Coborând în timp, din cercurile temperate de ironie ale ființei, poezia Elisabetei Scurtu are o frăgezime apriorică, o blândețe minoră ce se estompează dincolo de cețurile ce dau contur unui imagism trist, lucid. În „Oameni din vată de zahăr”(Avalon,Cluj Napoca-2022) […]