Poezia și magia Sibiului literar

O incursiune/omagiu în magia Sibiului literar și nu numai ne oferă Ioan Radu Văcărescu în volumul său apărut la Editura Junimea – „O grădină a poeziei – notificări critice”.

În căutarea unui timp mărturisit, direct purtător de sens, poetul și criticul interferează, pe de o parte sunt evidențiate potențialitățile literare iar pe de altă parte se derulează atât de bine veșnicia în devenire, reperele biografice și existențiale ale unor scriitori de marcă, care cu siguranță, au lăsat amprente adânci în geografia culturală a locului. Toate acestea au darul să transpună cititorul înlăuntrul unei realități spirituale aparte; identificarea sa cu atmosfera pare a fi săvârșită dinainte, este mai degrabă o regăsire decît o substituire, mutatis mutandis într-un mod similar literaturii de domeniul realității. Cam acesta ar fi centrul de gravitație, estomparea voită a autorului e de multe ori perceptibilă atunci când iruperea memoriei aduce în prim plan Cercul Literar de la Sibiu dar și personalități ca Lucian Blaga, I.D. Sîrbu ori Cezar Ivănescu. Unitatea volumului este completată de evocări ale lui I. Negoițescu, Radu Stanca, Ioana Postelnicu, Ștefan Augustin Doinaș, Nicolae Manolescu, Alexandru Dima, Henri Jackuier, Mircea Braga, Cornel Regman, Joachim Wittstorck.

Un capitol aparte este dedicate marelui poet, Mircea Ivănescu în preajma căruia autorul a avut șansa unor experiențe revelatoare. Și de data aceasta, intuiția critică sensibilă dă naștere unor rânduri revelatoare:

„Între cele două lumi, cea a vocii din imediat și cea de dincolo(sau de dincoace) de vizibil și măsurabil, ni se dezvăluie imaginarul me-ivănescian, subtil și sofisticat, emoțional și emoționant, livresc și dedicate, definiție a inefabilelor sufletului omenesc apăsat de o irepresibilă melancolie și de o insațiabilă reverie, în care memoria, amintirile sunt magma din care se naște platoul de lavă al poeziei ivănesciene, purtător al unei fertilități mai greu de aflat dar greu de îndepărtat atunci când pătrunzi în vatra incandescentă și înțelegi cât de departe te afli de monotonia atît de mult clamată cu privire la poezia sa.”

Destinul tragic al discipolului său, Iustin Panța raportat la creația sa stârnește și astăzi comentarii. Cu atât mai mult cu cât acesta „a trăit în și prin literatură, el văzând în această experiență de zi cu zi și noapte de noapte, experiența capitală a existenței sale și a celor din jur”, creația sa rămânând peste timp „o excepțională mărturie de viață și literatură”. Și aici, autorul simte nevoia de a sublinia o idee ce l-a preocupat și pe Michel Foucault, aceea că „viața artistului include și opera acestuia”, poate fi deci judecată ca un ansamblu de valori „până departe, până acolo unde infernul nu mai e celălalt, ci același”.

Poate că aici se cuvine amintit și Heidegger: „existența precede esența; experiența, trăirea este primordială în raport cu actul artistic”, aplicabil cred și aproape inefabilului Iustin Panța, „dar și mereu, în același spirit foucaultian, pe muchia dintre voința descoperirii sinelui și tentația eliberării de acesta”.

Eul liric al lui Dumitru Chioaru este caracterizat ca fiind „personajul unic al unei aventuri lirice care începe în bibliotecă și sfârșește tot acolo, într-un vârtej de rememorări când culturale, când existențiale, dar și acestea plutind într-o atmosferă de culturalitate accentuată.”.  Andrei Codrescu, Liliana Ursu, Mihai Posada, Ion Dur, Costel Nedelcu, Ștefan Doru Dăncuș și nu în ultimul rând, Anca Sârghie sunt alte câteva „personaje” literare identificate în această adevărată „grădină a poeziei”…

Iar cine are răbdarea și bucuria descoperirii acestei cărți nu poate decât să-i dea dreptate lui Al. Cistelecan – Ioan Radu Văcărescu este într-adevăr „un rafinat traficant de melancolii”…

Dar, am completa noi, nu numai în poezie… Volumul de față este o dovadă certă în acest sens.