Rapoartele lui M. P. Thiemann de la 1856

Împăratul Francisc Iosif I. al Austriei, spre a nu se compromite organizarea Ardealului, în cele din urmă fu nevoit să apeleze la solicitudinea educatorului său personal, Dr. M.P. Thiemann, care între timp ajunsese consilierul intim al împăratului.

De la Orăștie, guvernatorul Thiemann a trimis la Viena câteva sute de rapoarte, care dezvăluie formidabila personalitate și clarviziunea politică a acestui demnitar al curții de la Viena.

Thiemann a fost trimis la Orăștie să împiedice a treia revoluție, despre care prevedea că va rupe Ardealul din legământul casei habsburgice.

Un strop de istorie

După revoluția din 1848 la Orăștie au dominat împrejurări haotice. Maghiarii și-au instalat la Orăștie forul pentru judecarea revoluției lui Avram Iancu, lucru care nu era nici pe placul sașilor nici pe placul românilor. Ar fi curs încă mult sânge la Orăștie, dacă deputatul românilor din Orăștie, Nicolae Popovici, nu s-ar fi bucurat de venerație în cercurile politice maghiare ale țării, mai ales după ce acesta în 1848 în diete de la Debrețin a cerut alungarea habsburgilor de la cârma imperiului.

Dezmățul politic a durat până în 1856, când Ardealul a ajuns sub stăpânirea curții imperiale de la Viena.

În anul 1856, în cadrul reorganizării politico-administrative, Ardealul a fost împărțit în zece județe numite „Kreis”. Judeţul nr. 10. se numea „Kreis Broos” adică judeţul Orăștie și cuprindea un teritoriu mult mai mare decât cel pe care l-a avut judeţul Hunedoara până în 1944.

Instituții Imperial Regale ale Județului Orăștie

Judeţul (cercul) cuprinde 134,77 mile pătrate cu 214163 locuitori.

După religie erau: catolici – 4283, greco-uniți – 38550, ortodocși – 160603, evanghelici – 2141, calvini – 8565, alte confesiuni – 23.

După etnie erau: germani – 1063, maghiari – 7809, români – 192995, alte naționalități – 12298.

Judeţul Orăștie are: 435 sate (8 comune și 427 de sate), 9 districte comunale, 1 district orășenesc cu 1 serviciu politic, 8 servicii felurite și o magistratură, prefectul județului Thiemann Friedrich, comisari de județ, doctor medic de județ, secretar de județ, registratura județului, cancelaria județului personalul sanitar (medicii districtuali).

Magistratura Imperial Regală a Districtului Orăștie Serviciul politic al Districtului

„Am găsit aici prea multă nobilime, dar prea puțină noblețe. Am găsit multe piei, dar puține foi, făcând aluzie la diplomele nobiliare scrise pe piele și în schimb la lipsa cărților de știință.

Districtul Orăștie cuprinde 21,4 mile pătrate cu 27094 locuitori: germani – 289, maghiari – 978, români – 24078, alte naționalități – 1449.

Districtele aparținătoare județului Orăștie: Deva, Hălmagiu, Hațeg, Baia de Criș, Ilia, Șoimuș – Pui, Hunedoara.

Magistratura orașului județean Orăștie (deschisă în 3 decembrie 1854 funcționeze în baza ordinului 23009 din 30 noiembrie 1854).

Orașul Orăștie reședință de județ are 4260 locuitori, fiind condus: primarul orașului, consilierii magistraturii, secretar, revizor polițist, expeditor, casier, controlor.

Compunându-se din: germani – 653, maghiari – 823, români 1904, alte naționalități 880.

(Extras din HOF-und STAATS-HANDBUCH DES KAISERTHUMES OSTERREICH 1856 WIEN)

Astfel Orăştia devenise orașul de reședință a celui mai mare din Ardeal.

Toate sforțările curții de la Viena de a găsi un candidat pentru această demnitate s-au soldat cu eșec. Nu se găsea om pentru a accepta scaunul „micului regat al Orăştiei”, respective pentru ținutul Hunedoarei și a Zărandului, care în analele cancelariei secrete de la Viena, figura sub denumirea de „Schwartze Republic”, adecă republica neagră.

Împăratul Francisc Iosif I. al Austriei, spre a nu se compromite organizarea Ardealului, în cele din urmă fu nevoit să apeleze la solicitudinea educatorului său personal, Dr, M.P. Thiemann, care între timp ajunsese consilierul intim al împăratului.

De la Orăștie, guvernatorul Thiemann a trimis la Viena câteva sute de rapoarte, care dezvăluie formidabila personalitate și clarviziunea politică a acestui demnitar al curții de la Viena.

Thiemann a fost trimis la Orăștie să împiedice a treia revoluție, despre care prevedea că va rupe Ardealul din legământul casei habsburgice.

