Însemnări pe o veche carte „călătoare”: Evanghelia de la Snagov (1697)

Majoritatea vechilor cărți de cult păstrate în biblioteci au străbătut un drum lung de la ieșirea din tipografie, până la destinaţia actuală.

O astfel de „carte călătoare” este Evanghelia tipărită în 1697, care se află astăzi în Biblioteca Muzeului Municipiului Bucureşti. Am reconstituit istoria călătoriei acestui exemplar, cercetând însemnările scrise pe filele lui cu alfabet chirilic sau latin în secolele XVIII-XX.

Evanghelia din 1697, cea de-a treia ediție în limba română, a fost imprimată „cu voia” domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi „cu porunca” mitropolitului Țării Românești, Theodosie (1668-1672; 1679-1708) în Tipografia de la mănăstirea Snagov. Diorthositor al textului și tipograf a fost  ieromonahul Antim Ivireanul, la acea vreme egumen al mănăstirii Snagov (jud. Ilfov), care avea să ajungă mitropolit al Țării Românești (1708-1716). Încă de la apariție, „Evanghelia lui Antim” a fost o carte foarte căutată  iar prestigiul ei a rămas nealterat în timp, așa după cum o confirmă și însemnările pe care le prezentăm pe scurt în continuare.

Până în 1718 nu avem știri despre traseul Evangheliei din colecția bibliotecii. Călătorise fără îndoială de la Snagov la Buzău, pentru că aici o găsim în 1718 în proprietatea preotului Avram. De la nepotul lui, pe nume Dedul, a cumpărat-o la 20 decembrie 1718 popa Dragomir, fiul popii Necula din Buzău, cu 5 taleri și jumătate. La vânzare au fost de față mai mulți oameni, care au semnat ca martori  la sfârșitul însemnării (f. /3/ r). Motivul pentru care popa Avram și-a vândut Evanghelia cu puțin timp  înainte de Crăciun  îl aflăm din însemnarea făcută a doua zi de popa Dragomir: „Şi am cumpărat pe fomete eu, popa Dragomir de la popa Avram şi o vindea de fomete şi am scris să s(ă) ştie de cându fomete. Şi au fostu Domnul nostru Ion în scaun în Bucureşti. Dec(embrie) 21 le(a)t 7227 <1718>” (f. /3/ r). Domnitorul menționat în însemnare este Ioan Mavrocordat (1716-1719), iar foametea la care se face referire s-a manifestat cu putere în anii 1717-1719 în Țara Românească și Moldova în timpul războiului austro-turc (1716-1718) și epidemiei de ciumă.

Popa Dragomir a lăsat moștenire Evanghelia fiului său, popa Constantin. În intervalul 1765-1770 popa Constantin a împrumutat-o, apoi a vândut-o preotului Mitrea din satul Bonţeşti din fostul jud. Râmnicu Sărat (sat acum în jud. Vrancea). Popa Mitrea a făcut  mai multe însemnări pe carte, printre care și cea din 1770, din timpul războiului ruso-turc (1768-1774): „Să s(ă) ştie de când au robit turcii Ţara Rumunească şi Ţara Moldovii, pe unde au putut ajunge. Popa Mitre, maiu d(e)ni 5 1770” (f. 180 v). Fiul popii Mitrea, dascălul Toader nu a putut să mai păstreze cartea și vândut-o în 1793 cu șapte taleri lui Cârstea Gustă din satul Goleşti din fostul jud. Râmnicu Sărat (sat acum în jud. Vrancea). Tranzacția s-a făcut în biserică chiar în ziua în care a fost hirotonit preot, de sărbătoarea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (8 noiembrie). Zapisul de vânzare a fost scris pe carte și mai mulți preoţi, participanți la ceremonie împreună cu preotesele lor, au semnat ca martori (f. 98 v).

Foametea care a lovit Țara Românească în anii 1800-1801 l-a afectat și pe preotul Cârstea. În februarie 1802 a fost nevoit să-și vândă Evanghelia preotului Miron din satul Cârceiu (com. Budești) din fostul jud. Râmnicu Sărat (în prezent în com. Cotești, jud. Vrancea): „Să să ştie că această sfântă Ivanghelii este a popii lui Miron ot Cârceiu şi au cumpărat-o de la popa Crâstea Gustă din satu Goleşti de când foamete, în taleri 17” (f. 160 v). Pe la mijlocul secolului al XIX-lea cartea aparținea  preotului Pavel, după cum notează  el însuși fără a da alte amănunte  (f. /1/ v).

La  sfârșitul secolului al XIX-lea, când nu mai era folosită în cult, Evanghelia ajunsese la Costis Necolau Altiparmeli. El s-a semnat pe carte la 5 ianuarie 1886, arătând că este de origine din satul Târnovo, districtul Bitolia din Macedonia (f. /4/ v). La această dată se afla într-o localitate din  împrejurimile orașului Focșani, aşa cum rezultă din lista de cheltuieli pe care o notează pe una din file. Cum a intrat Evanghelia în proprietatea lui, în însemnări nu se spune. Necunoscute sunt și circumstanțele în care a ajuns cartea în Transilvania după 1900. În perioada interbelică ea era în posesia preotului Vasile Bârluţiu (1893-1968) din Teiuș (jud. Alba), care a donat-o la 4 august 1930 generalului Teodor Nicolau (1879-1852): „vrednicul fiu al Moților, în semn de amintire şi cu cele mai curate sentimente de afecţiune” (f. /4/ r). Generalul era comandantul Diviziei 1 Vănători de Munte cu garnizoana în orașul Aiud (jud. Alba) și un pasionat colecționar de cărți vechi.

După ieșirea de sub tipar în 1697, până în 1959, când a intrat în patrimoniul muzeului prin achiziție, acest exemplar a trecut prin mâinile a cel puțin 12 persoane, majoritatea preoți. A circulat în nord-estul Munteniei, de aici a trecut în Transilvania, apoi a fost adus la București. În drumul ei, Evanghelia românească din 1697 a fost citită în biserică, a fost vândută, cumpărată, împrumutată și dăruită și a ajutat familii în vreme de foamete. Chiar dacă în decursul timpului s-au imprimat alte noi ediţii, ea a continuat să fie dorită şi preţuită, la început ca odor bisericesc, apoi ca piesă de colecţie. 

Ilustrații

Fig. 1. Fila de titlu a  Evangheliei din 1697 (exemplar din Biblioteca MMB)

Fig. 2. Însemnări despre vânzarea cărţii în 1718

Fig. 3 Însemnări despre vânzarea cărții în 1793

Articol scris de Daniela Lupu de la Muzeul Municipiului București