La moartea lui Ion Cuceu

A început călătoria pe drumurile cerului și ale pămîntului pentru profesorul nostru Ion Cuceu. Este, din păcate, ultimul mare folclorist din galeria cercetătorilor dedicați folclorului românesc, școală ardeleană formată în jurul lui Ion Mușlea și continuată de Ovidiu Bârlea. Ion Cuceu și Nicolae Bot au fost doi dintre cei care l-au continuat pe Ovidiu Bârlea și l-au readus definitiv în patrimoniul Clujului.

Cum va trece Ion Cuceu vămile pustiei, văile și pragurile văzduhului, numai Dumnezeu îl poate vedea. Este de crezut că o va face lin și împăcat și va avea deschise porțile cerului, ca răsplată pentru că și-a dedicat toată viața cercetării folclorului românesc și pregătirii studenților pentru cunoașterea acestuia. O viață întreagă, Ion Cuceu a cercetat zone și obiceiuri (mai ales Valea Gurghiului), genuri și semnificații, a cules, a arhivat și a „săpat” la semnificațiile adînci ale folclorului nostru. Nu e vorba numai de texte și cîntece. Școala de la Cluj s-a aplecat asupra bogăției spirituale (text, limbă, muzică și ritual) a obiceiurilor rurale. De la evenimentele principale ale vieții (naștere, nuntă, înmormîntare) pînă la obiceiurile agrare și de interpretare a manifestărilor naturii, totul a fost abordat din perspectivă etnologică. De altfel, școala folcloristică de la Cluj a continuat cercetarea și publicarea monumentalului Chestionar al lui Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Toți cei care și-au dedicat viața acestui domeniu vin din lumea satului și au înțeles că, dincolo de ce se poate auzi și vedea în expresii ale culturii populare, se află semne, informații și legături adînci între om și univers, practici magice pre-creștine, reunite într-un corpus de texte, ritualuri, obiceiuri, datini, practici și credințe. Și toate acestea vin de la originile poporului nostru și stau ca fundamente ale spiritului românesc. A existat o civilizație rurală românească de proporțiile unei mari culturi bazată pe un tip de gîndire, pe o viziune asupra cosmosului și a vieții. Din păcate, o mare parte din componentele acesteia s-au pierdut. Și ce ne-a mai rămas este, în parte, tezaurizat în opera unei generații de folcloriști, încheiată cu profesorul Ion Cuceu.

Poate că mulți dintre cititori își imaginează că folclor este doar muzica populară care poate fi văzută pe micul ecran, care ocupă deja mai multe canale de televiziune. Toți cei care s-au aplecat serios asupra folclorului românesc zîmbeau cu amar cînd se întîlneau cu acestea. Ce a rămas, ce se difuzează pînă la exasperare și ce produc cîntăreți la modă, care se laudă cu creațiile proprii este doar imitație muzicală ieftină, de periferia domeniului. Foarte rar mai putem avea parte de reîntîlniri cu folclorul adevărat, parte din obiceiuri și ritualuri străvechi, conservat după norme științifice. Foarte rar conservarea și cercetarea acestuia mai este o muncă științifică, iar cei care o mai fac nu prea mai au parte decît de satisfacțiile personale și de anonimatul muncii lor. Pentru Ion Cuceu, secondat în multe dintre lucrările sale de Maria Cuceu, a fost preocuparea sa de o viață și toată munca sa are valoarea unei opere dedicată culturii populare românești.
Pentru toți studenții Facultății de filologie din Cluj, profesorul Ion Cuceu a fost, alături de Ion Șeuleanu și Nicolae Bot, un inițiator al celor tineri pentru întîlnirea cu valorile civilizației arhaice de pe teritoriul României.

Pe mulți dintre noi ne-a purtat de mînă printre misterele și prin adîncurile universului din care ne tragem.