a luat și doctoratul. A fost apoi atașat de presă în mai multe țări și ambasador în Portugalia, iar în timp ce era profesor la Universitatea din Cluj, în anii ’45, a fost înlăturat de comuniști pe motive politice, trebuind să-și câștige apoi existența ca bibliotecar și traducător.
BISERICA STREI era de mult pe lista noastră, dar mereu se potrivea în afară traseului… Acum o adaug și pe ea pe lista cu cele mai vechi și interesante biserici din Transilvania, alături de Densus, Rotonda, Colț, Sântămărie Orlea, Prislop.
Foarte aproape de Simeria, unde am vizitat incredibilă grădina botanică Arboretum, am găsit biserica românească Strei. Aceasta a fost ridicată în anii 1200, de către un boier local. Ca și celelalte biserici vechi din zona și această bisericuța s-a inspirat din stilul romanic și gotic și nu din cel bizantin, ortodox, dar într-un stil caracteristic zonei – cu turnul de piatră în formă de piramidă. Acest lucru este explicat probabil prin faptul că era perioada în care nobilii români trebuiau să aleagă între maghiarizare sau traversarea munților…
BISERICA STREI a fost pictată și la exterior și la interior, dar din păcate, picturile de la exterior se deslușesc cu greu. Am găsit pe ușa Bisericii Strei două numere de telefon, dar nu a răspuns nimeni în decurs de o jumătate de ora și nici nu ne-a sunat înapoi. Voiam neapărat să o vizităm, dar se pare că au lăsat cheile în mâinile unor oameni neserioși…
Pe acest loc au fost găsite urmele unei vile rustice romane, ale cărei ziduri se văd chiar lângă biserica. Parte din aceste pietre și o stelă au fost încastrate în zidurile bisericii – așa cum am văzut și la Darlos sau Densuş.
În această nouă incursiune în zona Hațegului i-am cunoscut pe cnejii Candrea – maghiarizaţi ulterior Kanderessy și le-am vizitat cele două cetăți, Mălăieşti și Sălaşu de Sus. Am aflat cu această ocazie că aceștia au pus temelia Mănăstirii Prislop, vizitată cu altă ocazie și că se înrudeau cu cnejii Cândea din apropiere.
La SALASU DE SUS știam că o să găsim cetatea în ruină, dar cum era în drumul nostru, ne-am oprit câteva minute pentru a-i face câteva poze. Nu o să vă ia mai mult de câteva minute ca să citiți panourile informative amplasate aici și să dați un ocol cetății, imaginându-vă că aceste ziduri groase de piatră erau prevăzute cu ziduri de apărare și că protejau la interior casa cneazului și o capela de rugăciune.
Fortificația cneazului Candrea, CETATEA MALAIESTI, este frumos renovată pe fonduri europene. Această a fost amplasată mai sus, păzind intrarea în munții Retezat, probabil un ultim punct de refugiu și de apărare în caz de pericol.
Chiar dacă este de dimensiuni modeste, CETATEA MALAIESTI mi s-a părut că este mai frumos amenajată față de cea de la Rupea, sau chiar față de cea de la Râșnov, având la interior expuse o serie de arme și de obiecte medievale, costume și mobilier ale epocii respective, steaguri și blazoane.
Am văzut la CETATEA MALAIESTI două blazoane, dintre care cel cu unicorni mi-a atras atenția. Am aflat că familia Saracin din același sat Salasu de Sus, familie ce a continuat păstrarea fortului, s-a înrudit la un moment dat cu familia Kornis întâlnită la Castelul cu Unicorni.
Intrarea la CETATEA MALAIESTI a fost liberă, iar în interior, o domnișoară ghid bine pregătită, ne-a povestit istoria cetăţuii și ne-a lămurit toate întrebările.
Cetățuia Malaiesti este de fapt un fort de apărare, cu ziduri groase și pasarele de lemn, caracterizată printr-un turn masiv în care se și locuia.
Lângă CETATEA MALAIESTI am văzut că este amenajat un mic amfiteatru de lemn, folosit probabil la diverse festivități culturale. Mă gândeam că în acest amfiteatru se pot organiza festivaluri de film, scenete medievale prin care să învățăm puțină istorie, mini concerte folk, muzică medievală sau chiar simfonică, s.a.m.d.
Chiar dacă am văzut pe internet unele controverse privind renovarea Cetății Malaiesti – la care s-a mai adăugat un etaj, personal apreciez mai mult faptul că a fost renovată, chiar și așa, astfel încât nu a rămas doar un morman de pietre.
Ne-am continuat apoi traseul mai departe, încântați de ce am văzut până acum, că să ajungem să vedem CASCADA LOLAIA.
Din Malaiesti până la Cascada Lolaia mai faci cu mașina circa 30 de minute. Se poate ajunge până lângă cascadă chiar și cu o mașină cu garda joasă. Drumul este de piatră de la un moment dat, dar este foarte bun. Doar în ultima parte a drumului trebuie mers pe alocuri cu mai multă atenție. Dacă vrei să faci mai multă mișcare pe jos, atunci o să întâlnești pe drum locuri mai largi unde poți parcă.
Foarte frumoasă Cascada Lolaia! Mi-a plăcut și pentru că zona adiacentă este amenajată cu un stativ pentru fotografii, scări de lemn și parapet, făcând-o sigură pentru vizitarea cu copii.
Mai multe imagini cu traseul prezentat puteţi găsi Aici
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.