Octavian Știreanu: Despre psihoza terorismului

În vodevilul organizat de Mihai Gâdea la Antena 3 pe tema evenimentelor din decembrie ’89, generalul magistrat Ranco Pițu face o dezvăluire care-i aruncă în aer propriul rechizitoriu.

El confirmă că în piață, la mitingul din 21 decembrie, la un moment dat, în timp ce vorbea Ceaușescu,  s-au auzit niște zgomote puternice care simulau explozii și împușcături. În piață s-a creat „o senzație profundă de panică, o durere la nivelul stomacului”.

Zgomotele proveneau dintr-un microbuz parcat în dreapta pieței, cum priveai de la balcon. În acea mașină se afla o stație de amplificare conectată la rețeaua de difuzoare din piață.  La butoanele instalației din mașină se afla „un militar inginer”, identificat în persoana  lt. major Grumaz. La puțin timp după ce Ceaușescu a început să vorbească,  acest ofițer MApN a dat drumul pe rețeaua de difuzoare din piață la înregistrarea cu acele zgomote,  aflată pe două casete special pregătite.

Ce-avem noi aici? Conform spuselor procurorului Pițu, avem: o mașină parcată din vreme în piață, în care se afla o instalație de amplificare conectată la difuzoarele din piață; două casete care proveneau din import, înregistrate profesionist cu zgomote care produc panică; un ofițer MApN  care a declanșat înregistrarea la câteva minute după ce Ceaușescu și-a început discursul.

Procurorul Pițu  a aflat mai multe despre aceste casete discutând cu militari de la „o unitate specială a MApN, o unitate de propagandă specială la inamic”. Aceștia i-au spus că șuieratul care s-a auzit în piață „a fost generat de o bandă magnetică imprimată cu sunete de joasă frecvență, concepute cu scopul de a destabiliza, de a induce panică.(…)Acea senzație profundă de panică, o durere la nivelul stomacului, s-a resimțit în momentul în care prin difuzoarele din Piața Palatului a fost pusă acea bandă magnetică”. „Militarul inginer știa exact ce conține acea bandă” și i-a spus că, „pentru a fi concepută o astfel de bandă, se foloseau diverse sunete printre care șuierat de mecanizate, de tancuri, de blindate, explozii de grenade, dar și o anumită combinație de sunete de joasă frecventă.

Oamenii reacționează foarte interesant atunci când sunt supuși unor sumete de joasă frecvență, deja nu mai este un secret. La nivelul lui 1989 societatea nu știa despre astfel de procedee, dar astăzi ele sunt cunoscute, și asta s-a întâmplat în decembrie 89”, a mai adăugat procurorul în interviul de la A3.

Aceste informații transmise de procurorul Pițu sunt o premieră. Nu știu dacă le-a consemnat și în rechizitoriu, dar importanța lor este covârșitoare, sub două aspecte: pe de o parte, este evident că în atmosfera acelor zgomote care simulau explozii și împușcături, care mai erau și televizate în direct, au apărut primii germeni ai unei psihoze de frică față de un pericol perceptibil, dar invizibil. Pe de altă parte, acel episod a avut în noaptea și ziua care au urmat rolul unui detonator al unei imense energii de furie și revoltă populară.

Până la revoltă, mai întâi a fost însă frica, psihoza născută din instinct sub amenințarea unor zgomote de explozii și împușcături misterioase.

CINE  A  ORGANIZAT PANICA  DE LA MITING?

Să recapitulăm pe scurt ce s-a întâmplat în piață după ce acel lt. major Grumaz ascuns în microbuz a  apăsat butonul de panică.

Șuieratul din difuzoare a provocat panică în mulțimea din piață, care era și-așa tensionată și răvășită de zvonurile acelor zile. De frică, oamenii s-au îmbulzit spre ieșirea din perimetru, dar piața era înconjurată de civili și milițieni ce blocau accesul. Au apărut busculade, s-au auzit huiduieli, panica s-a generalizat.

