Pun România la colț, dar aplică politica Simion în țările lor

Autor: Călin Marchievici

Ediția tipărită din aceasta săptămână a publicației Politico de la Bruxelles îl are pe prima pagina pe George Simion. ”Elementul imprevizibil George Simion pune la încercare nervii Bruxellesului”, se intitulează cover-ul, care include și fragmente dintr-un interviu cu candidatul care are ”șanse considerabile să câștige duminică președinția României”. Articolul se învârte în jurul câtorva subiecte: consecințele unei victorii a lui Simion asupra poziției României privind războiul din Ucraina, șansele ca George Simion să urmeze o politică precum cea a Giorgiei Meloni în Italia și posibila relație cu Ungaria lui Viktor Orban.

Oana Lungescu, fostă purtătoare de cuvânt a NATO, spune ca George Simion va aduce discordie în Consiliul European si, potențial, în NATO. ”Poziția sa este foarte clară în ce privește războiul de agresiune al Rusiei, el propune neutralitatea României – ceea ce este incompatibil cu poziția României de membru al UE și NATO”. Liderul PPE, Manfred Weber, împărtășește aceeași opinie și spune ca Simion este ”un risc pentru tot ceea ce eu susțin”.

Simion susține că este un Meloni de Romania, însă la Bruxelles el nu este perceput astfel, scrie Politico. ”Relația ostilă cu Ucraina este o problemă majoră și a împiedicat aderarea AUR la grupul Reformiștilor și Conservatorilor din UE. De atunci, Simion a susținut că este un critic al Kremlinului și a spus recent că Putin ar trebui arestat pentru crime de război. Însă nu a vrut să sprijine ajutorul militar pentru Ucraina și a promis să se opună unui asemenea ajutor în Consiliul European”.

Cât privește relația cu Viktor Orban, Politico arată că aceasta ar fi dificilă, din cauza că vor fi doi lideri naționaliști ce vor adânci fricțiunile legate de Transilvania și comunitatea maghiara de acolo. Politico amintește de incidentele de la Valea Uzului din 2019. Și încheie cu un mesaj USR din partea lui Claudiu Năsui: ”Cel mai bun scenariu este un președinte în stilul Meloni sau PiS din Polonia. Însă cred că va fi mai rău decât Viktor Orban”.

Deși trasă mai puțin abrupt, concluzia cover-ului din Politico este similară cu cea a lui Vladimir Tismăneanu: analogia Romania-Italia nu rezistă. Argumentele lui Tismăneanu: România nu este Italia în termeni de tradiție democratică, stat de drept, etc.

Cine perturbă planurile UE?

Lăsând deoparte toata retorica Giorgiei Meloni despre Rusia, faptele din Italia arată ceva diferit. Pe 15 mai, Eurointelligence a scris despre cazul unei mici companii italiene cumpărată de Renk, producător german de cutii de viteze pentru tancuri. Gigantul franco-german KDNS (producătorul tancurilor Leclerc și Leopard 2) dorește să cumpere compania Renk, ca parte a strategiei europene de axare pe înarmare. Numai că în Italia funcționează așa-numita „regulă de aur”, care dă guvernului ultimul cuvânt în ce privește fuziunile și achizițiile unor companii din domenii de interes strategic (finanțe, energie, apărare). Guvernul Meloni trage de timp, iar pentru mica companie italiană această achiziție nu ar fi profitabilă în acest moment. La Stampa scrie că problema constructorului de tancuri va fi pe agenda primei vizite a cancelarului german Friedrich Merz la Roma.

Premierul Meloni va avea ocazia să folosească achiziția de mai sus ca monedă de schimb pentru o afacere mai importantă – fuziunea UniCredit din Italia cu Commerzbank din Germania. De un an, UniCredit urmărește să devină cel mai mare acționar al Commerzbank, a doua cea mai mare bancă din Germania. Berlinul nu dorește ca una dintre marile bănci germane să intre pe mâna italienilor, spun toți analiștii. Astfel, pare să se aleagă praful din planul UniCredit de a prelua Commerzbank și de a realiza apoi o fuziune cu HypoVereinsbank (deja sucursală a UniCredit) pentru a crea cea mai mare bancă din Germania. Nu am greși dacă am extinde viziunea guvernului de la Berlin în domeniul bancar și asupra industriei auto și a altor ramuri economice fanion din țară.

Situația este similară cu cea care a împiedicat apariția unui ”Airbus naval”, prim cumpărarea de către compania Fincatieri din Italia a Șantierelor navale de la Saint Nazaire, din Franța. Președintele Macron nu a dorit să vândă o întreprindere fanion a Franței unor italieni și a naționalizat șantierele, În 2017. Șantierul naval fusese deținut de o companie sud-coreeană care a falimentat. Regimul Macron nu a dorit să- l lase pe mâna italienilor. Statul rămâne pe mai departe acționar la Saint Nazaire, iar Europa nu are un ”Airbus al mărilor”.