Despre Ardealul Thiemann susținea că a fost dat pe mâna unor oameni care suferă de goliciune mintală și de rea credință dar care nu au nici atâta pregătire și bun simț cât un praznic de noapte.

Thiemann susținea că nobilii ardeleni, în ignoranța lor își spun „fruntași ai țării” în loc să se numească privilegiații de la țară. Că își spun „persoane nobile” în loc să spună că aparțin unei familii nobiliare, că vorbesc despre drepturi încoronate, în loc de privilegii și că sunt mândri de strămoșii lor în loc de a se putea mândri cu merite și prestanță personală.

„Am găsit aici prea multă nobilime, dar prea puțină noblețe”.

Am găsit multe piei, dar puține foi, făcând aluzie la diplomele nobiliare scrise pe piele și în schimb la lipsa cărților de știință.

Am găsit mulţi bravarzi dar putini bravi printre ei.

În 1857, în cadrul unui raport confidențial, Thiemann era de părere să se facă neîntârziat capitala Ardealului- la Orăștie.

În acel raport Thiemann arată că actualul oraş Orăștie va trebui să sufere considerabile modificări. În limbajul lui Thiemann aceasta însemna că Orăştia să fie cu fundamente cu tot rasă de pe fața pământului.

Thiemann aflase că sub guvernatorul Ardealului, Samuel Bruckenthal, s-a dat foc mănăstirilor din munții Ardealului, lucru pe care l-a criticat aspru. Despre haiducii refugiați în munți, Thiemann avea părerile sale considerând-i drept „frâne sociale de valoare”, căci susținea că încă nu a auzit ca un om de treabă să fi fost ucis de acești haiduci.

Într-un raport al său caracterizează astfel Orăştia :

„Viață veselă…. Case mici cu porți mari….

Mulţi meseriași. Unii se ocupă în locuința lor și cu cârciumăritul … Fiecare țăran este și zidar, iar ţigani sunt ori cărămidari, ori muzicanți. Vinuri bune de tot soiul… Berea proaspătă…

Oamenii înstăriți n-au apă de beut, dar poporul are fântâni cu apă bună. În piață totdeauna se găsește friptură gustoasă și pâine albă la femei curate și care nu sunt în înalta societate.

Orașul este bogat dar n-are clădiri pentru oficialități.

Se petrece bine la nunți și botezuri, iar românii și la înmormântări.

Piața foarte bogată, dar drumuri mizerabile.

Stări foarte curioase în cârciumi: popii, civilii și țăranii mâncă și beau la aceiași masă. Puține decrete și vechi. Decretul din 1459 scutește vinul „de dări, vămi și orice alte neplăceri. Sarea încărcată cu taxe mari….”. 1858 martie 18 – Orăștie

Raportul informativ trimis curții imperiale de Dr. Thiemann, conducătorul județului Orăștie, fost educator și consilier intim al împăratului Franz Iosef.  Acesta constituie un adevărat rechizitoriu al stărilor sociale și politice cu interesante aprecieri despre români și propuneri pentru remedierea situației lor precare. Doc. Nr. 745-1858 înreg.

Minist. Int. Prezidiul Poliției I., cancelaria secretă a curții și cabinetului. Traducerea lui Gelu Emil:

Românii / valahii / desigur nu vor lua parte la deputățiile din prilejul călătoriei suveranului, cu toate acestea trebuie să remarc că ei formează majoritatea covârșitoare, care pe ei se bazează viitorul țării.

Ceea ce se face pentru ei după considerente de echitate, justeță și rațiune politică, promovează nu numai fericirea acestei țări ci are efecte atrăgătoare, cuceriri pașnice spre orient, până departe dincolo de Principate. Nu mă refer la românul în frac, nici la clerul intrigant mai înalt sau cel de jos, ci numai la popor.

Românii vor căuta în alt mod apropiere faţă de majestatea apostolică decât cu cea mai adâncă smerenie, nu atât din iubire și din atașament, ci din supunere obișnuită. Înainte de toate trebuie ca românii să fie prefăcuți în cultivatori de pământ din păstori. Cum se poate realiza acest lucru am descris amănunțit în comunicările mele din 26 februarie a.crt., cu Nr. 248. Rog ca acele comunicări să fie împărtășite de înaltă apreciere, căci merită în mare grad. Trebuie că ordinul cel mai suprem să Ie însușească. Autorităţile guvernamentale au lăsat să treacă nefolosit un șir întreg de ani, fără impulsul de la forul suprem cu greu vor păși la realizarea îndatoririlor lor de serviciu din inițiativă proprie.

O parte însemnată dificilă a acestei probleme rezidă în munca ce urmează să fie transferată asupra judecăților urbariale. Acestea urmează să separe acele teritorii care se cuvin comunelor, adecă valahilor ca proprietate liberă pentru dreptul de tăiere în păduri și dreptul de pășunat, dar au de executat și comasarea pământurilor.