Ceauşescu a fost obligat să părăsească microfonul și să se retragă în sediu. Transmisia mitingului a fost întreruptă, dar nu înainte ca grimasa de uluire de pe fața lui să fie văzută la tv de o țară întreagă. Pentru prima dată în 24 de ani de când se afla la conducere, Ceauşescu  fusese huiduit în timpul unui discurs.

S-ar putea spune că acel moment a fost punctul de cotitură în care românii au realizat posibilitatea răsturnării lui de la putere.

Ceaușescu a  revenit la microfon după câteva minute și a anunțat niște măsuri sociale, majorări de salarii, de alocații pentru copii etc. Era inutil, partida fusese pierdută.

Spre sfârşitul discursului, a fost din nou întrerupt de scandări neclare. Mitingul s-a terminat mai devreme decât fusese planificat, mulțimea s-a grăbit să plece, piața s-a golit, iar pe pavaj au rămas grămezi de pancarte. Pe străzile din jur,  mii de oameni manifestau pentru democraţie şi împotriva dictaturii. Se aud lozincile: ”Democraţie!”, ”Libertate!”, ”Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!”, ”Jos Ceauşescu!”. Frica se transformase în furie. La ora 14.00 în centrul oraşului apar primele blindate și autoamfibii.

Având în vedere aceste implicații colosale pe care le-a avut difuzarea casetelor cu zgomote în timpul discursului lui Ceaușescu, chiar și un procuror absolvent de Ecologică își putea pune o întrebare banală: cine a organizat misiunea cu pricina (mașina, instalația, casetele) și i-a dat ordin lt. major Grumaz să declanșeze butonul producător de panică în timpul mitingului?

Răspunsul la această întrebare era capital pentru înțelegerea întâmplărilor din noaptea și ziua care au urmat. Dar acest răspuns nu există. Procurorul Pițu nu spune dacă l-a audiat pe locotenentul major care a acționat butoanele de panică și nici dacă a aflat cine a organizat întreaga diversiune din piață.

Miza lămuririi acelui episod este uriașă: dacă a fost lovitură de stat, înseamnă că ea a început încă din 21 decembrie dimineața, odată cu difuzarea acelor înregistrări care au provocat panică în mulțime.

Identificarea organizatorilor acelei diversiuni era obligatorie. Potrivit legii, un procuror care anchetează un caz are obligația să obțină întregul adevăr. Or, dl. general procuror dă din umeri: „Militarii n-au fost de acord să declare cine a dat ordinul, dar este evident că un astfel de ordin a venit de la un eșalon superior al MApN, pentru că pe cont propriu nu puteau să își asume o astfel de acțiune”, spune generalul procuror.

Resemnarea sa în fața refuzului unor militari de a-i răspunde la întrebări este cel puțin suspectă. Într-o anchetă penală de importanță istorică, niște militari i-au dat cu flit unui ditamai colonelul militar de justiție. Iar acesta tace.

Întrebarea care se pune este dacă generalul procuror Ranco Pițu a fost incapabil să clarifice această situație cardinală pentru întreaga desfășurare a evenimentelor sau, la ordin, el s-a eschivat și a abandonat subiectul? În ambele cazuri, personajul s-a compromis.

Iar rechizitoriul pe care l-a scris poate fi aruncat la coș, întrucât cu totul alta ar fi fost abordarea și s-ar fi scris istoria dacă  ancheta ar fi mers pe firul organizării diversiunii din timpul mitingului, identificând cine a fost creierul misiunii încredințate „militarului inginer” Grumaz.

PSIHOZA TERORISMULUI S-A CREAT ÎN 21 DECEMBRIE

Rechizitoriul făcut de generalul procuror celor trei acuzați (Ion Iliescu, Voican Voiculescu și Iosif  Rus) este construit astfel încât să justifice o concluzie care era prestabilită. Ancheta este răsturnată: nu pornește de la niște fapte spre o concluzie, ci stabilește mai întâi concluzia și apoi se caută argumente care s-o susțină.

