Lecturi și perspective literare

Apărut la Editura Caiete Silvane, noul volum al lui Menuț Maximinian, „Lecturi  O perspectivă subiectivă” nu poate trece neobservat datorită aplecării atente/persistente asupra fenomenului literar actual, nu fără un sentiment de discrete afinitate…

O afinitate pe care nu o practică numai din instinct, elanul spiritului îl depășește pe cel al admirației lăsând loc unui ecou perfect conștient, programatic; avem de a face cu un impuls imperativ de încadrare într-un mecanism interpretativ. Riscul de a fi subiectiv, așa cum sugerează și autorul, este inevitabil însă spectacolul lecturii curge de la sine, duce la convertire; este construit pe revelație. Cronicile din această carte sunt apărute în perioada 2021-2023 în revistele de cultură: Caiete Silvane, Mișcarea Literară, Neuma, Apostrof, Tribuna, Nord Literar ș.a. și sunt structurate tematic, modelând treptat imagini ce nu pot fi privite superficial. Intuițiile interpretative par a ilustra o condiție a propriei identități, foița de turnesol a imaginii paradigmatice…

Capitolul „Sensuri/ Contrasensuri” aduce în atenție rolul filozofului în lume și nu numai, așa cum răzbate din dialogul lui Andrei Pleșu cu Gabriel Liiceanu, reflectat prin intermediul volumului „Despre destin”, pe tărâmuri ale gândirii alese: „Roata destinului, urzeala sorții și chipurile neașteptate ale ursitei, culturi și civilizații, libertatea omului de a-și asuma propriile fapte, Dumnezeu, fatalitate, despre toate acestea ,și multe altele, este vorba în acest dialog care ne învață că << nu orice viață presupune un destin>>”.

Ana Blandiana este evocată la marcarea celor opt decenii de viață odată cu volumul de dialoguri cu Serenela Ghițeanu „Cartea cu delfini” la fel ca și Andrei Oișteanu cu ale sale „Moravuri și năravuri- eseuri de istorie a mentalităților”. Și aici discursul criticului își face simțită prezența:

„Această incursiune prin istoria mentalului românesc, abordată într-un mod cursiv, dar și provocator prin cele șaisprezece capitole, este o frescă pe care A.O o propune generațiilor actuale. O perspectivă nouă care nu exclude teoriile înaintașilor, pe care le așază în acest volum și care, împreună cu gândurile celui care fericit îmbină noțiunile de antropologie, istorie și etnologie, dau un tot unitar.”

Din „Literatura, dincolo de ecuații”, remarcăm rândurile despre volumul de eseuri al Irinei Petraș, „Efectul de crepuscul”:

„Despre capacitatea de a contura lumi, despre prelungirea visului în realitate, despre modul în care apără lumea culturală am scris de multe ori. De această data remarcăm structurile semantice pe care Irina Petraș le așază în textele ei pornind de la rădăcini, de la istoria în care de multe ori am stat cuminți lăsând loc invaziilor dinspre toate punctele cardinale, uitând să stăm drepți în fața lumii, la modul în care știm să ne respectăm limba și cultura sedimentată de sute de ani…”

Analize atente sunt dedicate scriitorilor Adrian Popescu și cărții sale de dialoguri cu Vlad Moldovan, „Începutul fericit și speranța”, Robert Șerban –„Numai copilăria e glorioasă”, în dialog cu poetul și fostul disident politic Dorin Tudoran, Sorin Preda, nepotul de frate al lui Marin Preda cu al său „Moromeții-ultimul capitol”. La Andreea H. Hedeș, într-un alt capitol al cărții, criticul remarcă eseurile pline de nerv, scrierile sale: „întotdeauna, la masa poveștilor, personajul principal este cuvântul. Poezia, critica literară, eseurile și proza pornesc toate de la un fir invizibil care le leagă între ele ca o matrice în care importantă este aducerea în față a cuvântului”, creionând destine și creând lumi „pe linia foarte subțire ce desparte realismul cotidian de fantastic”.

Alte incursiuni interesante ne par a fi cele în lumea fascinantă a oniricului „marca” Mircea Cărtărescu ori în „Marea carte a uitării” a nu mai puțin cunoscutului Gabriel Chifu, o reflexie profundă despre trecut/ prezent/ efemer în oglinda puterii, adevărului și vulnerabilității. De la masa regală a poeziei din capitolul intitulat „Strigătul poetului” nu puteau lipsi Ion Mureșan, poetul ce are „puterea de a te izgoni din fotografie, dar și de a te așeza în luminile reflectoarelor, de a te purta prin lunci ninse sau prin timpuri ancestrale în care se nășteau copii cu două capete aduse în actualitate”, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu, Ioana Crăciunescu, Olimpiu Nușfelean, Bogdan Alexandru Stănescu, Alexandru Vakulovski, Marin Mălaicu-Hondrari, Viorel Mureșan, Ion Buzu, Nicolae Avram și Ioan Cioba.

Un capitol cu totul și cu totul special, „Împotriva uitării”, este cel dedicat jurnalului de trăire și călătorie ilustrat prin creațiile Cleopatrei Lorințiu, Marius Chivu și a Episcopului Europei de Nord, Macarie. Jurnalul primei autoare, soția regretatului poet Gheorghe Tomozei, surprinde secvențe inedite, amintiri din viața literară. Despre cărțile de călătorie ale lui Marius Chivu, „Trei săptămâni în Himalaya”, „Trei săptămâni în Anzi” și „Trei săptămâni în Atlas” s-a scris nu puțin. Se vede însă o anumită apetență a lui Menuț Maximinian pentru un astfel de gen de scrieri ce sunt în viziunea sa „un fel de mărturie antropologică, sociologică și turistică a oamenilor pe care călătorul îi întâlnește în drumul său, o mulțime de detalii semnificative purtându-ne alături de ei în această lume”. Lume, de altfel, bine conturată în literatura română și evidențiată de critic, de la Dinicu Golescu și Bolintineanu, până la Adrian Marino, Octavian Paler și A.E. Baconsky…

Aceasta este de altfel și concluzia autorului, nimic nu poate înlocuii jurnalul, călătoria dintr-o lume concretă întruna inițiatică, profunzimile eului și ceea ce are mai distinct conștiința, acest „sentiment al universului”, nici măcar ascensiunea internetului. În prezența unor asemenea texte, totul se petrece cu o asemenea -și îndeosebi-succesiune a imaginilor și inflexiunilor critice încât devine o lectură captivantă, între geneză și rezultatul final, eliberată de termeni savanți dar cu o reală putere de rezonanță a cuvântului și o esențială „materializare a imaginarului” iar asta e meritul incontestabil al autorului.