Povești de succes hunedorene – Jean Bărboi

Istoria aeronauticii hunedorene este mult mai vastă, pe parcursul ei, față de ceea ce știm din manualele școlare, astfel o mai justă revenire asupra ei, credem noi, este binevenită.
Este arhicunoscut rolul inginerului din Binținți, Aurel Vlaicu, în istoria aeronauticii Românești. Însă foarte puțini au știință despre un alt inginer, constructor de avioane şi planoare născut în județul Hunedoara, la Orăștie mai precis, Jean (John) Bărboi.

Jean Bărboi s-a născut la 4 Noiembrie 1914, în Orăștie. Emigrează împreună cu părinții în Statele Unite, revenind în România.
A absolvit Facultatea de Inginerie Polizu din București.
Născut aproape de meleagurile natale ale lui Aurel Vlaicu, la Orăştie, soseşte în 1931 Jean Bărboi, venit din Statele Unite împreună cu părinţii săi. El urmase acolo cursurile teoretice ale unei școli de pilotaj fără însă să fi zburat.
Pasiunea sa pentru aviaţie nu-l părăseşte, bineînţeles, şi-l îndeamnă să-şi construiască un planor după desenele şi schiţele celui din America – „MEAD CALLENGEN” – pe care, nu întâmplător, le adusese cu sine.
În scurtă vreme, Bărboi, înzestrat cu o inteligenţă remarcabilă şi un simţ tehnic deosebit, se împrieteneşte cu Ilie Mosora, pe atunci elev la liceul din localitate, în care găseşte aceleaşi calităţi. Acest tînăr, originar din Săliştea Sibiului, slăbuţ ca fizic, dar energic, plin de viaţă şi optimism, se alătură cu toată pasiunea planului lui Bărboi şi împreună hotărăsc să înceapă construirea mult doritului aparat de zburat. Ei îşi organizează în acest scop un atelier într-un şopron de lângă casa părintească a celui dintâi. O parte din sculele necesare Bărboi le avea. Altele sunt procurate de la diferiţi meseriaşi binevoitori, plătite cu cei 250 de lei pe care Mosora îi pune la dispoziţie pentru cumpărarea materialelor de primă urgenţă. Cea mai mare greutate pe care au întâmpinat-o nu a fost execuţia în sine a planorului, ci procurarea banilor necesari achiziţionării materialului şi plăţii manoperei pentru piesele pe care nu le putea executa el însuşi.

După o muncă istovitoare de aproximativ 7 luni, la sfârşitul anului 1931 reuşesc în fine să termine construcţia planorului. Nerăbdători, tinerii constructori au purces imediat să-l încerce la zbor. Jean Bărboi se urcă în planor, pe o colină cu o racordare uşoară, şi organizează lansarea cu o funie elastică din cauciuc (sandon). La o comandă a pilotului, cîţiva tineri care ţineau bine funia îi dau drumul, iar planorul, eliberat, este zvîrlit în văzduh. Bărboi, care nu avea cunoştiinţe practice de pilotaj, nu a reuşit să menţină echilibrul şi a căzut cu planorul de la cîţiva metri înălţime. Pilotul a scăpat nevătămat, dar aparatul s-a distrus în proporţie de 75 %. Construcţia lui constituise însă o reuşită deosebită, prin caracteristicile tehnice: – coeficient de siguranţă – 7/- anvergură 12 m/- suprafaţă portantă 18 m2/- fineţe 1 – 20/- viteza de zbor 30-50 mile/oră/- viteza maximă – 80 mile/oră.Constructorii nu se lasă bătuți în faţa primului insucces. Bărboi visa să aibă un avion construit de el, dar era sărac. Mosora, fiind elev, nu avea timp să umble după bani şi materiale. „Aşteaptă pînă în vara anului următor, când în vacanţă fiind, va încerca să procure banii necesari. Datorită curajului tineresc şi voinţei sale, Mosora ajunge cu cererea de bani pînă la oameni cu funcţii din cele mai înalte ale statului, de la care, după nenumărate drumuri în Capitală”, reuşeşte să obţină suma de 2500 lei.
Bucuria a fost de neînchipuit. Încep din nou lucrul şi în 1933 reuşesc să termine al doilea planor, pe care Mosora personal îl duce la Bucureşti pe aerodromul Arsenal de la Cotroceni.
Planorul a fost transportat cu trenul la Bucureşti, pe aerodromul Arsenalului de la Cotroceni. De data aceasta, e rândul lui Mosora să încerce planorul. După o discuţie cu comandantul aerodromului, află că nu are voie să zboare fără brevet. Continuând cu insistenţă, reuşeşte să obţină o aprobare de la „directorul tehnic de la Ministerul Aerului”, cu care se prezintă la comandantul de aerodrom şi primeşte permisiunea să zboare cu planorul.
În sfârşit, planorul este pregătit pentru zbor. Un locotenent aviator s-a oferit să-l tracteze cu o maşină. Cu tot personalul aerodromului ieşit să vadă evenimentul, planorul este tractat în viteză şi câştigă înălţime peste nivelul hangarelor. Pilotul declanşează şi zboară în linie dreaptă până atinge din nou pământul. Zborul a reuşit!
După încă câteva zboruri, Ilie Mosora se întoarce la Orăştie iar planorul rămâne în dotarea aerodromului de la Cotroceni.

Nu se cunoaște data la care Jean Bărboi (John Barbor) pleacă din țară, dar a emigrat în S.U.A., unde a lucrat ca inginer la Aircraft, apoi si-a deschis propria sa fabrică de mobilă „Traditional House”, după care s-a ocupat de Real Estate. Cinstea, corectitudinea, omenia i-au caracterizat viața pământeasca. A ajutat emigranți, fiind respectat de toți care l-au cunoscut.
Pe site-ul Parohiei Ortodoxe Române „Înălțarea Sfintei Cruci”, din Hollywood, California, regăsim următoarele:
„Parohia Ortodoxa Româna «Înălțarea Sfintei Cruci», din Hollywood, California, aduce un pios omagiu celui care a fost John Barbor, trecut la cele veșnice joi, 29 Martie 2001 la Spitalul Cedars-Sinai din Los Angeles, California.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!”
Referințe:
Dan Orghici, Adrian Ioan Benvenuto Secui „Oamenii din ținutul Orăștiei – Călindaru’ Foii Interesante” Volumul II, în curs de tipărire;
Gheorghe M. Cucu, „Istoricul zborului fără motor în România” Editura Stadion – 1972;
Adrian Ioan Benvenuto Secui, „Înaintași – Jean Bărboi (John Barbor)”, săptămânalul Vorba, nr. 84, pg 11, Orăștie, 14 septembrie 2014.

Foto: Arhiva personală a prof. Adrian Ioan Benvenuto Secui