Raționamentul lui Pițu este următorul: victimele care s-au înregistrat după 22 decembrie se datorează – citez din rechizitoriu – unei „psihoze generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situații de foc fratricid generalizat”. Ca atare, lui Pițu nu-i mai rămânea de făcut decât să arate cine a creat această „psihoză generalizată a terorismului”. Și a găsit vinovații: psihoza terorismului a fost creată de cei trei acuzați. Victimele se datorează unei  psihoze, iar psihoza a fost creată de cei trei.

Concret, Ion Iliescu este acuzat în rechizitoriu de două lucruri: 1)că „a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin aparițiile sale televizate și 2) că și-a „asumat” și „operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN”.  Deci e vorba despre o dublă inducere în eroare a opiniei publice: una produsă direct de el, prin apariții la televiziune și a doua produsă de  comandanți militari MApN, dar „asumată” de Iliescu, în sensul că nu s-a delimitat de aceștia sau nu i-a împiedicat „să exercite” și ei aceeași inducere în eroare.

Acuzații similare se aduc și celorlalți doi inculpați din dosar. Conform procurorului Pițu, doar acești trei oameni au provocat acea „psihoză generalizată a terorismului”, la scara unei țări. Afirmând acest lucru, generalul procuror ignoră niște lucruri.

În primul rând, așa cum am arătat mai sus, această psihoză s-a instalat începând cu dimineața zilei de 21  decembrie, când în Piața Palatului  s-a creat diversiunea acelor explozii simulate din microbuzul MApN. Atunci, în panica provocată de zgomotul unor explozii invizibile, au apărut primii germenii ai psihozei despre care vorbește generalul procuror. Psihoză care nu se putea vindeca peste noapte, ba dimpotrivă, a fost diseminată în comunitate de toți cei care fuseseră în piață. Iar televizarea evenimentului a făcut ca acea stare de teamă să se răspândească practic în toată țara.

Alt exemplu de apariție a psihozei. Într-unul dintre filmulețele difuzate în emisiunea lui Gâdea de marțea trecută sunt redate secvențe cu discuțiile dintr-un birou în care se aflau Iliescu, Bîrlădeanu, Brucan, Petre Roman, Pârcălăbescu ș.a. La un moment dat, pentru câteva secunde intră în cadru Sergiu Nicolaescu, care cu voce joasă anunță celor prezenți că sediul CC s-ar putea să fie minat și să explodeze la o anumită oră, astfel că ar fi mai bine să fie părăsit. Cei de față au luat în serios cele spuse Nicolaescu (psihoză, nu?) și așa a apărut ideea mutării la sediul MApN, unde s-au cărăbănit mulți dintre cei de față. N-a fost nicio conspirație a „împărțirii centrelor de putere”  – unii la tv, alții la MApN, alții la CC –cum insinua Gîdea. Pur și simplu anunțul alarmist al lui Sergiu Nicolaescu – pe care Gîdea „l-a scăpat” –  a produs aceste trambalări.

CARAMITRU  SOMA „TERORIȘTII” SĂ SE PREDEA

Tot despre psihoza terorismului prezentăm o altă  intervenție tot a unui personaj de primă linie în acele zile, actorul Ion Caramitru. Jurnalistul Mirel Curea, unul dintre puținii gazetari ce-și păstrează rectitudinea morală și profesională, publica în Evz din 30 ianuarie a.c. un articol intitulat „Ion Caramitru, educat de o ^fantomă^ a serviciilor naziste și pus în dependență de spionajul britanic”. Mă voi referi altă dată mai detaliat la informațiile ce rezultă din titlu (la pachet cu agentul MI6 Victor Stănculescu, despre care vorbea col .Filip Teodorescu).

Deocamdată, reiau din acel articol un citat care are relevanță pentru psihoza terorismului, „ creată” de Ion Iliescu.

