Lupta de pe Câmpul Pâinii (13 Octombrie 1479)

Un moment de referință din istoria Transilvaniei, desfășurat în apropierea municipiului Orăștie, a fost bătălia de la Câmpul Pâinii, din 13 octombrie 1479.

«Acesta e Câmpul Pâinii! Se pare că natura a făcut anume acest areal pentru lupte – şi lupte nu de oameni ci de giganţi» (Aron Densuşianu, 1864)

« […] faptele lor minunate azi sunt cântate la ceteră. Nu melodii de dragoste sunt răspândite, ca la noi, ci faptele bravilor eroi, a lui loan de Hunedoara, Matei Corvin, Paul Kinizsi, bătrânul Istvân Băhory» (Johannes Cuspinianus, 1473-1529)

«Poate mai mult decât oricare exemplu medieval transilvănean, lupta de pe Câmpul Pâinii, petrecută pe 13 octombrie 1479, a oferit şi oferă modelul unităţii creştinilor împotriva pericolului turcesc, tăria unor caractere, sacrificiul în luptă şi eroismul unor elite. Actorii săi au fost nume sonore, unele cu aură de legendă: Istvân Bâthory, voievodul Transilvaniei, Paul Kinizsi (Pavel Chinezu), comite de Timișoara şi comandantul părților de sud ale regatului maghiar, Laiotă Basarab, fost domn al Țării Românești, refugiat în Transilvania la Brașov, Basarab al IV-lea cel Tânăr (Ţepeluș), domnitorul Ţării Româneşti, despotul sârb Demeter Jaksic, celebrul Isa-bei, sfetnic al sultanului Mohamed II şi alţii. În plan strict istorico-politic, deznodămânutul luptei a însemnat, pe fondul victoriei coaliţiei antiotomane, un moment de respiro pentru lumea creştină. În planul mentalului colectiv, lupta a creat pe unul dintre cei mai mari eroi ai Ungariei medievale: Paul Kinizsi. Nu întâmplător, primul lied al literaturii epice maghiare este cel care omagiază faptele eroului. La fel, nu surprinde deloc faptul că în sudul Transilvaniei, şi în mod special în cea a Câmpului Pâinii, s-au conservat atâtea legende care-l au în prim plan pe artizanul victoriei din toamna lui 1479.», scria Cristian Ioan Popa în lucrarea „Lupta de pe Câmpul Pâinii (13 Octombrie 1479). De la Universalitatea Lied-ului Medieval la recuperarea eroilor naționali”

Regretatul coleg de breaslă, eruditul ziarist Ștefan Ciocan îmi trimitea de ceva vreme (septembrie 2017) un articol, spre publicare în Foaia Interesantă, cu referire la Lupta de pe Câmpul Pâinii, în acel an îl publicase-m în formatul tipărit, astăzi 13 Octombrie 2021 reiau pentru dumneavoastră articolul „Istoria cum nu e scrisă în manuale. Bătălia de la Câmpul Pâinii, o filă glorioasă din istoria Transilvaniei” în aceiași „Foaie Interesantă” însă în format online:

«Vrând să-și consolideze influența în Țara Românească, turcii avertizau regatul maghiar că orice ingerință la sud și est de Carpați nu va rămâne fără urmări. Transilvănenii aveau informații despre intențiile turcilor atât de la spionii sași, cât și din corespondența cu domnii Moldovei și Țării Românești.

Pregătiri de luptă

Principele Báthory se afla din 14 august în cetatea Sebeșului unde primea informații cu privire la pregătirile turcilor. O puternică armată (c. 40.000 oşteni) condusă de paşa de Vidin, Ali Mihaloglu şi Iskender bey, trece Dunărea pe la Orşova. Alături de un corp de oaste muntean condus de Basarab Ţepeluş, se îndreaptă spre Transilvania. Expediția otomană a fost îndreptată inițial către Sibiu, dar orașul a fost evitat în ultimul moment. Armatele otomane înaintează pe Valea Oltului, mergând până la confluenţa cu Lotrul, după care, se despart, pentru a cuprinde o arie cât mai largă.

