Turist în orașul meu – Biserica Reformată

Poveștile trăiesc și mor prin cei care le redau, sau nu, mai departe. Povestea se transformă, primește o valențe, sensuri si înțelegeri diferite cu fiece repovestire. Poveștile sunt legătura dintre generații. Deșii pare că-și pierd din semnificație în prezent, ele trebuiesc păstrate pentru farmecul lor.

De câte ori scriu despre Orăștie devin parte din poveste, uneori stângaci, alteori mă pierd în informații de dragul de a împărtășii  ce știu. Însă trăiesc povestea la fel ca în clipa când am citit și auzit informațiile pe care vreau să le rescriu. Trăiesc povestea  de parcă aș fi fost martor al unor întâmplări îndepărtate apoi o dau mai departe. Astăzi vă aduc din nou o poveste, de astă dată despre

„Biserica Reformată”

A fost construită în secolul al XIII-lea în stil gotic, împreună cu zidul cetății care înconjoară curtea bisericii. Inițial a fost biserica Romano-Catolică, iar în epoca Reformei, aproximativ în anul 1560, a devenit Reformată împreună o parte a membrilor cu parohiei.

Despre întemeietorul, respectiv constructorul bisericii nu există informații clare, dar se presupune că a fost biserica episcopală de sine stătătoare, crucea episcopala găsită în interiorul bisericii pare să susțină această teorie; teorie care se sprijină în parte și pe faptul că ordinul călugărilor franciscani a avut și are și în prezent biserica și mănăstire proprie în Orăștie.

În timpul cotropirii turcești din anul 1479 orașul a suferit distrugeri, iar biserica a fost avariată considerabil, partea vestică fiind distrusă în întregime. Partea dintre nava mică estică și turn a fost reconstruită. Așa se explică faptul că în orașul care a fost o fortăreață săsească, biserica a trecut în proprietatea reformaților maghiari, iar sașii au primit lângă biserica o încăpere destinată a fi sacristie sau nava laterală. Această încăpere a fost folosită drept biserica de către sași până la construirea bisericii lor în jurul anului 1800.

Biserica reformată a trecut prin mai multe etape de amenajare. Prima renovare fiind cea menționată anterior și a avut loc imediat după epoca Reformei. O altă renovare mai substanțială a fost cea din anul 1631 care s-a executat cu sprijinul financiar al principelui Gheorghe Rákóczi I.

În anul 1752 biserica a fost renovată din nou, tot atunci s-a construit un turn la aproximativ șapte metri distanta către vest față de turnul actual, fiind posibil ca nava mică estică existenta astăzi, pe vremuri să fi fost întregita cu o navă mare de aproximativ 18 m, dar care a fost distrusă ca urmare a devastărilor.

Cutremurul din anul 1839 a avariat atât turnul cât și biserica. Partea dintre nava mică actuală și turn nu s-au mai renovat, fiind prea deteriorate. Ca urmare a fost construită în locul acesteia, în anul 1844, nava vestică legată de turnul actual fără a avea un anumit stil, scurtându-se astfel biserica. Turnul vechi a fost demolat, iar materialele de construcție recuperate împreună cu clopotele distruse au fost împărțite între comunitățile maghiara și săseasca. Atunci, sașii au ridicat un turn aparte la biserica lor, care se afla deja în construcție. Turnul, în formă actuală, a fost finalizat doar în anul 1893.

Renovarea  făcută de către comunitatea Reformată, în anul 1936, (costurile legate de aceasta fiind acoperite din fonduri proprii), a adus o nouă serie de modificări arhitectonice, acum a dispărut complet caracterul gotic al bisericii; sistemul de acoperământ gotic înalt a fost coborât, iar înălțimea zidurilor a fost micșorată. Acoperișul și arcadele au fost transformate în întregime. Au rămas nemodificate doar coloanele de sprijin exterioare. Tot cu această ocazie s-a despărțit nava vestică de cea estică printr-un zid prevăzut cu ușa de comunicare, nava vestică fiind amenajata că sala de consiliu și rugăciuni. În această parte a bisericii s-a construit strana, iar orga care până la această dată se afla la capătul estic, a fost mutată aici.