Iată ce scria Mirel Curea în ianuarie acest an:

„Mi-a fost foarte clar și rolul nefast, de-a dreptul criminal, pe care (Ion Caramitru) l-a jucat în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, și chiar am scris despre cea mai neagră partitură interpretată de el, declanșarea Diversiunii Teroriste din Decembrie 1989. În continuare, fragmente din unul dintre articolele scrise de mine, pe această temă:

„Ca la comandă, în jurul orelor 18.30 au apărut „teroriștii”, care trăgeau din clădirile Palatului Regal și Bibliotecii Centrale Universitare. Dar trăgeau cu grijă mare, de fapt se auzeau doar pocnete, în timp ce balconul CC, luminat de reflectoare, era plin ochi de cei care tocmai puseseră mâna pe putere. Nu cădea nimeni, nu era nimeni împușcat, repet, balconul luminat era plin de echipa lui Ion Iliescu, plus alți participanți la vodevil, oamenii din Piață nu înțelegeau mai nimic: se auzeau pocnituri, dar nu se întâmpla nimic.

În acel moment, actorul Ion Caramitru a preluat inițiativa și, urcat pe un car de transmisie tv, bine luminat și el, i-a rugat pe „teroriști” să se predea:

„Opriți focul! Oameni care sunteți în Palat, nu mai trageți, este inutil. Tot poporul român e cu ochii pe voi. Singura șansă este să vă predați. Liniștiți-vă, n-aveți nici o șansă. Piața e înconjurată de armată, de tancuri, de tunuri, de mitraliere, de oameni cu mâinile goale. Liniștiți-vă! Adunați-vă, puneți-vă în două rânduri, coborâți, veți fi preluați de armată care vă va garanta, vă va garanta integritatea corporală. Vă rog să se facă din partea armatei o delegație. Sunt 9 oameni fără uniformă, militari care să preia prizonierii. Liniștiți-vă, n-avem nevoie de panică, revoluția am câștigat-o. E păcat, Dumnezeu e cu noi. S-au primit mesaje din străinătate. Gorbaciov transmite salutările lui și simpatia pentru revoluția română.”

Și i-a tot rugat, până când armata (sub comanda ad-hoc a aceluiași Caramitru -n.m.) a pus armamentul greu, tunurile tancurilor și mitralierele TAB-urilor, pe cele două clădiri, ca să-i anihileze pe „teroriștii” apăruți la momentul potrivit. Dar, așa cum au apărut, la fel au și dispărut, pentru că nu a existat niciun cadavru.

Astfel, ora 18.30 a zilei de 22 devine cel mai important moment al Evenimentelor din Decembrie 1989.

Deslușirea motivelor pentru care „au trebuit să moară” 957 de oameni, atâția câți au pierit în urma declanșării Diversiunii Teroriste, se găsește exact în detaliile cotiturii petrecute în acele clipe. Va spune vreodată Ion Caramitru adevărul cu privire la acel punct de inflexiune al scenariului în baza căruia a fost Nicolae Ceaușescu răsturnat? Nu cred!”

Nu greșeam deloc. Ion Caramitru a plecat la cele veșnice fără să spună nimic, așa cum mă așteptam. Ce să spună, că a dat semnalul diversiunii teroriste menite să-i salveze lui Ion Iliescu ajungerea la putere? Să spună că el este cel care a dat semnalul unui măcel care a costat viața a 957 de români?”.

Acesta a fost un fragment dintr-un articol scris de redutabilul gazetar Mirel Curea.

Știe ceva dl general procuror Pițu despre acest discurs al lui Ion Caramitru din după amiaza zilei de 22 decembrie? În acele zile, Caramitru era considerat de toată țara un fel de zeu. Consideră dl. Ranco Pițu că astfel de discursuri au putut crea o „psihoză a terorismului”?  L-a  audiat pe Caramitru pe tema acestui discurs? A aflat domnia sa cine anume se afla în aripa din dreapta a Palatului Regal către care Ion Caramitru transmitea, prin megafon, ordinul să înceteze focul și să se predea?

Discursul a putut fi urmărit în direct la vremea respectivă în transmisia tvr. Deci se află înregistrat undeva. A văzut dl general procuror caseta respectivă?