Personalități pe nedrept uitate –  Profesorul Aron Demian

„Profesorii nu mor de tot. Ca și creatorii de artă, ei rămân nemuritori în cea mai nobilă creație, care este Omul. Ei continuă să trăiască în faptele și realizările elevilor.”, Ion Dodu Bălan

Fiecare dintre noi am auzit discuții despre profesorii buni sau mai puțini buni, pregătiți sau cu nota cinci la titularizare, de azi sau de ieri. Am asculta sau zis povești despre cei ce ne-au educat te miri pe unde. La un pahar de vorbă sau întâlniri între prieteni, în tren sau la restaurant, peste tot unde este loc de povestit.

Povestea de astăzi este dedicată unu DASCĂL de renume, celui despre care academicianul David Prodan scria: „…era sufletul noului liceu. Au trecut mulți prin mâna lui. Se străduia chiar să atragă elevi buni și din alte părți, făcându-și o mândrie din calitatea școlii sale. Se pot cita multe nume care au trecut prin școala lui, din cei care s-au distins în viață.” Și cum ați înțeles din titlu astăzi voi a vă propune spre lectură câteva aspecte din viața acestui distins DASCĂL orăștian.

Profesor Aron Demian a fost al doilea (primul fiind prof. Ioan Cheri) și cel mai reprezentativ director al liceului „Aurel Vlaicu” din Orăștie. Institiție de învățământ cu predare în limba română, ce își  începe activitatea din 15 iulie 1919. Urmând tradiția Colegiului Reformat Kún din Orăștie ce a fost o instituție școlară de prestanță, ceea ce se explică și prin afluența de copii ce vineneau din regiuni îndepărtate de oraș, din ținutul Sebeșului, Hunedoarei, Hațegului, Valea Jiului, Gorj, Sibiu etc. Exista convingerea deplină că la acest Colegiu se face carte, că absolvenții săi trebuie să reușească în viață. Iar pentru aceasta conducătorii așezământului de învățământ nu au făcut nici un  fel de rabat. Tradiție urmată si de directorul noului liceu orăștian.

Câteva date despre emeritul dascăl Aron Demian

S-a născut în comuna Balșa, în 15 februarie 1891, din părinți țărani, urmează școala primară la Orăștie, promovând într-un singur an (1902-1903) cele patru clase primare. Continuă liceul la Blaj, între 1903-1911. Liceul din Blaj a fost pentru viitorul pedagog un adevărat laborator de cultură și știință, căci în perioada aceea aici profesau, printre alții, dr. Ambroziu Chețeanu, prof. dir. Alexiu Viciu, profesor de Limba Română, membru corespondent al Academiei Române, Octavian Bonfiniu și alții.

Tuturor acestor înaintași, viitorul profesor le va fi un demn urmaș.

Promovează examenul de bacalaureat la acest liceu, în 10 iunie 1911, cu calificativul „foarte bine”.

Studiile universitare le urmează la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, începând cu anul 1911, le întrerupe în anii războiului, aflându-se tot timpul pe front, unde urcă de la gradul de soldat la cel de căpitan. Calificativele universitare sunt foarte evidente. Toate examenele sunt promovate cu „eminent”, „distincție”, „cu laudă”.

În decembrie 1918, Aron Demian intră în învățământ, ca profesor la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde în scurt timp se impune ca bun organizator al internatului și chiar al școlii, îndeplinind și calitatea de comisar ministerial. În vara anului 1919, atunci când se punea problema înființării liceului din Orăștie, intelectualitatea de aici își pune mare încredere în acest om, pe care îl solicită cu toată convingerea.

Venit la Orăștie, la 20 iulie 1919, Aron Demian ia parte la toate frământările inerente înființării școlii. La început este ales rector al internatului, căci însăși înființarea și existența școlii era în funcție de ocrotirea în internat a copiilor.

Între anii 1921-1938, ani când Aron Demian conduce Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie. Figură reprezentativă a liceului, Aron Demian a fost stâlpul acestui așezământ de cultură. Ca director, a achiziționat pentru școală două imobile și a organizat o fermă-model, care a deservit interesele instituției. A luptat pentru ca școala să intre în posesia clădirii actuale, și odată localul asigurat, în august 1928, a pornit o acțiune intensă de amenajare a clădirii, de înzestrare a sălilor de clasă, a laboratoarelor, muzeelor, precum și a bibliotecii profesorale și a elevilor.

Aron Demian s-a pus efectiv în slujba binelui obștesc, contribuind la înființarea și organizarea școlii serale de ucenici, a școlii de arte și meserii din localitate, la care, din lipsă de profesori, a predat lecții.

S-a apropiat cu drag de muncitori și meseriași (Reuniunea meseriașilor), la întrunirile cărora cuvântul său îndrumător a fost o pildă vie pentru toți.

Aron Demian nu s-a simțit dezrădăcinat nici de pătura țărănească a satelor de unde a pornit, ci din contră, s-a simțit permanent între țărani, pe care, neobosit i-a cercetat acasă, în cadrul „Astrei”. N-a rămas sat, până departe, în Apuseni, care să nu fi fost cutrierat, și unde să nu fi organizat o șezătoare sau un cerc cultural.

