IPJ Hunedoara, de la asasinarea lui Moldovan la fiica procurorului DIICOT

Cele două cazuri au izbucnit în momente de criză în Poliţie, când şefii MAI au fost nevoiţi să aducă  comandant din afara judeţului. În ambele cazuri s-a vorbit despre complicitatea unor poliţişti în comiterea infracţiunii. De fiecare dată s-a exersat muşamalizarea, cu bastista pe ţambal.  

A trecut aproape un sfert de veac de la ultima numire a unui comandant de „import” la şefia Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (IPJ) Hunedoara. În 2000, colonelul Ştefan Aranaciu a fost adus de la Mehedinţi să calmeze lupta pentru putere dintre poliţiştii hunedoreni. Pe atunci, corupţia şi abuzurile au măcinat instituţia, culminând cu asasinarea lui Sorin Moldovan, un caz şocant în care s-a vorbit insistent despre implicarea unor poliţişti. Până la urmă asasinatul a fost pus în cârca unui hoţ de maşini – Raul Opriş. O abureală greu de crezut. N-o credem nici noi.

Actualul şef al IPJ Hunedoara, Daniel Feţeanu, a fost adus din Gorj în plin scandal privind cazul fiicei procurorului DIICOT Gina Cibian. Şi în acest caz există indicii că ar fi implicaţi poliţişti, bănuiţi de viol şi determinare sau înlesnire a sinuciderii. La începutul lunii februarie, ministrul „AFACERILOR” Interne, Cătălin Predoiu, şi-a trimis Corpul de control la Hunedoara pentru a verifica o sesizare cu privire la unele abuzuri comise de Mugurel Teodosiu, adjunctul șefului IPJ. Oamenii lui Predoiu au încheiat controlul pe teren în câteva zile, dar li s-a blocat percutorul la trasul concluziilor. Raportul de control şi măsurile dispuse nu au fost comunicate public. Ca în cazul asasinatului din 2000, muşamalizarea pare iminentă. Spre deosebire de acum un sfert de veac, miliţienii sistemului nici măcar nu-şi excită neuronul să ne livreze o abureală de soluţionare a cazului.

Secretele oraşului mafiot

Despre asasinarea lui Sorin Moldovan s-a scris enorm. Internetul vă oferă zeci de relatări. Noi am ales o variantă de arhivă, mai greu accesibilă, scrisă de regretatul Valeriu Bârgău, scriitor şi jurnalist care avea o legătură specială cu structurile MAI, fiind o vreme şi editor pentru revista Poliţiei din Hunedoara. Într-o notă de subsol, Bârgău spunea că se ştie numele poliţistului cu care trebuia să se întâlnească Sorin Moldovan, puţin înainte de a încasa un glonţ în cap. Acel nume nu a fost dezvăluit public. Reintrând în atmosfera acelor ani, veţi înţelege şi de ce.

„Deva, orăşel liniştit în aparenţă, guvernat de un primar liberal aflat la al doilea mandat, iată că intră pe uşa din faţă în analele crimei organizate, a mafiei care de mai multă vreme a pus ochii pe acest oraş, cu multe bănci (în care se pot spăla banii!) cu valutişti la vedere şi la nevedere, cu posibilităţi de a procura uraniu şi alte materiale radioactive, aur, argint, cupru, cărbune, fier vechi, cu locuri ideale pentru ascunziş, cu localităţi izolate, cu oameni săraci care nu se dau în lături de la nimic când e vorba de bani, de mulți bani…” (Călăuza, decembrie 2000)

Asasinarea vameşului Sorin Moldovan

Relatarea lui Valeriu Bârgău este „colorată” intenţionat cu elemente de roman poliţist. Antrenat cu cenzura comunistă, scriitorul ştia cum pot fi strecurate anumite adevăruri incomode pe care jurnalistul n-ar fi putut să le probeze. Din păcate, cei care o puteau face sunt exact aceia care au îngropat adevărul.

„Pe scurt: Sorin Moldovan a ieşit pe la orele 19 din clădirea CEPROMIN şi îndreptându-se spre maşina personală, un Jeep Cheroke cu nr. HD 1200, a comandat prin telecomandă deblocarea sistemului de alarmare-deschidere a portierelor. După ce a urcat în maşină, un individ cu cagulă pe faţă care aştepta lângă maşină a năvălit pe portiera din dreapta şi s-a aşezat pe scaunul de lângă Moldovan. Discuția sau gesturile asasinului au fost scurte, concrete, fără posibilităţi de a alege.

