Distrugeri de patrimoniu sub codul mafiot al tăcerii

Oraşul antic Micia, judeţul Hunedoara, a fost sfârtecat prin săpături „arheologice” cu excavatorul, dar afacerea este ţinută sub o tăcere instituţionalizată de tip Omerta. Povestea a luat o întorsătură penală, pentru a doua oară în decurs de doi ani, în august 2022, când oseminte dintr-un mormânt preistoric au fost înşirate la soare de cupa unui excavator. Nu e prima dată când situl roman Micia este vandalizat de interese obscure, dar parcă niciodată nu a fost mai multă secretomanie în jurul învârtelilor care se fac pe seama monumentului de patrimoniu din apropierea municipiului Deva.

Prin inima sitului va trece calea ferată de mare viteză, iar lucrările de infrastructură feroviară urmau să se facă cu grijă, sub supraveghere și cercetare arheologică preventivă. Nu-i destul că cercetarea preventivă în monument a fost departe de ceea ce ar fi trebuit să fie, dar acum ceferiştii pretind că lucrările la linia ferată de mare vizetă sunt în întârziere din cauza sitului arheologice.

Mai întâi a fost 9 iunie 2020, o zi neagră în istoria arheologiei românești. Un excavator sfârtecă situl roman Micia pe o lungime de 1,5 km, trecând prin așezarea civilă, prin castru și prin cele două cimitire romane de acolo, pe o bandă lată de 1,5 m și pînă la adâncimi de 2,5 m. În urma utilajului a rămas o cantitate imensă de material arheologic, constând în elemente de arhitectură, material ceramic divers, oase de animale etc. Această barbarie de nedescris se întâmplă însă în baza unei autorizații de cercetare arheologică preventivă.

Distrugerile de la Micia s-au făcut pe cheltuiala noastră a tuturor, adică exclusiv din fonduri publice, dar „boctării” de la şefia CFR refuză să arate cu cât sunt plătiţi cei care ne distrug istoria. În absenţa unor informaţii oficiale, vom da credit „surselor” care spun că supravegherea și cercetarea arheologică a Miciei a costat în jur de două milioane de euro, bani care, investiți în cercetarea arheologică ar fi fost suficienți pentru protecția patrimoniului dar și pentru desfășurarea la termen a proiectului de infrastructură. Evident, grosul banilor a ajuns la o firmă „de casă”, în dauna instituţiilor statului care se ocupă de arheologie.

Excavatorul lui Dorel, protejat de legea drepturilor de autor

De câteva luni, un grup de jurnalişti şi arheologi încearcă să afle cât a plătit Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” SA pentru servicii de supraveghere şi cercetare arheologică preventivă pe tronsonul Gurasada – Simeria. Reprezentanţii Companiei Naţională de Căi Ferate „CFR” SA susţin că nu pot da informaţii despre sumele alocate şi decontate de ei pe motiv că legea nu le permite să ofere „informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurentei loiale” (Art. 12, alin. 1 (c) din Legea nr. 544/2001). Cum poate o sumă să afecteze „proprietatea intelectuală” a unui Dorel care a scurmat cu excavatorul într-un monument de patrimoniu naţional? În cadrul acestui proiect de infrastructură SN CFR SA gestionează fonduri de la bugetul de stat și fonduri europene. Prin urmare, atât cetățenii României, cît și cetățenii UE au dreptul să afle răspunsul la o întrebare simplă: ce sumă a decontat CFR pentru supravegherea și cercetarea arheologică pe tronsonul Simeria – Gurasada (inclusiv Micia)? Ce este confidențial aici?

Pe de altă parte, nici Direcţia pentru Cultură Hunedoara nu poate da informaţii despre săpăturile de la Micia pe motiv că rapoartele de supraveghere și cercetare arheologică preventivă sunt protejate de legea drepturilor de autor. Aşadar, mucles!

La adăpostul tăcerii instituţionalizate, câţiva băieţi deştepţi şi bine înfipţi în sferele puterii politice sfârtecă „hălci” de istorie ca să-şi rotunjească profitul.

Şi Ministerul Culturii pune batista pe ţambal

Singurii care s-au zbătut să oprească dezastrul de la Micia au fost arheologii din colectivul de cercetare sistematică, cărora li s-au alăturat alţi peste 300 de arheologi și specialiști interesați de moștenirea culturală din toată România. Plătiţi prost, umiliţi şi acuzaţi că s-ar opune modernizării, arheologii se încăpățănau să salveze ce se mai poate salva. Dr. Mihaela Simion, responsabil ştiinţific al colectivului de cercetare de pe situl roman Micia, a intuit dezastrul ce avea să se abată asupra oraşului antic încă din 2016, prin mai multe luări publice de poziție cu mult înainte ca Dorel să intre cu excavatorul în monument. „De vreo trei ani, un grup de specialiști, ce au în grijă orașul de la Micia, denumiți oficial „colectiv de cercetare” tot strigă: “Haideți să îi dăm drumul, să facem din timp tot ceea se cere, pentru partea de patrimoniu, pentru ca să avem și calea ferată la timp dar și situl să fie respectat și pus în valoare pentru comunitate. Câștigăm două lucruri, ambele de interes și trebuință. Haideți să facem ce se cere și se face Acolo, acolo unde solicitați fondurile. Haideți  Niciun răspuns, Ministerul Culturii e tăcut ca o lebădă iar cel al Transporturilor la fel. Lebede bălăcindu-se într-un lighean mare, cel al complicităților, lăcomiei, imposturii și ignoranței”.

