Le Figaro: sfârșitul jalnic al domniei lui Klaus Iohannis

Președintele în funcție, al cărui mandat a fost prelungit după anularea votului care urma să-i nominalizeze succesorul, este considerat responsabil de criza politică, scrie Le Figaro
O inscripție cu vopsea albastră a apărut duminică pe peretele palatului prezidențial. „Trădătorule, pleacă!” se poate citi la adresa șefului statului, Klaus Iohannis, pe care mulți îl consideră responsabil pentru actuala criză politică. Pe 6 decembrie, instanțele au citat suspiciuni de ingerință rusă pentru a anula în ultimul minut al doilea tur al alegerilor prezidențiale, cu riscul de a cufunda țara în necunoscut.
Organizarea unor noi alegeri fiind amânată, președintele actual rămâne în funcție și tocmai l-a renumit în funcția de șef al guvernului pe liderul Partidului Social Democrat, Marcel Ciolacu. „România este condusă de un președinte ilegitim care și-a prelungit mandatul pe termen nelimitat și pe cont propriu, precum dictatorii africani”, spune cronicarul politic la Prima TV Sebastian Zachmann.
Cu trei săptămâni mai devreme, cu ocazia sărbătorii naționale, Klaus Iohannis le trimisese compatrioților săi un mesaj de regret. „Vă cer iertare”, a declarat el, „ pentru că am luat de-a lungul anilor decizii care v-au nemulțumit și pe care, foarte probabil, nu le-am explicat suficient”
Aducându-l pe candidatul de extrema dreapta Călin Georgescu în fruntea primului tur al alegerilor prezidențiale, alegătorii români le-au transmis liderilor lor o respingere fără ambiguitate. Pentru Silvia Marton, profesor de științe politice la Universitatea din București, „mea culpa a președintelui Iohannis a venit prea târziu pentru a-l exonera de responsabilitatea sa politică și morală într-o criză atât de gravă”.
Regele leneș
La 65 de ani, al șaselea președinte al României își încheie al doilea mandat fiind la fel de disprețuit de compatrioții săi pe cât este de apreciat de omologii săi europeni. Văzut din București, fostul profesor de fizică este considerat atât de distant încât detractorii săi îl compară cu un rege leneș, reproșându-i că petrece mai mult timp în orașul natal, Sibiu, sau în deplasări costisitoare în străinătate decât la biroul său prezidențial.
La Bruxelles, însă, colegii săi, șefi de stat și de guvern, îi apreciază fiabilitatea în perioade de criză.
„În ciuda multiplelor crize traversate în ultimii ani, el a rămas foarte clar în angajamentul său european și s-a străduit să garanteze stabilitatea țării sale”, mărturisește un diplomat european.
„Din păcate, nu același lucru se poate spune despre Viktor Orban sau chiar despre liderii polonezi, care și-au lăsat agricultorii să împiedice importurile de cereale ucrainene la granițele lor…”

Când a venit la putere, mulți erau fericiți să aibă un președinte decent și muncitor. Dar până la urmă, ne vom aminti mai presus de toate că a tăcut foarte mult…
Radu Magdin, politolog