
Mass-media scrie despre „Prima maşină electrică produsă în România” și despre „prototipul primei maşini electrice concepute şi produse în România”, ei bine nu-i așa!
Citez: „Prototipul primei mașini electrice concepute și produse în România, la Cluj, se vinde cu 450.000 de euro. Mașina are o autonomie de 300 de kilometri și este o bijuterie tehnologică cu motoare în roți, oglinzi retrovizoare înlocuite cu camere video, portiere cu senzori.
Prototipul, care nu are încă un nume, a fost prezentat zilele trecute la Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu, în cadrul unei manifestări ştiinţifice dedicate noilor tehnologii.”, scrie adevarul.ro la 20 martie 2024. Ei bine de ce nu-i așa cum scrie media?
Mașina electrică de la Timișoara
În anii 1978-80 la Politehnică s-a modificat un autoturism Dacia transformându-l în ce numim azi „mașină electrică”. Trebuia să i-o prezinte și lui Ceausescu la una dintre vizite (fiind inclusă în cele 10 posibile obiective de „vizitat” pentru vizita oficială a dictatorului), dar in final exclusă. De ce?
Profesorul Oprendek avea deja acte depuse pentru emigrare în Germania, deci indezirabil pentru gândirea de atunci. Domnul profesor a și plecat în Germania apoi în Statele unite ale Americii, însă inovația profesorului Oprendek a fost testată și verificată. Dacia transformată avea pe portbagaj avea un panou solar de tip NASA, pentru reîncărcare, iar înăuntrul portbagajului erau bateriile.
De la fostul fotbalist la „Poli” Timișoara ing. electro. Ionel (Neluțu) Bungău supranumit „Marele blond” şi „Tunarul din Banat”, căsătorit cu o orăștiancă, am aflat (după revoluție) ca mașina Dacia electrică a fost mutata atunci la reprezentanta „Dacia” din municipiul Timișoara iar de acolo nu se mai știe nimic de soarta ei.
Mașina electrică de la Târgu Mureș
„RO Prototip se numea mașină electrică din 1989, realizat de specialiștii de la fabrica Electromureș din Târgu Mureș la cererea directorului Ioan Oltean. Electronica de control a fost proiectată și construită de Zoltán Tóth. István Szabó și Sándor Szabó, precum și alți experți de la departamentul de prototipuri mecanice și de la laboratorul de electronică au depus multă muncă pt. realizarea mașinii.”
„Îmi amintesc și eu de mașină, deoarece tatăl meu mă lua uneori cu el la serviciu și în câteva dintre aceste ocazii m-am uitat la mașină în laboratorul de electronică (tata nu lucra la proiect).
Electronica de control a fost proiectată și construită de Zoltán Tóth. István Szabó și Sándor Szabó, precum și alți experți de la departamentul de prototipuri mecanice și de la laboratorul de electronică au depus multă muncă pt. realizarea mașinii.”
În fotografie este Sándor Szabó la volan în timpul primului test drive.
Iar ca final Dacia electrică din SUA
Dacia electrică există deja, încă dinainte ca „Spring” să apară. Când a fost produsă, Elon Musk purta scutece
Istoria Daciei electrice începe în România, în 1969 mai exact, atunci când fabrica de la Mioveni scotea pe piață modelul Dacia 1300. Era în fapt un Renault 12, legenda vremurilor spunând că spionii Securităţii au furat patentul de la fabrica Renault din Franța şi l-au adus în România pentru construcția mașinii. De altfel, Dacia 1300 şi Renault 12 au fost lansate, în paralel în România şi Franța, în acelaşi timp.
Puțini știu că prima Dacia electrică exista deja. Însă nu a fost realizată în România (ci în Statele Unite) și nu a purtat sigla Dacia (ci Renault, fiind vorba de un Renault 12), dar și mai puțini știu că unul dintre cele numai două exemplare despre care se știe a ajuns în garajul unui român din New York – Eduard Palaghiță.
Povestea a început în anii ’70, când perspectivele crizei energetice au împins companiile americane să caute alternative la petrol. Pentru a reduce dependența economiei americane de petrol, guvernul a inițiat mai multe programe pentru dezvoltarea de mașini electrice, iar operatorii de flote auto au fost încurajați să folosească pe cât posibil astfel de vehicule cu propulsie electrică. În acest context lua naștere un start-up – Electric Vehicle Associates (EVA).
Compania fondată în Cleveland (Ohio) a devenit repede cunoscută pentru conversia mașinilor pentru a folosi sisteme de propulsie electrice. Între 1974 și 1982, EVA a produs mai multe modele electrice, printre care un monovolum, un pick-up, mai multe autobuze, un Ford Mustang, un Ford Fairmont (sub denumirea Current Fare), un break AMC Pacer (Change of Pace) și un Renault 12 (Metro). Povestea noastră este despre acesta din urmă.
Modelul de bază pentru EVA Metro a fost un Renault 12 cu transmisie automată cu trei trepte. Primul model electric realizat pe platforma pe care a fost construită și Dacia 1300 ave o masă de circa 1.450 kg, semnificativ mai mare decât a mașinii cu propulsie convențională. Aceasta se datorează celor 16 baterii cu plumb care asigurau sursa de energie a mașinii. Cu un plin de baterii, mașina putea rula 93 km la o viteză de 40 km/h, 60 km la o viteză de 55 km/h, sau 53 km la o viteză de 90 km/h, care era și viteza maximă pe care o putea atinge.
EVA Metro, testată de NASA
EVA Metro accelera de la 0 la 48 km/h în mai puțin de 15 secunde, și de la 0 la 72 km/h în 27 de secunde. Nu era tocmai o rachetă sol-sol, dar trebuie să ne reamintim că nici Dacia 1300 nu era chiar o sportivă autentică, având nevoie de circa 20 de secunde pentru a ajunge la 100 km/h. Ceea ce-i lipsea în performanțe, EVA Metro a suplinit în popularitate, mașina făcând parte din parada de inaugurare a președintelui american Jimmy Carter, în 1977. Mai multe exemplare EVA Metro au fost fabricate în anii ’70, inclusiv o flotă de șapte mașini care a fost exportată în provincia canadiană Manitoba. În prezent, doar două exemplare au supraviețuit, unul în Canada și unul în Statele Unite.
Interesant, mașina a fost testată de NASA în 1975, inclusiv în ceea ce privește testele de impact de la o viteză de 48 km/h. Rezultatele au fost neașteptat de bune, în special pentru un model din acea perioadă, cu o structură care trebuia să reziste unei creșteri substanțiale a masei, datorată bateriilor cu plumb.
EVA Metro a ajuns în garajul unui român
Românul Palaghiță este un cunoscut colecționar de mașini, ajuns celebru în special pentru popularizarea modelelor Dacia pe continentul american. Eduard are o Dacia 1300 pe care o conduce în New York și păstrează legătura cu alți colecționari, pe care i-a îmbolnăvit de microbul Dacia.
…………………………
Surse: Istorii orale din manuscrisul de sertar „Oamenii, case, locuri”;
„La Târgu Mureș se făceau mașini electrice înainte să fie la modă”,
La Târgu Mureș se făceau mașini electrice înainte să fie la modă
„Americanii au avut o Dacie electrică încă din anii ’70. Cum a ajuns să fie testată și de NASA” https://www.wall-street.ro/articol/Auto/297750/americanii-au-avut-o-dacie-electrica-inca-din-anii-70-cum-a-ajuns-sa-fie-testata-si-de-nasa.html#gref
Sursa foto:
László Csaba Levente, mașina de la Tg. Mureș
Eduard Palaghiță, mașina din SUA
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.