Dacă judecătoriile urbariale vor fi greșit compuse, atunci se vor naște în orice caz nemulțumiri generale și neajunsuri dintre cele mai mari. Sunt foarte îngrijorat că se va comite această greșeală căci aceste posturi la aceste judecătorii sunt privite ca refugii sinecuriste pentru astfel de maghiari, care de altcum nu pot fi utilizați, sau se urmărește cucerirea lor. Românii vor privi judecătorii urbariali cu cea mai mare neîncredere.

În Ardeal pentru aceste funcții este nevoie de oameni cu totul neutrii, căci aici un popor stă ca parte aservită faţă în faţă cu popoare cu drepturi, nu ca în Ungaria, unde partidele aparțin unei singure naționalități.

Dacă bărbații capabili vor lipsi, atunci aceste atribuțiuni să fie diferite autorităților regulare, care după concepția mea sunt mult mai potrivite pentru aceasta decât judecătoriile speciale. Mai trebuie în acest loc să atrag atenția cu privire la ceea ce trădează maghiarii din Ardeal în prilejuri sentimentale: „Numai încă pentru o oră dați-ne pe mâini valahii!” Iar acum s-a vrut să se facă din judecătoriile urbariale sinecuri pentru maghiari și să li se dea pe mâini deciziunea asupra bazelor de existență a poporului român? Avertizez hotărât a nu se comite aceste greșeli speculative și amenințătoare.

Din pământurile care vor reveni pe această cale comunelor, o parte ce deveni avut sătesc propriu zis, altă parte se va folosi pentru așezăminte bisericești și scoli, iar partea a treia se va transfera în proprietatea locuitorilor, spre a se forma cu ele gospodării țărănești.

Această reformă aplicată cu temei și corectitudine, va servi categoric viitorului țării, ca atare merită ca majestatea sa apostolească să ordone autorităţile să o execute cât mai temeinic și cât mai urgent. Dacă se pierde acest moment fără această reglementare, atunci populația principală a Ardealului va rămâne un popor nenorocit de păstori, un viciu pentru toţi ceilalți proprietari de pământ.

Școala este foarte râvnită de inimile românilor, ei vor ca, copii lor să primească învățătură și se uită cu ochi buni dacă văd că ei învață limba germană. Numai pe calea descrisă mai sus se pot întemeia scoli, altcum lipsesc toate mijloacele.

Românul se plânge că breslele nu-i primesc la ucenicie copii. Remedierea acestei stări zace în respectarea legilor generale și mai ales în legea meseriilor ce trebui este adusă.

Garda financiară furnizează românilor motive pentru cele mai strigătoare plângeri, iar ceea ce se relatează în comunicările Nr. 267, 268 și 269 aparțin acestui subiect. Angajații gărzilor financiare abuzează de loialitatea valahilor faţă de orice angajat al împărăției, se îmbată, sunt căzuți în beție.

Licențele pentru desfacerea neutrilor eliberate de forurile oficiale sunt supuse unui abuz îngrozitor spre a obliga poporul la consumul de rachiu. Acest viciu sporește din an în an. Arendatorii evrei ai dreptului de a desface beuturi ca de obicei nu au nici o grijă decât numai profitul lor. Astfel de drepturi sunt o afurisenie pentru orice țară, mai ales pentru o țară ca Ardealul, unde poporul este încă atât de înapoiat. Remedierea constă în supunerea tuturor ocupațiunilor legate de desfacerea beuturilor legii industriale pentru că nu fiecare speculant cu rachiu să-și poată permite ceea ce îi dictează avantajul personal.

Comunele de grăniceri care au fost militarizate, sunt cele mai nenorocite dintre toate: îndreptățirile militare au încetat, averea pe care au avut-o de la militarizare a fost smulsă prin înșelăciune și atribuită statului, la fel și dreptul de desfacere și de morărit și se exercită prin cei mai răi arendași evrei.

În acest sector remedierea este totodată o cerință a dreptății, trebuie să li se restituie acestor comune tot ce au posedat înainte de militarizare.

În multe orașe și târguri îndeosebi în fostele orașe de scaun ale sașilor, mai există o submedie de instituții nelegale pentru oprimarea locuitorilor din satele din jur: taxe de obor și piață, vămi în lemne / zeciuieli în lemne / taxe exagerate pentru expunerea în piață a produselor și altele asemănătoare, nu există nici un motiv pentru a lăsa să dăinuiască în continuare aceste asupriri, care în plus țin la pământ traficul.

Orăștie, la 18 Martie 1858.

Thiemann

Conducătorul cercului. înreg. Minist. Int. – Prez. Poliției Nr. 745/1858. Cancelaria secretă a curții – Cabinetul împăratului.

Acest text aparține răposatului director al muzeului din Orăștie, domnul avocat Gelu Emil.