Sulița zburătoare de la Sibiu

Un fascinant document istoric numit „Varia II 374”,  „Coligatul de la Sibiu” sau „Manuscrisul de la Sibiu”, (scris de se pare de şeful depozitului de artilerie din Sibiu, Conrad Haas între  1529 şi 1556 ce conţine în 392 de pagini şi peste 300 de ilustraţii) este o adevărată lucrare ştiinţifică despre rachete.

Austriacul, Conrad Haas,  a reuşit acum 500 de ani să inventeze principiile care au stat la baza construirii rachetelor moderne şi care au făcut posibil zborul în spaţiu. Conrad Haas era şeful arsenalului din Sibiu şi a inventat primele rachete în trepte. Revoluţionara invenţie se pare că a fost folosită împotriva turcilor.

Istoria arată că racheta a fost folosită prima dată în China, în secolul al VII-lea, î.HR.

Era un tub de hârtie groasă, cu încărcătură de praf de puşcă, o magie a acelor vremuri. Chinezii au folosit-o iniţial pentru lansarea de artificii şi mai apoi în război pentru a semăna mai mult panică în rândul adversarilor decât pentru pagube reale.

De la chinezi, a ajuns în lumea arabă în secolul al VII-lea d.HR. Arabii o foloseau doar pentru lansarea artificiilor. În cele din urmă, a pătruns în Europa şi a fost folosită doar pentru distracţiile de la bâlciuri. Veche rachetă chinezească era departe însă de principiile care stau şi astăzi la bazele lansării rachetelor. Aici intervine sibianul Conrad Haas. El este cel care cu ajutorul calculelor şi a experimentelor a deschis lumii posibilitatea zborului spaţial dar şi a distrugerii în masă.

Conrad Rudolf Haas s-a născut la 1509, în localitatea Dornbach, lângă Viena. Se trăgea din clanul Haasenhof, ce-și avea obârșia în zona Landshut, oraș german înfrățit în prezent cu Sibiul. Provenea dintr-o familie înstărită, a învățat latina și germana la școala situată în apropierea Capelei Sf. Ana.

Deși pasionat până atunci de alchimie și influențat de familie să devină medic, Conrad Haas alege cariera armelor. A servit la început ca guard imperial de artilerie, devenind în scurt timp ofițer pe lângă curtea imperială austriacă. În deceniul patru al secolului al XVI-lea, Conrad Haas s-a hotărât să împărtășească ideile lui Martin Luther, devenind protestant.

Se va implica intens în războiul lui Ferdinand de Habsburg cu Ioan Zapolya, război cunoscut drept războiul pentru Transilvania.

În anul 1542 Conrad Haas participă la războiul cu turcii în bătăliile din jurul Vienei și la acțiunile militare desfășurate în apropierea Bratislavei.

La vârsta de 42 de ani, în 1551, a fost trimis la Sibiu pentru a se ocupa de arsenalul orașului. Haas rămas la Sibiu până la sfârșitul vieții. Arsenalul din Sibiu, localizat și astăzi în Cazarma Kempel din Piața Armelor, a fost construit după indicațiile lui Haas. Arsenalul sibian a fost unul dintre cele mai bine dotate și înaintate ca tehnologie militară din sud-estul Europei în acea perioadă, sub administrarea lui Haas.

În calitate de armurier a întreprins câteva călătorii la Alba Iulia, dorind să-l întâlnească pe Hans Walach, care realiza pe atunci pulbere pentru armele de foc.

Conrad Haas, preocupat de întărirea capacității de luptă a trupelor imperiale, efectuează o serie de experimente cu tipurile de rachete pe care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne.

Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de Varia II 374 sau Coligatul de la Sibiu (colligare = a lega împreună), a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556 împreună cu alte lucrări de pirotehnie pe care le-a deținut Haas, pe vremea când ocupa funcția de șef al Arsenalului militar al armatei austriece. Este scris în germana medievală, legat în piele, conține 392 de file și 203 ilustrații în culori (roșu, albastru, verde, galben, maro și violet) și trei studii de artă militară, primele două fiind scrise între anii 1417 – 1459: Probleme de pirotehnie și balistică (primele 36 de file ale Manuscrisului) – scris de Hans Haasenwein, angajat al municipalității sibiene; Despre mașinile de asediu (filele 37-110) – scris de către un autor sibian anonim, având la bază texte ale strategului militar Berthold Schwartz; Al treilea, aparținând integral lui Conrad Haas – consacrat construcției și utilizării rachetelor cu două și trei trepte. Sunt descrise 17 tipuri de rachete, de forme diverse, toate fiind prevăzute la partea inferioară cu stabilizatori de direcție de formă triunghiulară, asemănători literei grecești delta.

Sunt descrise rachete cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare a artificiilor pentru zilele festive, fie arme eficiente de luptă. Rachetele lui fuseseră deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena.

Lista invențiilor lui Haas menționate în manuscris conține:

– rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529); baterie de rachetă (1529)

„căsuță zburătoare” (1536): experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555); utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555).

Haas era preocupat și de descoperirea unor noi compoziții pentru combustibili, recomandând folosirea de carburanți pe bază de compuși de amoniu și avansând totodată ideea utilizării unor combustibili lichizi, total diferiți de pulberile diverse pe bază de salpetru care se foloseau în acea perioadă.

Conrad Haas s-a manifestat deseori împotriva utilizării invențiilor sale în scopuri militare, dorind ca studiile sale să aibă o aplicație pașnică. În ultimul capitol Conrad Haas specifica: «Sfatul meu este ca lumea să trăiască în pace, să nu mai fie război; muschetele să fie lăsate în tecile lor, ghiulelele bombardelor să nu mai împrăștie moarte și praful de pușcă să nu mai ia foc; astfel își păstrează Prințul banii și Armurierul viața ; acesta este sfatul pe care vi-l dă Conrad Haas».

Conrad Rudolf Haas moare în 1576 la Sibiu.

Documentul „Varia II 374”,  „Coligatul de la Sibiu” sau „Manuscrisul de la Sibiu”, a fost prezentat oficial în anul 1966 de preşedintele Federaţiei Internaţionale de Astronautică, savantul român Elie Carafoli  la Congresul Internaţional de Aeronautică de la Madrid.

Tratatul militar, în limba germană, a fost descoperit în Arhivele de Stat de la Sibiu, de către Doru Todericiu care la vremea respectivă, în 1961, era profesor de știință și tehnologie în cadrul Universității București.  Comuniștii au ales să interzică manuscrisul, dar el a fost publicat în mai multe ediții, ultima în 2008, sub egida Academiei Române: „Preistoria Rachetei Moderne. Manuscrisul de la Sibiu (1400 – 1569)”. Devenit un savant celebru în Occident, Doru Todericiu a preferat să scrie sub pseudonimul Pierre Carnac. Astăzi manuscrisul se află la Muzeul Național de Istorie a României.

Se pare că prezentul a fost prezis cu ani în urmă. A fost întotdeauna o gândire motrice și această idee se bazează în principal pe dovezi arheologice. Cei mai mulți dintre noi nu suntem conștienți de faptul că există nenumărate manuscrise antice împrăștiate în întreaga lume ce descriu ceea ce mulți considerau în trecut a fi realizări imposibile. Deci «Ești liber, dacă știi să visezi! Și ține minte că: „Viitorul este pentru cei care au curajul să creadă în frumusețea viselor lor!”», citând-o pe Eleanor Roosevelt.