Inițiativă civică: Placă stradală pentru actrița cu renume mondial, născută la Deva

Întreg mapamondul își onorează personalitățile, iar actorii sunt aproape zeificați în unele locuri. Lor le sunt dedicate nume de mari bulevarde în metropolele lumii, Hollywood Walk of Fame recunoscută la nivel internațional. În cinstirea lor sunt organizate masterclass-uri, dezbateri, întâlniri.

Singura actriță născută în Deva care a avut o carieră de succes pe plan european şi internațional şi care a reușit să ajungă în producțiile cinematografice de la Hollywood este Maria Corda. Din păcate, ea a intrat demult în uitare, puțini deveni știind de existența ei.
Domnul dr. Lucian Ștefan propune instalarea unei plăci stradale, în formatul celor de la Hollywood (Walk of Fame), încadrată în pietonala din centrul vechi al orașului.

„După ce de-a lungul deceniilor trecute am împânzit oraşul cu statui de personalități (sau nici măcar) care nu au nicio legătură cu Deva, sau nici măcar nu au pus piciorul în Deva vreodată, ar fi cazul să onorăm memoria unei fiice a orașului nostru, care a ajuns pe cele mai înalte culmi ale cinematografiei la vremea ei”, spune Lucian Ștefan.

Câteva date biografice:

Maria Corda (născută Farkas Mária Antónia) s-a născut pe data de 4 mai 1898 la Deva, fiind unul dintre cei trei copii ai familiei Ambrus Farkas și Piroska Kóczé. A luat lecții de coregrafie și, apoi, a început să joace, încă sub numele ei de naștere, Antónia Farkas.
Și-a început cariera de actorie în teatrele din Budapesta în primele zile ale Primului Război Mondial și, la scurt timp după destrămarea Austro-Ungariei, a început să lucreze și în industria filmului. Primul ei rol a fost în „Se ki, se be” în 1919, regizat de regizorul maghiar, Korda Sandor, care avea să fie cunoscut drept Alexander Korda. S-a căsătorit cu Sandor, care era atunci regizorul cel mai important în industria cinematografică în curs de dezvoltare a Ungariei, în anul 1919.

Tânărul cuplu a fost afectat de frământările din Ungaria care au urmat sfârșitului Imperiului Austro-Ungar. După o scurtă perioadă, de dictatură comunistă, în Ungaria ajunge la putere Horthy Miklós, în funcția de regent. Maria și Alexander continuaseră să facă filme, indiferent cine era la putere, Maria fiind cea mai cunoscută actriță din Ungaria iar soțul ei cel mai important regizor maghiar.

Cu toate acestea, soțul ei a fost prins de poliția secretă și într-o zi a dispărut. Maria a reușit să ajungă la cumnatul ei, Korda Zoltan, de la care a aflat unde era reținut Alexander într-un hotel din Budapesta, care era renumit pentru că avea o cameră de tortură în subsol. Maria merge la Misiunea Militară Britanică, al cărei brigadier era și în consiliul companiei de film a lui Korda și „cu toată pasiunea considerabilă de care dispunea”, așa cum urma să scrie nepotul ei, Michael Korda, în biografia sa de familie, l-a convins că soțul ei trebuie eliberat, altfel ar avea loc un scandal internațional, unul care foarte probabil ar expune rolul guvernului britanic în desemnarea lui Horthy ca regent.

Soțul ei a fost eliberat și astfel au părăsit Ungaria, mutându-se la Viena, o alegere logică deoarece germana era o limbă frecvent folosită în Ungaria. Aici și-au schimbat numele amândoi, el în Alexander Korda și ea, din motive obscure, în „Maria Corda” – cu „C”. La Viena, el a început să regizeze filme prin anul 1920, iar singurul copil al cuplului, Peter Vincent Korda, s-a născut în anul 1921.

Corda a devenit curând o vedetă a ecranului mut austriac, în filme regizate de soțul ei, filme epice precum „Samson şi Delila” (1922) și „Regina sclavilor” (1924) de Michael Curtiz. În anul 1926 a primit un rol principal în filmul italian de stil similar: „Gli ultimi giorni di Pompei” („Ultimele zile ale Pompeiului”).

În 1926, Corda și soțul ei s-au mutat la Berlin, unde au cunoscut succesul ca echipă – el regizor, Maria în roluri principale. Cuplul a câștigat curând suficientă atenție încât Mariei i s-a oferit un contract la „First Naţional”, un studio din Hollywood, iar soțul ei a semnat, şi el, un contract combinat cu al ei. Ei au traversat oceanul în America în acel an stabilizându-se în Beverly Hills, în California. Din păcate, Maria Corda nu a putut să-și continue ascensiunea, și la Hollywood, în aceiași măsură ca în cinematografia europeană.

