Mă întorc la mine, mă întorc către medicul din fața șevaletului, la Oamenii tăi, la tine Orăștie

Bun regăsit, îmi zic! O vint vremea să mă întorc spre noi, cu grijă și povești. Fie că sunt intersecții între știință și dragoste, fie că sunt decizii providențiale ori lucruri ce par firești, avem de toate în orașul ce-n luna Noiembrie v-a împlinii 800 de ani de atestare. Cineva a dorit să treacă începutul de septembrie ca sărbătorire.
Un alt 10 septembrie, de ăst dat al lui 2024, îmi reaminteşte de doamna ce-mi spunea: „Toată viața mi-a plăcut să pictez. Mă refugiez în pictură și, când sunt în fața pânzei, uit de toate problemele, sunt într-o lume a mea, o lume plină de suflet și culoare“. Este Georgeta (Jesi) Filip medicul din fața șevaletului, Omul ce trăiește așa cum simte, ce-și aniversează ziua de naștere.

Jesi Filip s-a născut la 10 septembrie în Orăștie. Absolventă a Liceului „Aurel Vlaicu” din aceeași localitate, ca mai apoi să absolve Facultatea de medicină și farmacie, Cluj Napoca. Medicul Georgeta (Jesi) Filip este în același timp o romantică incurabilă cât și cuceritoare plină de dinamism. Frapează, la întâlnirea cu opera sa, armonia contrariilor: forţă şi sensibilitate, reflecţie și energie.
Jesi Filip își găsește refugiul în pictură. „Toată viața mi-a plăcut să pictez. Mă refugiez în pictură și, când sunt în fața pânzei, uit de toate problemele, sunt într-o lume a mea, o lume plină de suflet și culoare“, povestește Jesi Filip.
Pentru ea, fiecare tablou este o trăire, o fărâmă de suflet amestecată în culoare și așternută pe pânză. O fereastră a sufletului deschisă spre cei care știu să se bucure de un demers artistic sincer. Tablourile doamnei Filip sunt extrem de sincere, pictate fără pic de „ipocrizie“, în culorile ei se simte adevărata bucurie de a picta.
„Eu pictez mai mult peisaj, flori, dar în ultima vreme nu am mai pictat flori, nu știu de ce. Poate de la invazia asta de flori peste tot, de la florărie, nu știu, dar nu mă inspiră…“, mai spune. Cu toate acestea, tablourile ei sunt umane, fără să se încadreze într-un anume stil, tocmai pentru că stilul abordat de „medicul din fața șevaletului“ este cel al sufletului. „Pictez ceea ce simt. De aceea nu am ajuns la performanța să am un stil al meu. Dar asta nu umbrește bucuria de a picta“, se destăinuie pictorița în halat alb.
Am început să vorbim despre pictură începând de la tabloul „Soare la Grădiște“, despre acea „zonă așa de frumoasă, încât este păcat să nu o imortalizezi. Am avut niște pomi foarte frumoși, niște pomi înfloriți, a fost o primăvară tare frumoasă“. De fapt, pentru Jesi Filip doar halatul este alb. În rest, viața ei, sufletul ei, tablourile ei sunt inundate de culoare. O culoare potrivită, în funcție de starea sufletească a pictoriței, care răzbate din fiecare lucrare.
«Trăiesc cu nostalgie scurgerea prea rapidă a clipei. Ieri eram o fetiță care desena prințese cu rochie roz, astăzi îmi doresc nepoțele cu rochie roz. Și totuși, eu zic că am trăit frumos. Când poți să te uiți peste umăr și să vezi că totuși ai făcut o casă, ai plantat un pom și să ai urmași să-ți spună dragă mamă – e bine!
Eu am învățat, chiar mult, am prins încă lozinca de la Lenin: „ învață, învață, învață!” și parcă tot neștiutor te duci când urci în Arcadia. Am citit mult, am pictat. Pictura, în care mi-am găsit refugierea și relaxarea, trăirile mele de „artistă”. La 18 ani, tatăl meu nu m-a lăsat să intru la Institutul de Belle Arte Ioan Andreescu- Cluj Napoca, unde erau doar 7 locuri. Așa că am ajuns studentă la medicină, unde erau doar 17 candidați pe loc. Dar am continuat să cochetez cu arta și pictura.. În anul I, am urmat cursuri de teatru cu Dorel Vișan și Marcel Iureș ( ce tânăr era și el). Și iarăși m-am lovit de aceiași mentalitate comunistă – artistele nu sunt serioase în ținute față de halatul alb. Și nu mi-a părut rău, am făcut și făcut pasiune meseria de medic. Puteam să fac orice specialitate, am dat examene am intrat, dar viața m-a făcut să aleg, și am optat pentru medicina de familie. Și am crezut că adevăratul doctor e cel care se confruntă cu toată patologia umană. Doctorul de familie trebuie să fie de toate: internist, pediatru, chirurg, oncolog, ginecolog și din păcate, tot mai des geriatru. Ne-au rămas bătrânii. Tinerii pleacă în lume, „ubi bene ibi patria” și noi care rămânem le plătim alocații și pensii părinților.
Și peste nuanțele cotidiene cenușii, uite, reușesc să mai pun și un pic de culoare. Îmi bag mâinile în culoare cu o voluptate avidă de frumos și fiecare tablou este o trăire, o stare. Regretul meu este că l-am pierdut pe maestrul Aurel Nedel, prietenul meu care mă împingea de la spate și în fiecare seară mă suna: -„ Ce ai mai pictat azi?”
Acum trebuie să mă mobilizez singură și credeți – nu e greu. Am avut șansa în viață de un partener bun, care m-a înțeles și cu care am străbătut lumea puțin, dar destul de mult pentru niște români. Am văzut minuni pentru care parcă nu-ți ajung ochii. Natura e cel mai mare pictor și potriveala, melanjul culorilor este magnific. Mă înclin în fața creației și mă simt ca un școlar ce învață alfabetul.
Mi-e dor de o carte bună, pe care regreți când paginile se subțiază spre final, mi-e dor de un film la care să te poți gândi 2-3 zile după vizionare. Mi-e dor să pot picta cum simt. Sunt tot mai nemulțumită de picturile mele, poate este un semn de maturitate. Mi-e dor de tinerețe, mi-e dor de sufletul curat al românului, mi-e dor de mine. „Și eu am fost în Arcadia”
Cuceritoare, dinamică, Jesi Filip este în acelaşi timp o romantică incurabilă. Frapează, la întâlnirea cu opera sa, armonia contrariilor: forță şi sensibilitate, reflecţie şi dinamism.
Expozee de grup și personale: Sinagoga din Orăștie; Galeria Froma- Sibiu –Deva; Galeria de iarnă- Cluj Napoca, etc.
Galerii personale internaționale: Madrid, Austria, Olanda la ESA.
Buni, prosperi și frumoși ani, Jesi!

Surse: Biografie după interviurile cu personalitatea prezentată de Danielor; Dan Orghici – Adrian Ioan B. Secui, „Oameni din Ținutul Orăștiei-Călindaru’ Foii Interesante”, vol. II, ed. Măiastra, 2023.