Situațiile de mai sus au dus la blocarea pașilor spre o piață financiară unică în UE (o prioritate cel puțin la nivel retoric la Bruxelles), la blocarea unui proiect militar comun european și a unui proiect naval comun, la blocarea creării unor „campioni europeni” în domeniu, cu șanse să țină piept concurenței americane și chineze, tot o prioritate la Bruxelles. Situațiile de mai sus ne prezintă nu un ”George Simion” perturbator al planurilor UE, ci patru. Este vorba despre Emmanuel Macron, fostul cancelar Olaf Scholz, Giorgia Meloni, dar și Mario Monti (fost comisar European, fost bancher Goldman Sachs și premier tehnocrat al Italiei, în mandatul căruia a început aplicarea ”regulii de aur”, întărită în 2023 de Meloni).

Nu trebuie să fii nici AUR sau Simion, nici ”cel mai de dreapta guvern italian de la Mussolini încoace”, cu tendințe fasciste (așa cum scria toată presa de mainstream a lumii după victoria lui Meloni, în toamna lui 2022) pentru a nărui planuri UE afirmându-ți patriotismul economic. O fac și eurofilii din Germania și Franța, care dau lecții românilor despre cum să voteze, ba chiar susțin (precum fostul comisar Thierry Breton) că au forțat anularea prezidențialelor din 2024.

Spaghetti western cu Meloni, Simion, Trump

Rămâne valabilă afirmația că România nu este Italia. Dar nu este vorba aici despre nivelul de trai, nici de curățenia de pe străzi, corupție, ONG-uri ”vibrante” și stat de drept. Este vorba despre UniCredit, Fincantieri, Fiat, etc. Premierul Meloni are ce apăra și are suficiente bețe pe care să le pună în roțile UE. De cealaltă parte, sectorul financiar din România nu este românesc, iar Romania nu produce nici tancuri, nici nave, ci cel mult cablaje pentru autoturismele Vestului.

Pozițiile lui Meloni și Simion se întâlnesc cel mai mult în ce privește relația cu Statele Unite, dar nu neapărat într-un mod care să rezoneze cu electoratul Fratelii d’Italia și AUR. La nivel economic, Meloni a deschis total Italia în fața marilor corporații americane. Guvernul a adoptat o lege care oferă companiilor spațiale străine permisiunea să opereze in Italia. Compania Spacelink, a lui Elon Musk, va putea să câștige monopolul în zonele Italiei care nu au încă acoperire pentru trafic de date și să elimine concurența companiilor autohtone Optic Fiber și Telecom Italia (TIM), dar să controleze și comunicațiile militare in Italia. În noiembrie 2024, în SUA, Meloni s-a întâlnit cu Lary Fink, CEO-ul BlackRock. Guvernul Meloni a aprobat, cu ”regula de aur”, preluarea diviziei de telefonie fixă a amintitei companii TIM de către unul dintre marii parteneri ai BlackRock. Este vorba despre KKR, un fond american de investiții pe statele de plată ale căruia se afla, de mai bine de un deceniu, generalul David Petraeus, fost șef al CENTCOM și al CIA.

La nivel social, guvernul Meloni este cât se poate de liberal, pe alocuri neoliberal. În luna iunie vor avea loc mai multe referendumuri care vor viza în special reforma legislației muncii. Cu toate că Fratelli d’Italia pierde teren în sudul sărac al Italiei înaintea alegerilor locale, în campania pentru referendum premierul Meloni și partidul sau sunt mai degrabă împotriva întăririi protecției angajaților. La fel și Lega și Forza Italia, partenerii de guvernare.

Pe 14 mai, într-un interviu pentru o publicație apropiată – The American Conservative – George Siomion spunea: ”Scopul nostru este să atingem independența energetică și să ne protejăm alimentele, apa și resursele naturale”. Dar cum? ”România este bogată în cupru, sare, aur – aproape orice element al sistemului periodic. Platforma mea este pro-business. Mi-a plăcut o expresie a președintelui Trump în discursul inaugural: «Drill, baby, drill». Este exact abordarea noastră: trebuie să cream condițiile pentru oportunități bilaterale de afaceri”.

În cazul în care va câștiga alegerile, George Simion poate să-i contrazică pe toți cei care nu-l văd ca un Meloni de România. Meloni a reușit performanța de a menține populismul la putere, iar asta într-o țară cunoscută pentru instabilitatea guvernamentală. Totul are însă un preț, iar acesta afectează tocmai propriul electorat ”suveranist”.