Lăcomia şi prostia distrug Sarmizegetusa romană. Apelul profesorului Ioan Piso  

Lucrările de restaurare derulate de Consiliul Judeţean Hunedoara la Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa sunt contestate vehement de profesorul emerit dr. Ioan Piso, cel care a condus cercetarea arheologică în capitala provinciei romane Dacia din 1990 până în 2018.

Într-un interviu pentru Gazeta de Cluj, fostul director al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT), profesorul emerit dr. Ioan Piso face un apel pentru salvarea oraşului antic.

„Mult prea multe au căzut în această țară pradă lăcomiei și incompetenței. Fac un apel public la adresa Dnei Raluca Turcan, Ministru al Culturii, să salveze Sarmizegetusa romană, să-i pună la punct pe profitori și să supună discuției specialiștilor competenți toate propunerile de restaurare”, transmite marele cercetător.

Originar din Hunedoara, licenţiat în istorie veche şi arheologie, profesorul Piso şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii academice oraşului antic situat pe raza comunei Sarmizegetusa de lângă Haţeg. Profesorul Piso cercetează fosta capitală a provinciei romane din Dacia încă din 1973, de pe vremea când era asistent la Catedra de istorie universala a Universitaţii „Babes-Bolyai” Cluj. Vezi mai multe detalii AICI.

Profesorul Piso este scandalizat de proiectul lucrărilor de restaurare la Ulpia Traiana, de soluţiile aberante şi de aranjamentele politice care sacrifică monumentul în goana profitorilor după bani şi căpătuială. Redăm mai jos un fragment din interviul acordat de profesorul Piso pentru Gazeta de Cluj:

„R: Cum ați perceput deciziile și acțiunile directorului Felix Marcu referitoare la proiectele de restaurare și conservare a sitului arheologic Sarmizegetusa romană?

Ioan Piso: Este și aici nevoie de un preambul. Administrarea sitului i-a revenit muzeului din Deva, iar conducerea științifică Universității clujene chiar înainte de anul 1918, iar această situație s-a perpetuat până în zilele noastre. Se împlinesc 50 de ani de când eu însumi am pus prima dată piciorul în Sarmizegetusa romană, ca membru al echipei regretatului Hadrian Daicoviciu, după decesul căruia mi-am făcut propria echipă. Împreună cu aceasta am dezvelit în anii 1988-1996 întregul For al lui Traian (forum vetus), care, prin măreție și mesajul istoric, este, fără nicio îndoială, cel mai important monument arheologic al Daciei romane. Pentru a fi cu adevărat pus în valoare, trebuia restaurat. Nicio autoritate a statului nu a dorit să se implice.

Continuitatea cercetării arheologice a unor obiective esențiale pentru Dacia și pentru istoria romană, cum ar fi Forul Nou (forum novum) sau templul palmyrean, a fost pusă în pericol de intruziunea neavenită a lui Ioan Aurel Pop. Ne separau multe, printre altele atitudinea față de Roșia Montană – în vreme ce eu mă băteam din răsputeri pentru salvarea ei, dl. academician făcea parte din „Grupul de sprijin pentru proiectul Roșia Montană”, de partea companiei canadiene. Am fost dați afară de pe șantier în anul 2009 și, din nou, în 2012-2015. Că monumentele și cercetarea arheologică au avut de suferit în urma haosului creat, nu a părut a interesa pe nimeni. Ne-am reluat activitatea în 2016, în urma demersului dlui Vlad Alexandrescu, merituosul Ministru al Culturii din acel an. În 2017 am fost înlocuit la șefia șantierului cu Felix Marcu de către Ioan Aurel Pop. Nu înlocuirea în sine mă deranjează. Oricine trebuie să înțeleagă că o șefie nu poate fi veșnică și că schimbul de generații este cât se poate de sănătos. Esențial este însă ca noul venit să-și facă treaba în mod profesionist. Nu mică mi-a fost mirarea că în primii cinci ani (2017-2021) Felix Marcu nu a trecut pe la Sarmizegetusa decât cel mult în vizită, fără a face personal săpături. I-au sticlit ochii de-abia când au apărut banii din PNRR. Sprijinit de un grup de interese, alcătuit din persoane dintr-o anumită parte a spectrului politic și de firme de arhitectură „de casă”, a pus mâna pe cele mai multe dintre fondurile PNRR destinate arheologiei. Două dintre proiecte privesc Sarmizegetusa romană, ceea ce în sine nu este rău. Atât doar, că desemnarea acestui sit s-a făcut printr-un fals grosolan. Fondurile PNRR erau destinate limes-ului, adică frontierei Daciei romane, or toată lumea știe că Sarmizegetusa se află în centrul provinciei. Unul dintre proiecte privește intrarea în Forul lui Traian. Reamintesc că acest monument a fost săpat de mine împreună cu echipa mea, iar rezultatele și întreaga documentație le-am fost publicat în volumul Le forum vetus de Sarmizegetusa, apărut în Editura Academiei în anul 2006 și aflat la îndemâna oricui. Normal și academic ar fi fost ca proiectul să fi fost discutat cu cel care a dezvelit acest for și care are soluții și analogii la îndemână. Felix Marcu a conceput însă proiectul în cel mai mare secret, secondat de un arhitect, despre care știu că a restaurat cetatea de la Bologa, unde responsabil este tot Felix Marcu, și cu care se pare că are mai multe proiecte comune. Nu îl recomandă însă nimic pentru restaurarea monumentelor antice. Prin asta, Felix Marcu a încălcat și protocolul în vigoare al șantierului, conform căruia zona forurilor din Sarmizegetusa erau în responsabilitatea noastră. Cu alte cuvinte, am fost dați afară de aici. Le-am citit până la urmă proiectul, pentru ca să constat că este plin de soluții nepotrivite și chiar aberante. În august 2022 am făcut împreună cu colegul Ovidiu Țentea o întâmpinare, propunând soluții alternative, dar până în acest moment, adică nici după 17 luni, Felix Marcu nu ne-a dat vreun răspuns. Am adresat împreună cu întregul colectiv și o interpelare către Comisia Națională de Arheologie, pentru a semnala această situație”.

Lucrările de restaurare cu tribune metalice la Amfiteatrul din Ulpia Traiana Sarmizegetusa sunt în valoare de cinci milioane de euro şi au fost finanțate aproape în întregime prin Programul Operaţional Regional (POR) 2014 – 2020.