Ultimul careu pentru absolvenții Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” din Orăștie

Trecut-a și ziua de 6 iunie, zi care a marcat sfârșitul ciclului de învățământ liceal pentru elevii claselor a XII-a, promoția 2024, serie din care au făcut parte mulți copii de excepție. Promoție ce-și va susține Examenul de Maturitate peste câteva zile și din care face parte și multiplul medaliat la concursurile naționale și internaționale Alexandru Raul Todoran, elevul genial al Liceului din Orăștie.
La ora 18 s-a auzit ultimul sunet de clopoțel pentru absolvenți, curtea școlii s-a umplut de părinți, rude, prieteni, de emoții și o mare de flori. În ținute de sărbătoare și cu baloane în mâini, și elevii și-au luat rămas bun de la colegi și profesori, pentru ultima dată, de acum au de parcurs un alt drum, au în față noi începuturi ce le vor fi esențiale în viață.
Festivitatea a început cu tradiționalul careu, de la care nu au lipsit politruci să-și facă poză dând diplome, scene ce au umbrit câteva minute frumusețea și încărcătura momentului. Însă îmbărbătările și îndrumările profesorilor, felicitările părinților și îmbrățișările lungi au făcut să treacă aproape neobservat momentul și  au adus multe lacrimi pe fețele participanților. Nu au lipsit nici discursurile afective, cele spuse cu „nodul în gât” din cauza emoțiilor și a stropilor ce s-au prelins de la ochi. Nu pot să nu remarc discursul domnișoarei Antonia Gridan, șefa promoției datorită notelor obținute sau cel al doamnei profesor Mariana Elena Teglă, profesor diriginte la clasa a XII-a A pe care îl voi reda mai jos:

«Dragii mei, dragi!
La sfârșitul clasei a VIII-a, acolo, printre copacii din curtea școlii, doar eu cu voi și cu o cameră de filmat, ascunși de teama Covidului, vă promiteam că ne vom lua revanșa peste 4 ani.
Și iată-ne acum, sărbătorind așa cum se cuvine acest sfârșit de an școlar, dar care pentru voi generația 2024, este un nou început.
Am fost împreună, cu unii 4 ani, cu alții 8, dar acum aș spune CLIPĂ … STAI! Și mi-aș dori ca acest lucru să se întâmple. Așa… o vreme… să încremenim în timp: eu cu voi și voi cu mine. Dar știu că acest lucru nu e posibil. Voi aveți planurile, visurile și tinerețea, eu… , dar să nu vorbesc de mine acum.
Anii de liceu cu iubiri împlinite sau soldate cu lacrimi, în stresul de la orele de mate, info, fizică sau de la școala de șoferi, cu ștampila verde sau neagră pe carnetul de elev, cu distracțiile de la majorate, excursii sau „radiografiile dentare”, au fost ani frumoși.
Am fost alături de voi, mai ales când ați făcut tot felul de năzbâtii sau când mi-ați cerut ajutorul, pentru că am considerat că sunteți aproape ca și copiii mei și sper că ați simțit acest lucru.
Nu am făcut lucruri mari pentru voi, ci doar lucruri mici, dar cu mare drag.
Nu v-am dus în multe locuri, dar vă asigur că v-am dus în locul cel mai important pentru mime: în SUFLET, alături de toți ceilalți copii, dragi mie.
Am încercat să vă fiu alături, v-am iubit atât cât a fost permis să se vadă, v-am ocrotit și v-am certat, dar sper să nu vă fi rănit niciodată prin deciziile pe care le-am luat, pentru că tot ceea ce am adunat mai bun din experiența mea profesională v-am dăruit.
Același lucru l-am făcut și cu colegii mei, motiv pentru care le mulțumesc.
Voi toți sunteți copii speciali, sunteți copii de aur, sunteți copiii CLASEI AMIRAL. Iar noi suntem tare mândri de voi.
Dar cel care ne-a adus cele mai importante premii, cel care ne-a ținut noaptea de veghe pentru a ne bucura de reușita lui la cele mai prestigioase facultăți din lume, este Alexandru Todoran. Numele lui a fost rostit la cele mai importante concursuri și olimpiade din țară și din lume.
Suntem onorați că îl avem aici și îi mulțumim că a pus Orăștia și Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” pe harta țării și a lumii.
Vă mulțumesc vouă, dar și celor din clasa a XII-a C, pentru sufletul vostru frumos, vă mulțumesc pentru timpul petrecut împreună, pentru dragostea voastră pentru pisicuțe și cățeluși, pentru tinerețea voastră care a fost molipsitoare, astfel încât și eu mi-am păstrat sufletul tânăr. Mulțumesc părinților care au avut încredere în mine și mi-au încredințat copii serioși, educați, cu mult bun simț și vă felicit pentru absolvenții pe care îi avem acum în față, în frunte cu șefii de promoție.
Dragii mei… mergeți zâmbind prin viață, cu sufletul mereu tânăr, dar… nu uitați că în fiecare zi aveți o alegere de făcut. În alegerile voastre stă totul, ele sunt cele care vă vor influența viitorul. Și sunteți pe cont propriu, deși întotdeauna susținuți de cei care vă iubesc.
Amintiți-vă mereu că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred; vindeți-vă cât mai bine forța mâinilor și a minții, dar nu vă negociați sufletul și inima.
Păstrați-i aproape de voi pe cei care îi iubiți și vă iubesc, purtați-le de grijă și faceți-vă timp pentru ei. Eliberați-vă inima de ură. Eliberați-vă mintea de griji. Visați. Gândiți. Și poate într-o zi ceea ce veți visa și ceea ce veți gândi, veți împlini.
Vă doresc liniște în suflet, răspunsuri la întrebări, uși deschise, oameni adevărați alături, să primiți ceea ce vă lipsește cu adevărat si pe măsura sufletului vostru frumos, să aveți dragoste de dăruit și de primit să aveți respect și apreciere.
Și acum puneți-vă aripile care au crescut și zburați. Altfel vă rămân mici și nu veți mai avea ce face cu ele.
Deși discursurile se adresează absolvenților, eu acum, vă rog să-mi permiteți să mă adresez și părinților, atât celor din careu, cât și părinților-profesori, colegii mei, care sunt părinți atât pentru propriii copii, dar care devin un fel de părinți și pentru copiii de la școală, pe care îi îndrumă și educă.
Definiția copilului de Jose Saramago:
„Un copil este o ființă pe care ne-a împrumutat-o Dumnezeu ca să facem un curs intensiv despre cum să iubim pe cineva mai mult decât pe noi înșine, despre cum să ne schimbăm cele mai mari defecte pentru a le da cele mai bune exemple și despre cum să învățăm să avem curaj.
Da, asta e! Să fii tată sau mamă este cel mai mare act de curaj pe care îl poate face cineva, pentru că presupune să te expui la toate tipurile de durere, dar mai ales incertitudinii că faci lucrurile corect și temerii de a nu pierde ceva atât de iubit. A pierde? Cum? Nu e al nostru?
A fost doar un împrumut. Cel mai prețios și mai minunat împrumut, pentru că sunt ai noştri atât timp cât nu pot avea grijă de ei înșiși, după aceea aparțin vieții, destinului și familiilor lor. Dumnezeu să binecuvânteze totdeauna copiii noștri, pentru că pe noi deja ne-a binecuvântat cu ei.”
Drum bun în viață!
Să vă fie BINE, copiii mei, ORIUNDE veți fi în lumea asta. MEREU!», a spus doamna profesoară Mariana Elena Teglă, diriginte la clasa a XII-a A.