Turist în orașul meu – la pas prin zona centrală a Orăștiei (2)

Orăștia este o poveste în sine prin care strămoșii români, sași, maghiari, evrei, macedoni încă dăinuie. Însă, haide să descoperim povestea oamenilor și a monumentelor istorice care fac obiectul orașului de astăzi.

Dacă în articolul precedent vă lăsasem la Casa „Vulcu” astăzi vă însoțesc câțiva pași până în Clădirea fostei Bănci „Ardeleana”

Actul de naștere al „Băncii Ardeleana”, – „institut de credit și de economii, societate pe acţii în Orăştie” – este ziua de 26 Mai 1885 când se țîne adunarea generală constituantă. În Orăștie existau alte bănci, una săsească: „Brooser Vorschuss-Verein”, înființată la 1869 şi una ungurească: „Szaszvarosi Takarekpenztar”, înființată la 1872.

Încă din începuturi consiliul de conducere a creat fondul «Ardeleana», pe seama bisericii române gr.-or. din Orăştie, prin acest fond este susținut învățământul, «Fondul elevilor săraci», «Fondul de pensie al funcționarilor „Ardelenei“», sprijinite financiar de „Reuniunea economică din Orăştie“. Se reîncepe agitația pentru înființarea unei casine şi a unei reuniuni de cântări, cari nu peste mult primesc viață. La 10 ani de existență a Institului de credit și economii conducătorii hotărăsc să pună bază la două fonduri, culturale de câte 2500 fl. fiecare. Unul din aceste fonduri eră destinat pentru o reuniune a agricultorilor români din Orăștie, iar cealaltă pentru o reuniune a industriașilor români, de asemenea din Orăştie. Aceste fonduri au şi fost dotate de adunarea generală cu câte 250 fl. fiecare. Din ele mai târziu s’a făcut un singur fond: fondul reuniunii economice care cuprinde în sine atât pe agricultori cât şi pe industriași, reuniune pe care a înființat-o şi condus-o multă vreme directorul institutului. După cum vedem Banca Ardeleana își depășește cu mult scopul devenind instituția ce finanțează învățământul, cultura și economia zonei fie și prin deschiderea unor „case de păstrare” ce-și iau numele după localitatea în care sunt înființate, cum ar fi: „Cugereana” la Cugir „Geogiana” la Geoagiu, „Vinereana” la Vinerea și exemplele pot continua.

Din punct de vedere edilitar Banca „Ardeleana” cumpără la preț de 65,000 cor. hotelul Szechenyi, situat în mijlocul orașului pe un intravilan mare şi frumos care se mărginește cu patru străzi în care a fost instalat institutul, „Librăria S. Bornemisa”, „Casina română” a intelectualilor, „Casina meseriașilor”, redacția ziarelor și revistelor ce apar la Orăștie (vezi foto Ardeleana). „Zidirea e proprietatea „Ardelenii” şi pe vremuri a fost hotelul la care în drumul său spre Viena trăgea întotdeauna marele mitropolit Șaguna”.

Institutul a mai cumpărat în inima orașului: „casele erezilor Fried. Wieser” din strada Târgului, în locul cărora s-a zidit Hotelul Central. Acordă un împrumut de cor. 250,000 proprietarului întreprinderii electrice din Orăştie, Rudolf Kaess. Acest împrumut a fost acordat în condiții şi în o formă deosebită de alte afaceri obișnuite de credit. Însă în urma acestei creditări Orăștia este electrificată în anul 1900. Rolul și averea Ardelenei cerbește constant astfel se fac diverse investiții, cum ar fi cele din stațiunea Geoagiu Băi dar și opere de caritate, Ardeleana donând substanțial la realizarea Catedralei din centrul Orăștiei și multe altele.

Banca „Ardeleana” era una dintre cele mai vechi instituții bancare românești din Transilvania. Inițiatorul acţiunii pentru înfiinţarea ei a fost Ioan Mihu, care a condus-o ani de-a rândul. Nu existase la Orăştie o mişcare cu oarecare caracter naţional care să nu beneficieze de ajutorul băncii „Ardeleana”. „Şcoala ortodoxă, cele două biserici şi protopopiate româneşti, Societatea de lectură, Reuniunea economică, Tipografia Minerva, Atelierul de ţesături, Casina română, primesc ajutoare din partea băncii „Ardeleana”. Ioan Mihu se retrage din fruntea băncii, lăsând în locul său un urmaş destoinic, în persoana tânărului Aurel Vlad. Între marile realizări ale băncii „Ardeleana” se înscrie înfiinţarea Fondului de ajutorare a ziariştilor români din Ungaria, în valoare de 25000 coroane.

