Să înceapă jocul ca pe vremea Romanilor

„Pe iarnă încă n-or mâncat-o lupii” zice o vorbă din bătrâni, deși ultimele zile ne duc cu gândul la jumătatea lui martie/început de april, iarna este în toi, ne-o arată înserarea devreme, nopțile lungi și zisa „fe-martie să treacă”. Dar să lăsăm vremea cu ale ei și să încercăm să ne mai și destindem. Cu gândul la petrecerea timpului liber să mergem la jocuri. Jocul, de altfel, a reprezentat o constantă în istoria comunităților umane, fie că ne referim la universul copilăriei sau la activitățile celor mari.
În legătură cu jocurile care puteau să fie practicate de daci, va trebui să recunoaștem că nu ştim foarte multe. Știm însă mai multe despre jocurile practicate de romani. Acestea ocupau un loc important în viaţa cotidiană şi erau diferenţiate pe categorii de vârstă. Putem presupune că schimburile comerciale au fost dublate şi de schimburi de idei. De aceea, credem că nu este deloc exagerat să ne închipuim ca în aşezări şi cetăţi în epoca regatului ar fi putut să se fi jucat jocuri cu zaruri, sau chiar variante ale apreciatului ludus latrunculorum (de-a războiul). Aceasta dacă piesa provenea din mediul dacic.

Zarul de la Ardeu
Dr. Iosif Vasile Ferencz, expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil,
Cercetător de la secția arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva ne spune: «Descoperirea unui obiect frumos, datând din vechime, este întotdeauna un prilej de bucurie. Așa a fost și în cazul zarului pe care îl prezentăm astăzi. Era în toamna anului 2004, când încă evaluam potențialul arheologic al dealului Cetățuie, de la Ardeu. În momentul descoperirii, singura emoție care te încearcă este bucuria, deoarece povestea, biografia obiectelor începe să iasă la iveală puțin câte puțin, după care urmează investigarea lor, pe masa de lucru, la bibliotecă… Într-o primă etapă, constatăm că obiectul este realizat din os și are forma unui cub cu laturi de cca. 1 cm. Muchiile și colțurile sunt ușor rotunjite. Pentru fiecare față s-a stabilit câte o „valoare”, înscrisă sub forma unor cerculețe duble, incizate, cu o alveolă în centru. Acestea îi conferă obiectului „statutul” de zar. În interiorul șanțurilor inciziilor care formează cercurile și în alveole s-a conservat o substanță de culoare neagră, aderentă (oxid de magneziu, adeziv). Avea rostul de a evidenția și cromatic cercurile. Cu toate că unele dintre cercuri se conservă în condiții bune, altele sunt tocite sau poate că au fost deteriorate însă, în ansamblu, remarcăm că zarul este bine conservat.
Mai remarcăm și faptul că distribuția cifrelor pe fețe s-a făcut în așa fel încât suma cifrelor a două fețe opuse este 7.
După ce am făcut cunoștință cu piesa, putem să trecem la următoarea etapă, aceea a stabilirii „contextului” din care provine obiectul. Sau, mai precis, va trebui să aflăm mai multe despre particularitățile locului în care a fost găsit zarul, dacă are legătură cu o casă, ori o magazie, sau cu un alt tip de construcție. Iar pentru aceasta va trebui să extindem investigațiile în locul descoperirii. Așa am făcut și noi, iar cercetarea obiectivului respectiv s-a desfășurat începând din anul 2004, atunci când a fost descoperit zarul, și până în anul 2024. Cu răbdare și atenție, strat cu strat, am aflat situații complexe, dar acum suntem aproape siguri că exemplarul descris de noi are legătură cu un atelier în care se confecționau obiecte din fier, din bronz, din sticlă, dar și din os și corn. Numeroase alte obiecte au mai fost găsite în acel loc, iar acum cunoaștem suprafața lui, precum și a locuinței meșterului care lucra acolo. Iar povestea noastră, pe parcursul următoarelor luni, va avea în centru atelierul și personalitatea meșterului din cetatea dacică de la Ardeu.