A apărut în producțiile timpurii ale lui Korda acolo, în special în „The Private Life of Helen of Troy” (1927), dar niciunul dintre filme nu a avut cu adevărat un mare succes. Din păcate, la fel ca multe alte vedete ale filmului mut din acea vreme, cariera ei de la Hollywood s-a încheiat brusc în 1928 odată cu apariția sunetului, deoarece stăpânea foarte puțin engleza și o vorbea cu accent puternic.

Când propriile sale contracte s-au încheiat, Alexander a profitat de liberalitatea legilor din California privind divorțul, punând capăt unei căsnicii care fusese furtunoasă încă de mulți ani. Regizorul s-a întors în Europa, activând cu succes în industria filmului britanic pentru următorul sfert de secol.

Maria s-a mutat la New York, unde a început să scrie o serie de romane. Ultimii ani ai vieții ei i-a petrecut la Thônex, în vecinătatea Genevei, în Elveția. Când fostul ei soț a primit titlul de cavaler în 1942, Corda a insistat că ar trebui să fie numită „Lady Korda”, deși Korda era recăsătorit în acel moment, iar după moartea lui Korda a făcut mai multe încercări foarte mediatizate de a se afirma că văduvă a lui și de a revendica o moștenire, însă acestea au eșuat în instanțele britanice, deoarece până în acel moment fostul ei soț se căsătorise pentru a treia oară.

Korda continuase să-i plătească o pensie alimentară substanțială până la moartea sa în 1956. Ea îi salvase viața în Ungaria când era o vedetă europeană de top care nu putea fi refuzată. Potrivit biografiei nepotului său, acest lucru l-a împiedicat pe Korda „de a rupe vreodată influenta Mariei asupra lui”, în ciuda căsătoriilor sale ulterioare.

Maria moare pe 15 februarie 1976 la Thônex, în Elveția.

Filmografie parțială: 
Ave Caesar! (1919) – A cigányleány / țiganca; Neither at Home or Abroad (Se ki, se be, 1919) – Antónia Farkas; White Rose (Fehér rózsa, 1919) – Gül Bejazet; Kutató Sámuel (1919); Number 111 (A 111-es, 1920) – Olga / Vera (ca Antónia Farkas); Totote di Gyp (1921); La vita e la commedia (1921); Il sogno d’una notte d’estate a Venezia (1921); Masters of the Sea (1922); Samson und Delila (1922) – Julia Sorel / Delila, Abimelech’s wife; A Vanished World (1922) – Anny Lind; The Unknown Tomorrow (1923) – Stella Manners; Everybody’s Woman (1924) – Theres Huber; Tragedy in the House of Habsburg (1924) – Maria Vetsera; The Moon of Israel (Die Sklavenkönigin sau The Slave Queen, 1924) – Merapi, The Moon of Israel; Holnap kezdödik az élet (1924) – Maria Korda; L’uomo più allegro di Vienna (1925) – Katy; Dancing Mad (1925) – Lucille Chauvelin; The Last Days of Pompeii (Gli ultimi giorni di Pompeii, 1926) – Nydia; Madame Wants No Children (1926) – Elyane Parizot; A Modern Dubarry (1927) – Toinette; The Guardsman (1927) – Schauspielerin; The Private Life of Helen of Troy (1927) – Elena din Troia; Batalla de damas (1928); Tesha (1928) – Tesha; A Modern Casanova (1928); Love and the Devil (1929) – Giovanna; Heilige oder Dirne (1929) – Lydia, Thereses Freundin; Queen of Fashion (1929) – Marion Gutman; Rund um die Liebe (1929) (imagini de arhivă); Die große Sehnsucht (1930) – rolul ei (ultimul rol de film).

Pentru susținerea propunerii scrieți comentariul „SUSȚIN” în sprijinul acesteia pe linkul: https://www.facebook.com/luk.dedeva/posts/pfbid02A3X5jrsiCTHQwyotsgXWEEPZszGJmFAQJVgJ1rKkA6J3U6fHjJtxoQ4RxyxvPkfzl 

Sursa: Biografia actriței Maria Corda scrisă de Lucian Ștefan
Imagini din revistele de cinematografice ale vremii unde a apărut des pe coperta acestora, precum şi în cărțile poștale cu vedete. Din biblioteca şi colecția personală a domnului doctor Lucian Ștefan.