Toată preocuparea directorilor – de la Ioan Mihu la Cornel Mihailă – consiliilor directoare și a celor angajați regimul stahanovist instalat de regimul totalitar adus cu tancul și în Orăștie au adus așa zisa stabilizarea monetară din 1947 confiscase 94,16% din masa monetară existentă ca apoi în 1948 statul să considere banca insolvabilă fiind naționalizată (cu toate că doar bunurile imobile depășeau cu mult creața „datorată”) și confiscă întreg patrimoniu.
Clădirea fostului sediul al Băncii Ardeleana este transformată în Policlinică astăzi fiind aici sediul Școlii de asistenți medicali „Carol Davila” și mai multe cabinete ale medicilor de familie. Este „uitată” de cei ce o administrează și percep chirii (Primăria) lăsată în paragină ca vai de ea.

Orăștia rămâne un oraș plin de magie și locuri care te aduc cu gândul la multi-pluralism și bună conviețuire. Orașul deși nu este o destinație preferată a vizitatorilor totuși din perspectiva atracțiilor turistice, care nu sunt puține, a arhitecturii unice și a liniștii pe care o imprimă în sufletele oamenilor care aleg turismul cultural, așadar Orașul cu nume de oraș mai are un ceva al său caracteristic. Dacă Banca „Ardeleana” a fost unul dintre motoarele economice ale acestei părți de lume, ei bine aceasta este flancată de alte două motoare ce au dus renumele orașului pensate mări și țări. Chiar în fața clădirii de află ceea ce era cândva Colegiul Reformat Kún, iar peste drum este Casa Comunității și fosta școală a Sașilor din Orăștie. Despre ele întru-n viitor articol.

Acum pășim spre centru trecând pe clădirile cu etaj ce au la parter magazine și la etaj spații de locuit și ajungem pentru a vă relaxa la unul dintre terasele din centru să vă bucurați de o masă caldă sau/și de o băutură revigorantă. Sau vă puteți opri să admirați peisajul pitoresc pe o bancă.

Închei periplul de astăzi cu o istorie de vreo 220 de ani ce despart „Krone” de „Coroana”

Aici este locul în care se ameţeau pe vremuri arhiducele Ferdinand al Austriei, generalul Averescu, baronul Kendeffy sau poeții Dominic Stanca și Octavian Goga.
Restaurantul de tradiție al Orăștiei, ăla care pe vremuri se numea Hotel „Krone” a lu’ Zobel Mihaly Gottfried ori „Dacia” cum i-or zîs comuniștii, „Coroana”, a rămas în aceeași locație de pe la 1800. Și ce-i drept îi drept, comuniștii or vrut să-i închidă ușile. De-a lungul a două secole, din celebra bere a lui „Schulleri” de la „Coroana” au băut arhiduci, baroni, generali, episcopi, prim-miniștri și scriitori de seamă ai epocii au tras câte un chef de pomină la faimosul local orăștian.
De-a lungul vremii, la „Coroana” s-au ospătat personaje celebre – de la arhiduci, generali și prim-miniștri până la episcopi, baroni și chiar poeți. Ferdinand al Austriei și Episcopul de Strigoniu comandau să li se trimită acasă cantități impresionante din celebra bere a lui „Schulleri” care se vindea în local. Generalul Alexandru Averescu și poetul Octavian Goga au poposit, și ei, în România Mare, la „Coroana”, în drum spre Țebea, iar cu vreo jumătate de veac înaintea lor au trecut pe acolo doi prim-miniștri ai Ungariei.

Bere de Orăștie pentru arhiducele Austriei

Cine n-a trecut prin Orăștie e numai pe trei sferturi om. Iar cine a trecut și nu s-a oprit la „Coroana”, e numai pe jumătate om. Cine s-a oprit la „Coroana” și n-a băut o bere – acela e numai un sfert de om. Iar cine s-a oprit la „Coroana”, a băut o bere și n-a mai cerut alta – acela, pur și simplu, nu e om!
Dar unul care, trecând prin Orăștie, s-a oprit la „Coroana”, a băut o halbă și-apoi a plescăit din limbă: „Strașnică bere! Să mai vină una!” – acela e un om și jumătate! Căci berea de la „Coroana” nu era o bere ca oricare alta. Nu era ca berea obișnuită – pe care o puteai sorbi la Teiuș, între două trenuri, sau la birtul din Șibot, când veneai de la Vinţ. Nu! Era o bere „Schulleri”. Produs autohton, din care a băut, în 1899, însuși arhiducele Franz Ferdinand al Austriei – asasinat, după 15 ani, la Sarajevo, în atentatul care a dat motivul izbucnirii Primului Război Mondial.
La un an după el, a poposit la „Coroana” și Episcopul de Strigoniu, din Ungaria – Ottokar Prohaszka. Iar de atunci, nici el și nici Ferdinand n-au mai vrut să audă de berea de Pilsen. Au cerut să li se trimită acasă 10 butoaie cu bere „Schulleri” de la Orăștie.

Citește și: Turist în orașul meu – la pas prin zona centrală a Orăștiei, Casa Vulcu

Surse:
Ioan I. Lăpedatu „Monografia Institutului de Credit și de Economii „Ardeleana” Societate pe Acţii în Orăștie 1885—1910”, Tiparul tipografiei arhidiecezane Sibiu, 1912;
Povești Orăștiene – de la „Krone” la „Coroana” o istorie de vreo 220 de ani.