Mesajul emoţionant al medicului Lucian Bârlea

L-am cunoscut în urmă cu mai bine de un sfert de veac într-o împrejurare dramatică: angajatele unei firme în lohn cădeau „pe capete” şi serviciul de Urgenţe din Orăştie era obligat să ţină aproape permanent o ambulanţă la poarta fabricii. Pacientele plecau pe picioare din cabinetul doctorului Bârlea, dar reveneau, cel mai adesea, pe targă după câteva zile. Medicul Lucian Bârlea a înţeles că trebuie „umblat” la cauza epuizării fizice. Angajatele se temeau că vor fi concediate dacă reclamă condiţiile grele de muncă, aşa că a vorbit Dr. Bârlea în numele lor, chemând presa în ajutor.

Asta a încercat mereu să facă Dr. Lucian Bârlea: un loc mai bun în lumea din jurul său.

Astăzi, Dr. Lucian Bârlea îşi anunţă retragerea din viaţa profesională. Din postura de tânăr pensionar, medicul de la Urgenţe se pune pe sine, din nou, într-o umbră discretă a momentului, aducând în prim-plan echipa de salvatori a spitalului municipal din Orăştie.

Iată mesajul:

Dragi orăştieni, dragi prieteni,

Nu m-am gândit că timpul poate să treacă așa de repede și totuși clepsidra vremii curge, curge…

După terminarea facultății, în 1987, am poposit în spitalul acestui minunat oraș, Orăștie, unde am avut parte de o generație de medici de la care am avut ce învăța, Dr. Baiciuc, Dr. Steblea, Dr. Păcuraru, Dr. Ardeleanu Rafila, Dr. Petruţiu Dumitru, dar în primul rând Dr. Ioan Ivașcu, cel care era directorul spitalului și care reușise printr-un efort considerabil să clădească un spital modern.

Dar, această garnitură menționată, exceptându-l pe Dr. Ivașcu ce a rămas (fiind și mai tânăr) s-a pensionat și a urmat din punctul meu de vedere, cea mai frumoasa garnitură din istoria medicala orăştiană, în opinia mea chiar o „generație de aur”, o generație ce a demonstrat un profesionalism ieșit din comun, diagnosticele pe care aceștia le puneau fiind aceleași cu cele din Clinicile Universitare.

În spiritul corectitudinii trebuie să-i amintesc pe Dr. Dindeal Petru (doctor în medicină, un mare cardiolog, un mare diagnostician, un om extrem de temperat, un suflet mare – păcat că Dumnezeu l-a luat prea repede dintre noi), Dr. Silviu Nistorescu (un ecografist de super-clasă, un medic la care soseau pacienți nu doar din Orăștie, ci și din localități îndepărtate de zona Orăştiei), Dr. Eugen Turdean (doctor în medicină, un gastroenterolog de excepție, un suflet mare, cu o calmitate ieșită parca din tiparele spiritului uman), Dr. Gabriel Roman (un chirurg cu mâini de platină, cel care a introdus în județ chirurgia laparoscopica), Dr. Teodor Pașca (chirurg de clasă, ce putea oricând să opereze în orice clinica din țară), Dr. Dan Sechi (Dumnezeu să-l ierte – un chirurg desăvârșit, un caracter puternic, o adevărată forță a naturii), Dr. Elena Dindeal, Dr. Marcela Turdean, Dr. Sergiu Neamțu – trei pediatrii ce reușeau să empatizeze extraordinar cu micuții pacienți (cel din urmă și acum o face). Evident nu pot da uitării medici precum Dr. Mircea Toncean (ORL), Dr. Anuţa Toncean (dermatologie), Dr. Mariana Nistorescu (balneofizioterapie), colegii de pe Obstetrica Ginecologie (Dr. Gabi Sido, Dr. Marinela Pretorean și ulterior Dr. Luminiţa Socol), Dr. Florin Popovici (Dumnezeu să-l ierte) – Radiologie, Dr. Gabriela Popovici (Radiologie), Dr. Maria Alionescu (Laborator de analize medicale). Ar fi nedrept din partea mea să nu-i amintesc pe Dr. Viorel Duma – ATI (Dumnezeu să-l ierte!), Dr. Virgil Șută (ce vremuri am trăit împreună în facultate) – medic cardiolog ce a plecat mult-mult prea devreme dintre noi…

E drept că am făcut această introducere extrem de lungă, dar eram obligat s-o fac!

Cu toată această generație am colaborat, ne-am ajutat unii pe alții, am strâns rândurile la greu, dar am știut să ne și distrăm, să glumim, să zâmbim.

Am fost un TOT, punând în „n” situații sănătate pacientului în detrimentul unui „confort personal”

Așa am fost noi!

Nu doresc însă să nu amintesc doua colege cu care am colaborat excelent, și aici mă refer la Dr. Nadia Tirvuloiu (un medic oncolog pentru care cuvintele sunt prea sărace în descrierea sa ca medic) și Dr. Alina Ardelean (medic neurolog, cu o știință de carte și un praxis ieșit din comun), ele fiind, e drept, mult mai tinere decât subsemnatul.

Cum spuneam la început, timpul trece ca o clipa și iată, a sosit momentul în care decizia de pensionare a bătut la ușa, iar momentul retragerii din activitatea profesionala a venit și el.

Doresc să mulţumesc colegilor enumerați pentru modul în care am colaborat, m-au sprijinit, m-au sfătuit.

Nu în  ultimul rând, aduc mulțumiri colegilor din Urgența Spitalului cu care am colaborat de-a lungul timpului, dar și acestei extrem de bine pregătite garnituri de asistente medicale din Urgența, asistente care pot face față oriunde, pe orice secție, cu brio (mă bucur că împreună am împărțit atâtea momente și frumoase, dar și mai puțin frumoase și pentru tot ce ați făcut și faceți pentru pacient aveți tot RESPECTUL MEU!)

Tuturor doresc să vă mulțumesc, deoarece de la toți am avut ceva de învățat!

Am încercat de-a lungul timpului să fac cât mai mult pentru salvarea vieții pacienților, uneori am reușit şi m-am bucurat, alteori nu și atunci lacrimi de necaz mi-au brăzdat obrazul, dar am strâns din dinți și am luat-o de la capăt.

Nu am fost şi nu sunt perfect (sunt om), dar perfectibil – da!

Mulțumesc tuturor colegilor, pacienților pentru încrederea acordată! Mulțumesc și oamenilor „din umbră”: RUNOS, Contabilitate, Achiziții, Statistica, Epidemiologie, Laborator de analize medicale și radiologie  – fără de care nu-mi puteam desfășura activitatea corespunzător.

P. S. Nu voi uita niciodată cuvintele celui ce mi-a fost director, Dr. Ioan Ivașcu (Dumnezeu să-l ierte!) și care ne spunea: „Faceţi-vă viața ușoară”… Şi câtă dreptate avea (la început nu l-am înțeles, abia mult mai târziu).

Dumnezeu să va binecuvânteze pe toți! Doamne ajuta!

Cu stimă, Dr. Lucian Bîrlea