Rândurile de mai sus au fost publicate în vara anului 2019. Ministru al Culturii era Vasile Daniel Breaz (PSD), concitadin la Alba Iulia cu patronul firmei cu excavatoare care a câştigat contractul de cercetare preventivă la Micia. Încă de la vremea aceea, afacerea a fost catalogată ca fiind „un eveniment absurd” (conf. univ. dr. Sorin Nemeti) şi un „dezastru arheologic fără precedent”, avertisment însuşit de 347 de arheologi din România. Prin petiţia lor, arheologii cereau culturnicilor vremii să pună capăt vandalizării monumentului de patrimoniu naţional Micia. Peste Ministerul Culturii s-a aşezat atunci aceeaşi tăcere instituţionalizată. Totodată, președintele Comisia Naționale de Arheologie din acea vreme, Ioan Carol Opriș, profesor la Facultatea de Istorie a Universității București, printr-o scrisoare adresată ministrului Daniel Breaz, la începutul lunii aprilie 2019, își exprima îngrijorarea față de un potențial impact negativ pe care o abordare neprofesionistă a cercetării l-ar avea asupra sitului Micia.

Lucrurile au trenat, iar la începutul lunii noiembrie 2019, locul lui Daniel Breaz în fruntea Ministerului Culturii este luat de Bogdan Gheorghiu, din partea PNL. Abordarea rămâne aceeașă: indiferență față de situația de la Micia. Au existat însă o serie de încercări ale secretarului de stat care gestiona patrimoniul, din acea vreme, să fie normalizată situația dar toate aceste încercări se izbeau în invocarea unui contract comercial cu o entitate care putea face exact ceea ce dorea! În aceste condiții, inevitabilul se produce, iar la 9 iunie 2020 o bună parte din situl Micia, pe toată lungimea lui, este spulberată de excavatoare.

Mucles! Banii au prioritate!

Sumele alocate pentru servicii de arheologie preventivă sunt ţinute la secret pentru că şi atribuirea lor a fost una dubioasă. În data de 25 mai 2020 s-au reluat cercetările arheologice preventive pentru proiectul de reabilitare al căii ferate Simeria – Curtici –Frontieră, în Situl arheologic Micia (cod LMI.. HD-I-s-A-03214), în baza a nu mai puțin de 7 (șapte) autorizații preventive consecutive, emise între 15 martie 2019 și 25 mai 2020, în care figurau 23 de arheologi. Mulți dintre ei nu au ajuns niciodată la Micia, iar alții nici măcar nu au fost informați că figurează pe autorizație. În realitate nu au fost niciodată mai mult de 7 arheologi, iar acest lucru nu s-a întâmplat decât în situații rare. Pe hârtie, şef de şantier era Cristinel Fântâneanu, un arheolog fără competenţe în epoca romană, alături de arheologi din cadrul Muzeul Național al Unirii Alba Iulia sau angajați direcți ai SC Beri Grup SRL Alba Iulia. Iată cum descrie dr. Mihaela Simion, în 2019 momentul în care situl Micia a fost dat pe mâna unor oameni fără nicio cunoaștere a problematicii de la Micia, după ce a fost obținută prima autorizație de cercetare, în martie 2019. „În același timp, fapt fără precedent, apare în fața aceleiași Comisii, omul cu inițiativa și excavatoarele, nechemat de nimeni dintre cei care ar fi avut căderea să o facă, dar cu putința de a intra în Ministerul Culturii ca șoarecele în brânză. Uși deschise, uși trântite, chemări la ordine, forfotă. Apoi amenințări pe față la adresa Comisiei Naționale de Arheologie, emise către aceeași persoană particulară, investitor privat, introdusă de cei din minister la lucrările unei comisii unde nu ar fi avut ce căuta. În toată povestea nu mai e loc pentru binele sitului, nu mai e loc de patrimoniu. În hârtii cu antet, acceptate senin de ministerul de resort, omul nou de patrimoniu scrie negru pe alb că „are dreptul să facă descărcări”, că a participat la licitație, pe prețul cel mai mic și abia apoi “a aflat că există situl Micia, care e și monument (sic!)”. Că trebuie emisă autorizația de cercetare repede, pentru un alt colectiv, fără a se respecta măcar condiția ca cel ce va conduce lucrările să fie specialist pe subiect. Dacă nu se emite autorizația de cercetare, se pierd fondurile europene, se decalează termenul de execuție și cei vinovați vor plăti bani grei! Ministerul se conformează, repede-repede, fără a întreba amănunte ca: termen de execuție, buget, ce se va întâmpla cu artefactele, ce se va întâmpla când vor flutura în soare zidurile castrului (daca vor flutura și nu vor fi repede rase cu excavatorul)”, avertiza dr. Mihaela Simion. Şi inevitabilul s-a produs…

Ulterior, și după ce răul este deja făcut, la cercetare se alătură un colectiv de la Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei, care în condiții forte grele, încearcă să salveze științific și profesionist o mică parte din suprafața ce urma să fie traversată de calea ferată.

Vandalizarea aşezării romane Micia, devenită afacere penală, a continuat până în vara anului trecut când, pe 26 august 2022, arheologul Decebal Vleja a sesizat Direcţia de Cultură Hunedoara şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie că în sit au fost executate lucrării săpătură masivă, cu excavatorul, în zona ce ar fi trebuit supravegheată arheologic, tăind în două un mormânt preistoric. Incidentul face obiectul unui dosar penal. Pe de altă parte, Curtea de conturi a descoperit grave nereguli în legătură cu sumele ridicol de mici care au decontat munca de cercetare şi supraveghere arheologică, în timp ce fondurile au fost încasate de firma cu escavatorul. În ciuda anchetelor oficiale şi a controalelor, circuitul fondurilor publice şi conţiunutul rapoartelor sunt ţinute la secret. Cazul e departe de a fi închis, dar informaţiile oficiale ne sunt livrate cu pipeta.