Purtătorul de stetoscop

Purtătorul de stetoscop

Când sănătatea celuilalt devine meserie, iar meseria ajunge pasiune nu mai este timp de orice altceva, totul în jur se schimbă până când restul vieții se transformă într-un fel de dăruire condimentată cu anecdote, în registru semantic specializat. Un fel aparte de a râde, de a trăi.
Dacă pe profesor catedra îl remarcă printre elevi, demarcându-l totodată, iar creta este „principalul obiect al muncii sale”, și-n cazul Medicilor este un obiect ce-i delimitează. Dr. Dickinson W. Richards, laureat al premiului Nobel pentru medicină, spunea despre acesta: «Un stetoscop e un instrument ce nu poate funcționa decât dacă la fiecare din cele două capete ale sale se află o ființă umană.»

Nici un alt obiect nu se asociază mai mult cu profesia medicală decât banalul, simplul și bătrânul stetoscop, chiar dacă astăzi s-a transformat într-un gadget. Pe holurile spitalelor și ale clinicilor, stetoscopul delimitează și scoate în evidență medicii: din multitudinea de halate albe, doar ei au privilegiul de a purta stetoscop. În același timp, stetoscopul este un simbol al legăturii care se creează între medic și pacient prin consultație. Stetoscopul îl face Medic pe ce-l ce a învățat să audă intimitatea care se creează între medic și pacient atunci când îl consulți, când îi asculți bătăile inimii. Nu poți să vorbești despre stetoscop fără a vorbi despre apropiere. Pentru că stetoscopul până la urmă asta face, intermediază o legătură, o apropiere. Adevăratul „purtător de stetoscop”, nu poate fi decât un adevărat OM!
După ce sistemul de sănătate a tot stat sub semnul neglijentei fata de pacient și al spăgii (personal am întâlnit arar astfel de cazuri, cu atât mai puțin la tinerii medici), schimbarea se simte. Vin Doctori ce nu doar că vor să aplice cunoștințele, strict profesionale, acumulate, dar mai mult vor să facă binele cu ori ce preț. Costul fiind, de multe ori, suportat de buzunarul și din timpul lor.

Într-una din discuțiile avute cu un vechi prieten îl întrebam:
«Cum se face că profesorii domniei sale erau altfel. Deosebindu-se prin ținută la catedra, modul de a discuta cu elevii, comportamentul în scoală și-n viața de fiice zi?».
Prietenul meu mi-a răspuns:
«Vezi tu ei își respectau statutul, câștigau prin studiu și ținută respectul nu numai al elevului dar și al comunități, nu făcea rabat de la codul pe care l-au învățat acasă, în facultăți, și de la alți adevărați dascăli. Erau civilizați salutând pe toată lumea (de la măturătorul de pe stradă la primar, de la cel mai sărac la cel mai bogat) adresându-se tuturor cu Domnule sau Doamnă. Se respectau pe sine câștigând astfel respectul tuturor.»
Am continuat întrebându-l:
«Ce am pierdut de nu mai există și astăzi acest, să-i zicem, auto-respect?.»
«Perioada tâmpă de după anii 1945 a făcut ca elitele să fie trase pe dreapta, unii chiar au fost întemnițați, – o parte dându-și obștescul sfârșit acolo. Mai pe urmă au fost marginalizați de proștii numiți politic», îmi spune domnia sa, apoi continuă: «Cea mai mare porcărie făcută de comuniști a fost nerespectarea statutului social. Aveam un elev la seral care m-a întrebat într-o seară cât câștig, spunându-i a răspuns râzând: „păi tovarășe profesor banii ăștia îi fac în două zile din ciubucuri”. Nu toți au putut să-și mențină ținuta morală, nu toți își puteau permite să nu facă concesii, și aci nu mă refer doar la profesori ci și la medici, la bunii meseriași din toate domeniile. Ori ai uitat cum era la librărie? Ca sa cumperi o carte bună cumpărai și trei volume de autori ce nu se vindeau plus operili tovarășului, și nu trebuia să uiți bacșișul cuvenit tovarășei de la tejghea. Ei bine oamenii aceștia și-au pierdut stima de sine si odată cu ea bunul simt».
Iertat să-mi fie acest prolog, mai lung, dar am simțit nevoia unei clarificări, deoarece azi o să vă scriu despre relația mea, ca pacient, cu „Purtătorul de stetoscop” ce-și merită pe deplin P-ul mare.
Sunt bucuros că nu trebuie să plec la mii de kilometri de casă pentru a întâlni un sistem de sănătate construit cu ajutorul expertizei românești, deși este peste tot în Europa sau America, peste tot în lume medicii Români salvează vieți, căutând ei înșiși dreptul la o viață mai bună. Unii dintre ei au învățat acolo și s-au întors „acasă”, am avut privilegiul să cunosc o parte dintre ei. Da am avut șansa să întâlnesc nu numai un Medic bun, un Om minunat, o comoară de profesionist, pacient fiind, mi-a fost dat să întâlnesc o elită profesională și umană de excepție, medici, cadre medicale, pentru care profesiunea înseamnă competență, devotament, dăruire și omenie și asta în țară.
Împotriva politicilor stupide din sănătate, și fără „obișnuitul” plic. Împotriva celor care nu-i lasă să fie până la capăt buni și deștepți, așa cum se arată când nu mai e nimeni care să-i încurce. Împotriva unora care nu valorează nici cât mânușa de examinare a unui rezident. Și pentru asta le datorez – în mijlocul doliului, consternării și revoltei, și cu mult înainte ca efortul lor să ia sfârșit – un elogiu smerit. Sunt onorat să vă cunosc, din interiorul sistemului, activitatea stimată Purtător de stetoscop!
Cu adânc respect,
Dan Orghici

Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.