La intrarea principală aflată în partea de nord a bisericii se pot vedea bine niște nervuri și console în stil gotic pe partea stângă. Coloanele de sprijin exterioare sunt în stare bună. În partea de sud a bisericii se găsește o porțiune de zid în stil gotic, stilul în care a fost construită de fapt lăcașul de cult în varianta inițială. În spatele acestei porțiuni de zid s-a păstrat un sanctuar (probabil), care a fost descoperit cu ocazia ultimei renovări. Tot aici este așezată și o piatră cu o cruce episcopală.

În partea de sud, în punctul de legătură dintre partea veche a bisericii și cea construită ulterior, există un mic turn prevăzut cu scări în formă de spirală, care a fost zidit doar în anul 1936. Foișoarele acestui mic turn dovedesc stilul gotic inițial al bisericii reformate. Partea estică a porțiunii noi a bisericii găzduiește un basorelief, care a fost monumentul funerar al celui de al doilea preot al bisericii, Kecskemeti Buzas Janos, din anul 1612. În sala de consiliu se afla monumentul funerar al preotului Bodola Karoly.

Masa Domnului și coroana amvonului precum și placă ce susține aceasta coroană sunt mai vechi de 100 de ani și stârnesc admirația vizitatorilor. Orga este construită în jurul anului 1910, fiind prevăzută cu pedala și două manete pentru schimbarea registrului.

Există și acum legende urbane ce spun că din turnul de vest porneau tunele „secrete care aveau ieșire pe te miri unde,  se mai vorbește si acum că din biserica reformată porneau tuneluri spre nord și sud, dar în prezent nu mai sunt practicabile. Fantezia este foarte bine venită în acest context, dezvoltă tinerei generații curiozitate și astfel și dragostea pentru istorie. Dar cu siguranță din Cetate n-ai ajungi nici la Costești, nici la Deva prin subteran.

„Nu trebuie uitat că pe latura nordică a Cetății. De fapt, inițial, în Cetate a funcționat o școală. Erau două clădiri, hai să zicem, cu temnița erau trei (de fapt primăria și temnița), și exista o școală, un colegiu reformat prestigios (în ultima jumătate a veacului al XVII-lea), după care, în partea de nord se dezvoltă Colegiul Reformat Kún (locul unde învață și Aurel Vlaicu), avându-l ca și patron și sprijinitor pe contele Kún Kocsárd.

Clădirea extinsă, care era și un spațiu de trecere între clădirea școlii și cantina lor, care era pe latura cealaltă, și atunci fiecare, era obligatorie participarea la serviciile religioase. Dar după-amiaza, tinerii învățăcei puteau să vină în curtea Bisericii, în curtea Cetății, să citească, să se relaxeze. Și vedem, erau atât de bine relaxați, încât pe pietrele contraforților de la Biserica Reformată găsim inscripții inițiale și ani. Scrie acolo (țin minte) în cifre romane, 1852 (MDCCCLII)”, îmi spunea dr. Mihai Căstăian oarecând.

Până la o nouă întâlnire cu istora Orăștie, când vă voi scrie despre Biserica Evanghelică, vă las să trăiți și dumneavoastră povestea și, de doriți, s-o repovestiți și altora.

…………………….

Surse:

Zeno-Karl Pinter & Claudia Urduzia –„ Cetatea Orăștie: colțul de nord-est și turnul circular uitat”, Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu (1956-2021): 65 de ani de provocări istoriografice și culturale/coord.: Rudolf Gräf, Andreea Buza. – Cluj-Napoca: Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, 2022; Ion Iliescu, „Orăştie 750 de ani”, Deva, 1974; Dósa Dénes, A Szászvárosi Ev. Ref. Kűn-Kollegium Története, Szászváros, 1897; Dorner, Anton E., Ionaş, Vasile, Lazăr, Ioachim, Căstăian, Mihai Orăştie 775, Deva, Editura Omnia, 1999; Pinter, Zeno Karl şi Căstăian, Mihai – Barbacana porţii de nord a cetăţii Orăştiei, în Saşii şi concetăţenii lor ardeleni. Studia in honorem dr. Thomas Nagler, Alba Iulia, Editura Altip, 2009; Ţiplic, Ioan Marian Istoria fortificaţiilor medievale timpurii din Transilvania (927/934-1257) între mit, naţionalism şi arheologie, Institutul European, 2007; Interviuri cu cercetătorul istoric, dr. Mihai Căstăian.