Moldovan l-a recunoscut după voce pe cel care i-a cerut să termine cu ameninţarea că va dezvălui traficul de maşini şi alte afaceri în care au fost amestecaţi importanți oameni din diferite structuri, cei amestecaţi urmând să piardă posturi bine plătite şi cu influenţă. Moldovan s-a speriat! Nu se aştepta ca o figură atât de importantă să coboare la nivelul unui… Killer. Acesta i-a cerut să demareze către un anume loc. Moldovan a simțit ţeava rece a pistolului şi şi-a dat seama că nu e de glumit. Se aştepta la ce e mai rău dacă îl urma pe importantul personaj. A sărit din maşină şi a încercat să fugă, bănuind că importantul personaj nu va avea atâta curaj încât să tragă cu arma în plin centrul oraşului. Dar, spre ghinionul lui Moldovan, cel cu capul mare de sub cagulă, s-a speriat şi desconspirat fiind a tras…

Primul glont i-a ajuns în brat, asta nu din pricina neprofesionalismului criminalului, ci din pricina fugii necontrolate a victimei. Al doilea glont i-a fost fatal, a pătruns prin ceafă și a rămas în craniu din pricina forţei de rezistență a oaselor străbătute. Cu un glonte de 9 mm în cap. Sorin Moldovan s-a prăbuşit pe asfalt. După câteva zvâcnete spasmodice ale corpului aflat în faţa morţii, Sorin Moldovan a plecat la ceruri odată cu destule taine ale vieţii lui şi cu figura asasinului bine întipărită în minte”. (Călăuza, decembrie 2000)

Cine avea interesul să-l împuşte pe Moldovan?

„Cât a fost şef al Vämii Deva, Sorin Moldovan a fost curtat de mulți oameni de vază: unul voia o maşină, altul o maşină și mai și, unii voiau facilități pentru trimite carburant în lugoslavia sau aiurea, unii voiau arme. Greu e să rezişti într-un post în care depinzi de mulți. Se pare că pentru a-şi păstra postul Sorin Moldovan a fost nevoit să mai închidă ochii. Când s-a speriat şi n-a mai închis ochii, orbit de lupta contra corupției declamate de regimul Constantinescu, Sorin Moldovan a călcat pe bec. Atunci a fost arestat şi în beci a fost vizitat de nişte domni cu fireturi care i-au spus: ai grijă să nu spui mai mult decât atât – adică de grosimea unui deget. Dacă spui mai mult te vei spânzura în arest. Mulţi dintre cei care au fost puşi pe lista lui Moldovan pentru a fi daţi pe mâna justiţiei cu ocazia recursului de la Curtea Supremă de Justiţie se aflau în coloana mortuară care l-a condus pe Moldovan pe ultimul drum. Priviți prin binoclu, păreau nişte cetăţeni paşnici care vor să viziteze ieslea din Betleem. Toate scenariile morții lui Moldovan nu uită să acrediteze ideea ca asasinii ar fi de undeva de sus”. (Călăuza, decembrie 2000).

Ce a fost va mai fi şi ce va mai fi – a fost

Asasinatul din centrul Devei a fost pus pe seama unui hoţ de maşini şi, astfel, poliţia a închis două cazuri de crimă cu autor necunoscut. Presupusul criminal a fost descoperit aproape patru luni mai târziu, în 14 martie 2001, la Timişoara. Se numea Raul Octavian Opriş, avea 20 de ani şi era recidivist. S-a sinucis, împuşcându-se în cap, înainte de a fi capturat de poliţişti. Cu câteva zile în urmă, potrivit anchetatorilor, Opriş ar fi ucis un poliţist, Saşa Disici, care îl urmărise pentru furturi de maşini.

Cum spuneam la început, cele două cazuri au în comun câteva elemente demne de luat în seamă.  La fel ca în cazul asasinatului din 2000, muşamalizarea cazului de acum pare iminentă. În urmă cu un sfert de veac, cetăţenii patriei au primit un ţap ispăşitor, după patru luni de la comiterea faptei. Acum, oamenii sistemului nu reuşesc să publice, după patru luni, nici măcar concluziile unui raport de anchetă internă. Fiind un caz „în lucru”, nu putem spune (deocamdată) mai mult despre împrejurările în care fiica procurorului DIICOT a fost împinsă să recurgă la un gest fatal.