Oastea condusă de Ali bey coboară pe Valea Sebeşului, cealaltă, condusă de Iskender bey, coboară spre Haţeg şi Caransebeş. Acestea atacă şi jefuiesc Sebeşul, Alba Iulia, Haţegul şi Hunedoara, după care fac joncţiunea pe Valea Mureşului. Aflați în zona Orăștiei, turcii au plănuit întoarcerea în ziua următoare în Țara Românească. În aceeași zi, voievodul Transilvaniei, Ștefan Báthory, și-a adunat trupele în cetatea Alba Iulia și a cerut ajutorul comitelui de Timiș, Paul Kinizsi și al despotului sârb, Dmitar Jakšić. Urmărind turcii, care s-au deplasat de la Sebeș spre Orăștie, trupele lui Bathory și-au ridicat tabăra pe marginea deluroasă ce împrejmuiește Câmpul Pâinii, numită de atunci Tăbărâște. Turcii s-au oprit la Șibot și s-au pregătit de bătălie. Lângă Orăştie, otomanii au întâlnit armata creştină, din care făceau parte trupele voievodului Transilvaniei Ştefan Báthory de Ecsed (1479 – 1493), oastea condusă de primarul Sibiului, Georg Hecht, un mic corp ce avea în frunte pe comitele Timişoarei şi căpitanul general al armatelor maghiare, Pavel Chinezul (Kinizsi Pál ), un grup de munteni, strânşi de fostul domn Laiotă Basarab, alături de sârbii despotului Vuk Branković (1471 – 1497), în total 12.000 – 15.000 de oşteni. Lupta se dă pe Câmpul Pâinii, în apropierea Orăştiei. Oastea creştină era flancată de steagurile secuieşti şi de banderiile nobiliare, în stânga, şi de steagurile săseşti şi româneşti, pe dreapta, în centru aflându-se cavaleria grea.

Evenimentul descris de un martor ocular

Trupele voievodului Ştefan Báthory dau primul atac, cea mai mare parte a muntenilor, plasaţi în fruntea oştilor otomane, fiind ucisă. Ele sunt copleşite de oastea otomană net superioară. Evenimentele de la Câmpul Pâinii au fost descrise de un martor ocular, sas transilvănean. Aproximativ 30.000 de turci au murit în luptă, în timp ce voievodul Transilvaniei Báthory István și comitele Timișoarei Kinizsi Pál, au pierdut peste 8-10.000 de luptători, maghiari, sași, vlahi ardeleni, sârbi și vlahi munteni. Sașii din Transilvania au deschis atacul, dar au fost învinși; vlahii din Transilvania au urmat soarta lor, multi fiind răniți sau uciși, iar mai târziu, linia maghiară a presat să se retragă în centru.Báthory a atacat apoi cu cavaleria lui grea. Báthory a fost grav rănit, „calul lui a fost ucis sub el.” Înconjurat de un „zid de cadavre” şi mai mult mort decât viu, el a fost pe cale să piardă lupta atunci când armata lui Kinizsi a apărut neașteptat (se pare că de fapt el a fost prezent de la început la locul bătăliei). Aproximativ 900 de sârbi sub conducerea lui Demeter Jakšić la care se adăugau „numeroșii curteni ai regelui”, au început atacul împotriva turcilor. Turcii, care au fost luați prin surprindere, au fost măcelăriți de către furiosul Kinizsi și, după un nou atac, el a reusit să-l salveze pe Báthory. Puținii turci care au supraviețuit masacrului au fugit în munți, unde majoritatea au fost uciși de către populația locală.

Ali bey, care vorbea românește, a îmbrăcat niște haine țărănești pe el și a reușit să fugă în Valahia Transalpină. Bătălia are un important ecou, atacurile otomane asupra Transilvaniei se răresc, iar cele care au loc sunt mai puţin primejdioase.”

Legenda lui Pavel Chinezu

O legendă spune că după luptă s-ar fi încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți. În amintirea victoriei împotriva turcilor la dispoziția regelui Matia Corvin a fost ridicată o capelă pe locul unde au fost înhumați eroii transilvăneni. Aceasta a fost demolată în anul 1780 pentru că se afla într-o stare avansată de degradare. Pe locul fostei capele a fost ridicat în 1818 un monument de piatră având inscripția „Locul cladis Stephani Bathori et Pauli Kinisi turcis datae”. Monumentul a fost distrus în timpul Revoluției de la 1848 din Transilvania. Actualul monument este ridicat în 1929 prin grija istoricului Nicolae Iorga.» Scria regretatul ziarist Ștefan CIOCAN

«Maghiari, saşi sau români, cu toţii au uitat că respectul pentru înaintaşi trebuie materializat şi în fapte, nu doar în intenții. Iar un prim demers util ar fi refacerea unei tradiţii de comemorare în comun a eroilor Evului Mediu transilvănean. Jerbele cu tricolorul Ungariei, puse pe mormântul lui Ioan de Hunedoara la Alba Iulia, şi cele cu tricolorul României, sprijinite pe monumentul cu bustul lui Paul Kinizsi de la Şibot, ar putea să însemne că – deşi fac parte din etnii opuse celor care-i cinstesc, urmaşii şi-i asumă, dar îi şi revendică, într-un mod care transcende astăzi nu doar istoria scrisă, ci şi naţionalitatea», completează istoricul Cristian Ioan Popa.

PS

Pentru mai multe date despre bătălie puteți accesa linkul: https://clalindar.files.wordpress.com/2021/10/14_ci_popa.pdf