A fost președintele Despărțământului „Astra” – Orăștie, iar în această calitate nu pribegește în a atinge scopul de culturalizare și ridicare morală a poporului. Aron Demian a învățat de la dascălii săi că cine nu jertfește ceva din al său, un strop de timp și de viață, acela nu-i în slujba neamului și a țării sale.

Ca profesor-educator, a fost călăuzit de principiul că orice bună educație cere un ochi de părinte, că fiecare generație trebuie crescută ca să simtă în ea nepotolită sete de a lucra și pentru alții, să simtă pornirea nebiruită de a visa și munci pentru omenire.

Pentru el, profesoratul nu a fost numai o slujbă, ci un apostolat, căci pe lângă conștiință și hărnicie, profesorului i se mai cerea să aibă suflet, inimă și răbdare, să se devoteze carierei sale, să se jertfească pe sine.

Profesorul de Limba Română Aron Demian, a radiat multă lumină și înțelepciune. Elementul comunicativ ce-l caracteriza în predare trecea dincolo de limitele personalității, pentru a se confunda cu esența sufletească a altora. Captivant în vorbire, găsea în literatura populară o perspectivă de noutate, la care adăuga dragostea profundă pentru cei nedreptățiți. Când elevii îl ascultau, cu graiul odrăslit de dulceață, poezii eminesciene, în ei se trezea setea pentru lectură.

„Animatorul, profesorul, tânăr atunci, entuziast, exaltat, Aron Demian. El era sufletul noului liceu. Au trecut mulți prin mâna lui. Se străduia chiar să atragă elevi buni și din alte părți, făcându-și o mândrie din calitatea școlii sale. Se pot cita multe nume care au trecut prin școala lui, din cei care s-au distins în viață”, Academician David Prodan.

Tot domnia sa a pus bazele Societății de Lectură „Mihai Eminescu” de la acest liceu.

Din septembrie 1938, până în septembrie 1945, Aron Demian a fost inspector general în Ministerul Învățământului. În această calitate, nu s-a considerat un judecător care anchetează, ci un medic care se îndeletnicește cu un examen clinic. În toate delegațiile avute ca inspector general, s-a menținut pe linia corectitudinii, dreptății, adevărului, a simțului de răspundere. În școală (și în afară de ea) a propovăduit cultul ordinii, al muncii dezinteresate și al disciplinei, întemeindu-le acestea pe iubire, concurs și respect reciproc.

După înaurarea regimului sovieto-stalinist, între 1949 și 1956, a fost profesor de Cultură Generală la Școala Medie Tehnică Agricolă din Orăștie, iar 10 ani, la Școlile Generale de 7 ani, din Folt și Orăștioara de Sus.

Ca un corolar al activității sale atât de complexe și îndelungate, având în vedere contribuția adusă la dezvoltarea învățământului de cultură generală, i se conferă titlul de „Profesor Emerit”, cu Decretul nr. 539, din 27.06.1966. A decedat în anul 1970. În 1999 i s-a conferit diploma (postum) de „Cetățean de Onoare al Orăștiei”.

Concluzionând în câteva cuvinte despre această personalitate proeminentă a Orăștiei interbelice, profesorul Aron Demian poate figura cu cinste între dascălii de frunte ai poporului român şi cu siguranţă între figurile ilustre ale Ardealului de după Unire. Prin capacitatea sa de organizare a școlii şi a internatului acesteia, fiind cunoscut ca un exemplu pentru multe licee din țară. Pentru el profesoratul nu a fost numai o slujbă, ci un apostolat, căci pe lângă conștiință şi hărnicie, profesorului i se mai cere să aibă suflet, inimă şi răbdare, să fie devotat carierei sale, să se jertfească pe sine. Absolvenții liceului orăştian erau cunoscuți pentru buna pregătire, pentru bogatul bagaj intelectual şi spiritual, reușita în învățământul superior fiind garantată.

P.S. Nu-mi pot oprii gândul așa că pun o întrebare ce nu va primi răspuns: Oare ce ar zice și ar face directorul de școală apoi inspectorul Aron Demian cu profesorii din „România educată”  sau mai precis „educată” de DASCĂLI tot mai puțini și profesori cu note mici la titularizare?

Oare ar fi la catedră cei aproape jumătate dintre profesorii care au dat examenul de titularizare în 2023 obținând mai puțin de 7, nota minimă de care aveau nevoie pentru a fi titulari pe post, fiind  județe întregi în care, la unele materii, niciun candidat nu s-a calificat pentru o poziție permanentă la catedră?

………………………………..

Resurse:

Izdrăilă, Vasile – „Profesorul Aron Demian, președinte al Despărțământului „Astra” Orăștie, în perioada interbelică” – În: „Astra la Orăștie” – 1884, 1913, 1993;
Iliescu, Ion; Istrate, Tiberiu – „Orăștie – 750 de ani” – Volum editat de Casa Județeană a Corpului Didactic Deva, 1974;
Razba, Maria – „Personalități hunedorene” [Oameni de cultură, artă, știință, tehnică și sport (sec. XV-XX) – Dicționar]. Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Emia”, Deva, 2004;
Dan Orghici – Adrian Ioan B. Secui, „Oamenii din Ținutul Orăștiei – Călindaru’ Foii Interesante”, vol. I, ed. Măiastra, 2023.