Astăzi, însă, ne vom întoarce la biografia zarului de la Ardeu, din descrierea căruia am putut să remarcăm calitatea foarte bună a execuției. Acest detaliu ne arată că avem de-a face cu un produs al unui atelier specializat din mediul roman. Printre descoperirile arheologice, pretutindeni unde a ajuns cultura și civilizația Romei, astfel de piese sunt frecvente. Însă exemplarul de la Ardeu a fost descoperit într-o cetate dacică. El a putut să ajungă la Ardeu ca un ,,import”, procurat poate de la târg sau poate că a fost adus de cineva care a călătorit la sud de Dunăre. În această etapă a cercetărilor nu putem să excludem nici posibilitatea ca să fi fost realizat de meșterul care lucra în atelierul respectiv. Va trebui să avem în vedere fiecare dintre aceste posibilități și poate chiar și altele.
Însă în acest moment a sosit vremea unei noi întrebări, anume … la ce folosea?
Cu siguranță că primul răspuns care ne vine în minte este: pentru joc. Dar ce știm despre jocurile practicate în Antichitate? Și ce știm despre jocurile practicate de daci?
În legătură cu jocurile care puteau să fie practicate de către daci nu ştim foarte multe. Cunoaştem însă mai multe despre jocuri în mediul roman, într-o perioadă contemporană cu cea în care au trăit dacii. Știm că ele ocupau un loc important în viaţa cotidiană şi erau diferenţiate pe categorii de vârstă. De altfel, jocul a reprezentat o constantă în istoria omenirii. Din acest motiv, ne putem închipui existenţa unor jocuri specifice localnicilor din interiorul Arcului Carpatic, pe care să le fi jucat dintotdeauna, cum ar fi moara. Acest tip de joc putea să fie jucat şi cu piese realizate din seminţe (care au un caracter perisabil), dar şi cu jetoane confecţionate anume, din diverse tipuri de materiale. Astfel de jetoane, confecționate adeseori din pereți de vase sparte, sunt descoperite frecvent în mediul dacic. Iar ele sunt prezente și în atelierul de la Ardeu.
În plus, este foarte cunoscut faptul că schimburile comerciale au fost dublate întotdeauna şi de schimburi de idei. De aceea, credem că nu este deloc exagerat să ne închipuim că în aşezări şi cetăţi dacice în Epoca regatului să se fi jucat zaruri, moară, rota sau chiar variante ale apreciatului ludus latrunculorum. Astfel de jocuri reprezintă și una dintre atracțiile festivalurilor de reconstituire istorică. Și sigur că jocul cu zaruri a fost și el unul deosebit de apreciat de romani și poate că și de către daci.
Ținând cont de aceste considerente, putem să presupunem că zarul putea să fi fost una dintre componentele unui joc. Poate că cifra indicată după aruncarea zarului indica numărul de poziții peste care era mutat un jeton. Sau poate că indica ordinea în care intrau în joc jucătorii. Însă pentru că este vorba despre o singură piesă, cel puțin pentru moment va trebui să excludem jocul de ,,zaruri”. Dar nu vom putea să excludem și alte utilizări. Spre exemplu într-un ritual magic. Poate că cifra indicată după aruncarea zarului arăta ce trebuia să fie făcut, ce urma să se întâmple, sau preciza soarta unei persoane, a unei comunități sau chiar a lumii. Dar de aici ne îndreptăm spre un teren alunecos, al speculațiilor pe care nu le putem dovedi.
Însă ceea ce mai putem să spunem este că zarul are urme de utilizare vizibile cu lupa. Anume, suprafețele sunt tocite, lustruite și sunt vizibile striuri discontinue. Și mai știm și că, uneori, zarurile erau ,,măsluite”, adică realizate în așa fel încât rezultatul aruncării lor să fie oarecum previzibil.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră!», Dr. Iosif Vasile Ferencz.Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste și baroce.
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
„Un exponat de neratat
Începând din această lună, vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități”, găsim scris pe pagina de socializare a muzeului devean.
Sursa: https://www.facebook.com/MCDRDeva/. Surse foto: Iosif Vasile Ferencz și Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva.