Arta este limbajul universal al omenirii fiind omniprezentă, influențându-ne în fiecare zi, indiferent dacă ne dăm seama sau nu. Cu arta care suntem înconjurați, fie că este o pictură, muzică sau chiar videoclipuri, pot avea un impact enorm asupra stării de spirit și emoțiilor noastre. Toate tipurile de artă ne pot afecta starea de spirit într-un mod pozitiv, făcându-ne să ne simțim mai fericiți, mai calmi sau chiar inspirați să facem ceva. Fără să ne dăm seama ne trezim de cele mai multe ori cufundați în puterea artei!
Cu toții cunoaștem operele marilor compozitori precum Haydn, Mozart, Beethoven sau Enescu ce au reușit să creeze unele dintre cele mai mari muzici clasice pe care le-a cunoscut vreodată lumea. Cu toate acestea nu sunt singurii în căutarea perfecțiunii muzicale, există o mulțime de compozitori din epoca clasică, a căror contribuție la muzica clasică a schimbat cursul muzicii pentru totdeauna. Fără îndoială, aș vrea să vă prezint cei mai mari compozitori ai perioadei clasice.
Un nume uitat de noi, însă, reprezentativ în „limba internațională a melosului” este și orăștianul András Szőllősy. Ce a fost compozitor, muzicolog, membru al Academiei Ungare.
Acesta s-a născut în Orăștie la data de 27 februarie 1921. A urmat studiile primare în localitatea natală iar cele muzicale la școala privată de muzică a lui Ilona Csipkés din Cluj, iar ulterior a devenit elev la Liceul Reformat din aceiași localitate. În 1939 continuă studiile la Budapesta unde se înscrie la Academia de Muzică Liszt Ferenc – specializarea în compoziție a, precum și la specializarea maghiară-franceză a Universității Pázmány Péter și a devenit membru al Colegiului Eötvös. Aici îi are ca profesorii pe Albert Siklós și János Viski. Își întrerupe studiile la „școala completă Kodály”.
În 1943, a obținut titlul de doctor în științe umaniste, cu teza de doctorat – care a fost publicată ulterior – cu titlul de „Kodály művészete” (Arta lui Kodály).
După ce a absolvit facultatea, din 1947 până în 1948, cu o bursă, și-a continuat studiile ca elev al lui Goffredo Petrassi la „Accademia di Santa Cecilia” din Roma, unde și predă. Ca apoi să fie invitat să predea la Academia de Muzică din Budapesta în 1950, unde a rămas timp de patru decenii.
După război, a început să publice, inițial scrierile sale de critică muzicală au fost publicate în revista Magyarok din Debrețin. În 1950, a devenit profesor de istoria muzicii și teoria muzicii la Academia de Muzică și a ajutat la înființarea departamentului de muzică maghiară alături de Bence Szabolcsi și Dénes Bartha. Se evidențiază, între anii 1950 și 1960, prin publicațiile științifice (catalogarea lucrărilor lui Bartók și Kodály și publicarea scrierilor lor). Catalogul Bartok din Szőllősy a avut un succes deosebit, numerotarea acestuia cu indicația literei „Sz” este folosită la nivel mondial în biografii, programe de concert și înregistrări și compoziție. Împreună cu profesorii Szabolcsi Bence și Bartha Denes au pus bazele catedrei de științe muzicale. Publică „Catalogul lui Kodály” în 1953, „Bibliografia mare a lui Bartók” în 1958 și o carte despre Arthur Honegger în 1960.
Deși cariera sa compozițională a avut un început dificil, a fost întârziată de autocritica excesivă și atmosfera politică, mai presus de toate. El mărturisea: „… La mijlocul anilor ’50 a devenit evident pentru noi că trebuie să ne orientăm spre alte căi și că separarea noastră de noile fluxuri muzicale europene ne împinge inevitabil într-un fel de provincialitate. Am început să vorbim despre asta într-un cerc îngust de prieteni”. Totuși, din anii 1960, a devenit mai activ ca compozitor. Lucrarea sa Tre pezzi per flauto e pianoforte a fost publicată în 1964, pe care Severino Gazzelloni a prezentat-o la Darmstadt, Madrid și Veneția. III. Cu Concerto, cu care a câștigat premiul I la Tribuna Internațională a Companiilor de Radio din Paris în 1970. IV. A compus Concertul în 1970 la cererea lui János Sándor și al Orchestrei Filarmonicii Győr.
În 1972, a compus două lucrări de mare orchestra, Trasfigurazioni pentru Orchestra Radio, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, și Musica per orchestra, comandată de capitală, cu ocazia centenarului unificării Pest, Buda și Óbuda. În 1973, a compus Musica concertante pentru Ansamblul de Cameră din Budapesta condus de András Mihály și lucrarea Preludio, adagio e fuga la cererea Dresdener Staatskapelle. Lehellet (V. Concerto), creat în 1975, a fost comandat de Radioul Maghiar și scris cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani a lui György Lehel.Interesul lui Szőllősy sa îndreptat către genul vocal la începutul anilor 1980, astfel s-au născut patru compoziții vocale – strâns legate și foarte diferite, în același timp – corul mixt „in Pharisaeos”, pentru corul feminin „Planctus Mariae”. Renumitul ansamblu vocal britanic a cappella „The Singers of the King” îi comandă și cântă două dintre lucrările sale: „Fabula Phaedri” și „Miserere”. Din a doua jumătate a deceniului muzica de cameră instrumentală a intrat în prim plan.
Din 1982, a creat tot mai multe lucrări vocale, moment în care i-au luat naștere lucrările sale corale In Pharisaeos și Planctus Mariae, precum și Fabula Phaedri, comandată de King Singers, care a fost urmată de Miserere. Canto d’utunno în 1986 de BBC din Țara Galilor, dedicat lui Péter Frankl Paesaggio con Morti în 1987 de Festivalul St. Magnus de pe insula Orkney din Scoția, Cvartetul de coarde în 1988 de Cvartetul de coarde Orlando din Țările de Jos, Elegia în 1993 a fost scris la cererea Bienalei de la Berlin.
Szőllősy a fost activ și în muzica aplicată, între 1954 și 1977 a compus muzică pentru treizeci și unu de filme, șaptesprezece piese de teatru și optsprezece piese radiofonice.
András Szőllősy aparține generației de aur „șaptezeciștii” a compozitorilor maghiari. Din vasta sa operă mai amintim: „Noapte clujeană” pentru cor și cvintet de suflători, 1955 . „Concerto nr. III”, 1968, „Pro Somno Igoris Stravinsky quieto”, 1978 etc. A compus muzica pentru 31 filme, 17 piese de teatru și 18 emisiuni radio.
În 1993, a devenit membru al Academiei de literatură și arte Széchenyi.
Pentru munca sa remarcabilă de compozitor și istoric muzical, a primit numeroase premii:
Premiul Erkel în 1971, Titlul de artist emerit în 1974, Titlul de artist remarcabil în 1982,
Premiul Kossuth în 1985, Premiul Bartók-Pásztory în 1986 și 1998, În 1987 a fost distins cu Commander l’Ordre des l’Arts et des Lettres acordat de guvernul francez, În 2002 a primit Marele Premiu pentru Patrimoniul Cultural, În 2006 a fost distins cu Ordinul Republicii Maghiare crucea cu stea pentru civili, În 2007 a primit Premiul Széchenyi.
A decedat la 6 decembrie 2007 la Budapesta.
Resurse:
Centrul de Muzică din Budapesta, https://info.bmc.hu/rolunk/
Academiei de literatură și arte Széchenyi, https://zeneakademia.hu/lexikon_nagy_elodok
Discografie, https://www.discogs.com/artist/1038762-Sz%C5%91ll%C5%91sy-Andr%C3%A1s
un Om si un Cîine
Și o bucată de pîine…..